4,720 matches
-
de cunoștințe care îi vor permite, la întoarcerea în țară, să pășească cu succes pe drumul practicării acestei specialități. A creat un institut propriu de ortopedie (1905), o inițiativă particulară greu de realizat în acea perioadă, fiind un loc de pelerinaj al infirmilor și accidentaților din întreg cuprinsul țării. Dr. Ion Ghiulamila a avut un rol important la nașterea și evoluția ortopediei pe baze științifice în România. Unul din obiectivele activității sale profesionale a fost să alunge din practica acestei specialități
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
a) Două texte, Ex 23,17 și 34,23, îi îndeamnă pe credincioși să se prezinte „de trei ori pe an în fața lui Yhwh”, ceea ce presupune existența unui număr însemnat de sanctuare locale: dacă Ierusalimul era loc unic de cult, pelerinajul la intervale atât de scurte de timp ar fi fost imposibil mai ales pentru cei care trăiau în zona de nord sau de sud a țării sau chiar pentru cei din regiunile de frontieră. b) Așadar, Biblia ebraică atestă existența
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celebrat la Șilo, (în 1Sam 2,12 ș.u. fiii corupți ai bătrânului Eli își însușesc pe nedrept părți din jertfele care se cuveneau credincioșilor, fapt care este considerat un abuz). Textul biblic povestește că mama lui Samuel, aflată în pelerinaj, a făcut un vot lui Yhwh, oferindu-i fiul în cazul în care ar fi rămas însărcinată, până în acel moment ea fiind sterilă. c) Se pare că au existat și forme portabile de sanctuar numite „arca”, „cortul întâlnirii”, „tabernacolul” sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
25,13 și textele paralele) la sfârșitul celui de-al doilea asediu al Ierusalimului din anul 587/6 î.C.; dar se pare că cultul nu a încetat cu totul deoarece Ier 41,2 afirmă că au venit acolo pentru pelerinaj grupuri de locuitori tocmai din Nord, din Sihem și Samaria. Profetul Ezechiel (Ez 40-48) a încercat chiar să schițeze un proiect de restaurare a edificiilor de cult, dar obiectivul acesta va fi îndeplinit abia de primii evrei repatriați din exilul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nimic dospit și cu atât mai mult nu era permis să se mănânce hrană dospită (Jeremias 1954). Totodată, sărbătoarea Azimelor este menționată și independent de cea a Paștelui (Ex 23,15; 34,18, cf. Dt 16,16), corelată cu un pelerinaj, ceea ce nu se întâmplă în cazul Paștelui. Vom analiza mai pe larg această situație în paragrafele b-c (cf. 10.3.a-b); deocamdată anticipăm doar prin a spune că n-a fost nevoie de o intervenție prea mare pentru a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
casă, în timpul nopții, și era lipsit de orice referință la activitățile agricole. Azimele sunt în schimb o sărbătoare a comunității agricole și sunt celebrate în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică aceste termen Paștelui evreiesc doar de patru ori: Ex 12,14; 34,25; Ez 45
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
era lipsit de orice referință la activitățile agricole. Azimele sunt în schimb o sărbătoare a comunității agricole și sunt celebrate în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică aceste termen Paștelui evreiesc doar de patru ori: Ex 12,14; 34,25; Ez 45,21.23; cu excepția Ex
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
schimb o sărbătoare a comunității agricole și sunt celebrate în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică aceste termen Paștelui evreiesc doar de patru ori: Ex 12,14; 34,25; Ez 45,21.23; cu excepția Ex 34, toate aceste fragmente sunt tardive, când termenul dobândise deja valoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
agricole și sunt celebrate în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică aceste termen Paștelui evreiesc doar de patru ori: Ex 12,14; 34,25; Ez 45,21.23; cu excepția Ex 34, toate aceste fragmente sunt tardive, când termenul dobândise deja valoarea generică de „sărbătoare”; în plus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aceste fragmente sunt tardive, când termenul dobândise deja valoarea generică de „sărbătoare”; în plus, aplicarea sa Paștelui presupune tocmai unirea cu Azimele. În realitate cele două texte mai vechi, Ex 23 și 34 văd Azimele doar ca o sărbătoare de pelerinaj, în timp ce referința la Paște pare aici o adăugire tardivă; și din Dt 16,7b rezultă că cele două celebrări erau separate, deși, din punct de vedere cronologic Azimele urmează dintotdeauna Paștele, iar din punct de vedere ideologic au o motivație
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să fi fost preluată din propriul context cananean; în rest, obiceiul de a aduce oferte divinității este universal. În orice caz, textele țin să sublinieze că e o sărbătoare „pentru Yhwh” ce trebuie celebrată în sanctuarul unde se mergea în pelerinaj de trei ori pe an; acest aspect ar putea fi un argument în favoarea originii cananeene a sărbătorii. d) Este interesant de notat că sărbătoarea săptămânilor nu a fost istoricizată de textele biblice. Într-un singur pasaj, Dt 16,12, la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj. Integrarea în istoria sacră nu a avut loc în iudaismul ortodox înainte de secolul al II-lea d.C.; abia spre anul 270 găsim afirmația lui rabbi Eleazar ben Pedat (Talmud bMen 65ab): „Torah ne-a fost dată în ziua sărbătorii săptămânilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În calendarele liturgice antice care au la bază un ciclu predominant agricol al festivităților principale ale anului (cf. textele citate Ex 23,16; 34,22), după cum am observat deja (cf. 11.1.a), mai apare o festivitate legată de un pelerinaj la sanctuarul local: sărbătoarea recoltei, în ebraică ḥag hă’ăsîf (rădăcina ’ăsaf, „a aduna”). Se deosebește de sărbătoarea secerișului deoarece aceasta se referă la strângerea cerealelor (cf. 11.1.a pentru „calendarul agricol de la Ghezer”); „recolta” (ultima) are loc însă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a șaptea, punând în el arca și cortul întâlnirii; știm dintr-un alt fragment - 1Reg 9,25, 2Cr 8,12-16; din păcate textul nu s-a păstrat inteligibil - că Solomon celebra cu regularitate în templu, împreună cu celelalte două sărbători de pelerinaj, și sărbătoarea sfârșitului și începutului anului. Începând cu Solomon imaginea regelui este o prezență constantă; în Nord, după împărțirea regatului, Ieroboam I a celebrat sărbătoarea chiar în sanctuarul de la Betel (1Reg 12,32 ș.u.) mutând însă, din motive necunoscute
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Torah, cultul [la templu] și faptele bune ale celor drepți” (Mișna, Avot I,1). Evreii se rugau cu privirea îndreptată în direcția templului din Ierusalim (cf. Dt 6,11, 1Reg 8,44.48, un text tardiv) și se duceau în pelerinaj în capitală (cf. Tob 1,6, în Noul Testament cf. Lc 2,41-50). 17.2. Grupuri religioase O caracteristică a iudaismului mijlociu de la sfârșitul primului mileniu î.C. este prezența în sânul său a mai multor grupuri sau partide pe care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mici”. Cât de departe se mergea cu „aranjarea” peliculei reiese și din aceste indicații date în legătură cu filmul Operațiunea Leontine : Actul I - se scoate imaginea corespunzătoare replicilor 1-20. Actul VII - de înlăturat sunetul corespunzător replicilor 620-621 („poate mai adăugați ceva pentru pelerinaj la Nijninovgorod”). Deci modificări se făceau chiar în interiorul unei secvențe, tăindu- se alternativ sunetul și imaginea. Potrivit notei din 17 martie 1970, filmul Dublă lovitură este pur și simplu „ciuruit” de cenzură : Vă rugăm să executați corectura copiilor la filmul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Biserica Creștină instrumentul Trufiei lor tiranice, grecii i-au mai adăugat un atribut și anume “Hoția” practicată mai mult sau mai puțin la vedere. Obiceiul domnitorilor pământeni de a închina bisericile noastre Patriarhiei grecești din Constantinopol, a adus, după sine, pelerinajul ierarhilor și călugărilor din toate patriarhiile Orientului, atrași fiind mai ales de bogățiile Țărilor Românești. „Noi, auzind de virtuțile tale (a se citi bogățiile tale), am alergat și am venit cu toată graba în această prea fericită țară, ca să vedem
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
pilaștrii simbolici ai ordinii temporale a noului calendar comemorativ național. Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia onorați prin ritualuri comemorative, conferințe, cântece patriotice și chiar pelerinaje la locuri istorice (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Cultul regalității era deja prezent atât în iconografia națională (exista obligația prezenței în toate sălile de clasă a portretelor suveranilor) cât și în ritualistica comemorativă (ziua de 10 mai, precum și aniversarea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al C.C. Ilie Pintilie", a completat calendaristica festivă a partidului cu o zi de doliu proletar. Ca principal lieu de mémoire al suferințelor îndurate de militanții revoluționari, Bastilia românească a fost transformată în 1950 în Muzeul Penitenciar Doftana, loc de pelerinaj pentru patrioții socialiști ai RPR. Conversia naționalului în social, pe care am ilustrat-o în secțiunile anterioare, este elocvent exemplificată și în cazul panteonului elaborat de istoriografia socialistă. Am arătat cum de-a lungul secolului naționalist s-a articulat panteonul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tip de personaj care acționează mult mai insistent și mai direct în spațiul public, ideile ei inovatoare sau libertine răstoarnă o ordine socială vetustă, impunând un climat al libertății, al posibilității de alegere. Prin povestirea pe care o rostește în pelerinajul spre Canterbury, nevasta din Bath va încerca să dovedească din nou superioritatea feminină. 50 Derek Brewer, The Canterbury Tales: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991, p. 10. 51 S.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
probabil ca model Decameronul, sunt totuși o operă cu un profil aparte, de o originalitate frapantă. Nu mai întâlnim fuga din fața unui cataclism natural cum este ciuma, ci nevoia de explorare, de călătorie, de descoperire a sacrului, căci finalitatea unui pelerinaj nu putea fi decât încercarea apropierii de divinitate. Cu toate acestea, grupul pelerinilor care se îndreaptă spre Canterbury este eterogen, hazliu, plin de pitoresc uman, gălăgios și certăreț, trivial și dezinvolt. Nu mai regăsim nimic din manierele cultivate și elegante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
real, iubește prea mult viața în toată complexitatea ei. Canterbury devine o țintă dorită, dar parcursul se va dovedi mult mai antrenant și mai ispititor decât punctul 249 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 28. 90 său terminus. „Pelerinajul în sine devine o metaforă relevantă a vieții umane.”250 Viața reprezintă un joc, o luptă, o competiție pentru cei plecați la drum. 251 Lumea chauceriană agitată, sprintenă și cosmopolită ilustrează, mai curând, un microcosmos, un mozaic de personalități, culturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o sărută, mărturisindu-i scopul venirii în acel loc și prezentându-i ghidul său feminin, care l-a călăuzit. Fiammetta îi recomandă să o urmeze pe femeia ce l-a îndrumat, dar să nu o uite. Doamna povățuitoare în acest pelerinaj îi reproșează naratorului înclinația spre senzualitate, spre dragostea profană, pe care însă acesta o refuză, mărturisind că s-a convertit spre o altă formă de iubire, care presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 156. 779 Ibidem. 780 Ibidem. 213 revine meritul de a conlucra cu voința divină, dovedindu-și credința prin faptele proprii, ca celebrele personaje biblice Avraam sau Iov.781 Diacul, unul dintre cei care au decis să pornească în veselul pelerinaj spre Canterbury și să se supună convenției rostirii unei povestiri pe cale, răspunde cu aplomb la provocarea lansată de târgoveața din Bath, propunându-și să-i ofere o replică pozitivă, o istorisire cu un exemplu de personaj feminin virtuos și obedient
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]