4,569 matches
-
e transpusă o „lume în oglindă”, ducând gândul la Cartea Raiului a lui Ițic Manger. Critica din Întrerupătorul merge și mai departe: de la o lume a adeverințelor, a schematizării și birocratizării se ajunge la „un grad atât de înalt de perfecțiune” a sistemului, încât nu se mai poate face deosebirea între oamenii adevărați și roboți. S. deformează și recompune imaginile, îmbină stilurile, e digresiv și concis, satirizează ori cedează jocului, gratuității umoristice. SCRIERI: La poarta nr. 3, București, 1961; Pastile contra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
în timpul sfîntului Martin, evanghelizarea satelor progresează profitînd de fondarea parohiilor rurale de către episcopi și mai mult de fondarea de biserici private construite de nobili pe domeniile lor. Acestui creștinism încă rudimentar și adesea aproape de păgînism, sufletele de elită îi preferă perfecțiunea vieții monastice, care este și un refugiu față de asprimea vremurilor. Înmulțirea mănăstirilor este unul dintre aspectele marcante ale epocii merovingiene: rare la începutul secolului al V-lea, ele sînt aproximativ două sute către anul 600. Numărul se triplează pe parcursul secolului al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
luptat dl Maiorescu mult mai mult decât vechea critică, în vremea căreia nu erau încă destule motive de luptă. E vorba de lupta împotriva falsificării adevărului în știință, deși, cum arată dl Philippide 1, dl Maiorescu a confundat știința cu perfecțiunea formei științei. În procesul de adaptare a culturii străine, desigur că slăbiciunea trebuia să se manifeste mai ales în domeniul științific; chiar azi, în această privință, suntem încă în perioada de tranziție. Am arătat aiurea că Convorbirile literare au primit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dan), dar proza lui a fost un instrument de îmbogățire și rectificare a limbii literare, prin introducerea, cu gust, a elementelor populare în stilul cult, prin introducerea, cu îndrăzneală, dar cu tact, a neologismelor în limbă și prin grija de perfecțiune a formei. Iar Eminescu, în Făt-Frumos din lacrimă și mai ales în Sărmanul Dionis, a creat stilul "artistic" al prozei, stilul care nu spune, ci arată, care traduce în culori și imagini - care a fost apoi și al lui Delavrancea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
evoluția liricii lui B. până la punctul culminant reprezentat de Joc secund, și reproiectând apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme (considerate, retrospectiv, simple „exerciții de digitație pentru poeziile de mai târziu”) acoperă de fapt cu perfecțiunea rece, austeră și convențională a modelului o energie - uneori chiar o înflăcărare - aproape romantică. Cultul formei e păstrat, ca la Hérédia, Leconte de Lisle ori Macedonski în ultima sa perioadă de creație, lirismul însă nu mai poate să-și păstreze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Zvârlit în sus, ca un inel”. Părăsirea paradisului inexistenței, chiar și dintr-o aspirație superioară, se dovedește tragică. Deschizându-și micile porți ale sufletului său mare către o făptură omenească, „regele ciupearcă” devine el însuși uman, ieșind astfel din propria perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
voința lui Dumnezeu este ca ,,toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința Adevărului” (I Timotei 2,4). Dumnezeu a creat pe om perfect, în deplină concordanță cu planul și scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în ea se află înclinația către plăcerile trupești. De aceea, inima trebuie să fie curată. Lumea, adică creația, a fost făcută pentru om, pentru ca acesta să o întoarcă în dar lui Dumnezeu. Lumea a fost creată perfect, dar cu o perfecțiune în devenire, tocmai pentru că este destinată unui alt scop spre care merge. Ea a fost destinată și încredințată omului, conform Sfintei Scripturi, de aceea în cursul ei spre finalitate ea poate să eșueze fiind determinată de libertatea omului. Omul, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțeleg ca omogenitate sufocantă pentru corpul social. "Oamenii nu trebuie să fie egali, fiindcă armonia unui stat este dată tocmai de inegalitatea cetățenilor. Întregul, în politică, nu este decât ceea ce Novalis numește statul poetic, în care particularitatea fiecăruia contribuie la perfecțiunea ansamblului". De altfel, "ideea statului poetic se asociază cu teza romantică potrivit căreia fiecare om trebuie să fie un artist. Cu atât mai mult un rege, care are de modelat spiritul cetățenilor" (Râmbu: 2001, 109-110). Pentru leninism, în schim, egalitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1976, 117-120; Maier: 4 April 1984a, 17). "Ceea ce construim în România", declara emfatic Ceaușescu presei străine, "este o societate care să pemită manifestarea deplină a drepturilor omului, în toate domeniile". Ipocritele și imperfectele drepturi "burgheze" ale omului păleau desigur în comparație cu perfecțiunea permanent proiectivă, niciodată sau prea puțin prezentă, a variantei romantic leniniste a principiilor umanitare. Drepturile liberale, occidentale, nu reprezentau decât niște "bariere" în calea afirmării plenare a personalității umane, încearcă să ne convingă Nistor Prisca (1978, 112). Mai mult, strategia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o analiză...). De altfel, în interiorul acestei ultime
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
face... explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva unde să pot scormoni adâncurile înaltului și să nu știu ce caut, dar să fiu posedat de această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că privești și nu vezi nimic. Că ai îngâmfarea și liniștea prostului desăvârșit. Perfecțiunea e dincolo de noi...În noi e doar trecerea. Dar singurătatea cum o definiți? Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva unde să pot scormoni adâncurile înaltului și să nu știu ce caut, dar să fiu posedat de această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că privești și nu vezi nimic. Că ai îngâmfarea și liniștea prostului desăvârșit. Perfecțiunea e dincolo de noi...În noi e doar trecerea. Dar singurătatea cum o definiți? Singurătatea apără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că privești și nu vezi nimic. Că ai îngâmfarea și liniștea prostului desăvârșit. Perfecțiunea e dincolo de noi...În noi e doar trecerea. Dar singurătatea cum o definiți? Singurătatea apără ființa. Din singurătate se naște și moare dragostea. Dragostea e clipa care dă singurătății aripi și zbor. Singurătatea, așteptarea, iubirea, spaima și moartea, un univers
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu poate exista nici libertate și nici siguranță pentru nimeni" (W. Shakespeare). Ordinea de drept și gradul de realizare a justiției indică nivelul de dezvoltare a societății, constituie barometrul evoluției omenirii și elemente esențiale ale calității vieții ființei umane. "De perfecțiunea legilor depinde virtutea cetățenilor, iar perfecțiunea legilor depinde de progresele omenești. Pentru a fi cinstit, trebuie să fii luminat" (Cl. A. Helvetius). Nu există și nici nu s-ar putea imagina o societate fără reguli de conduită (ius), care să
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nici siguranță pentru nimeni" (W. Shakespeare). Ordinea de drept și gradul de realizare a justiției indică nivelul de dezvoltare a societății, constituie barometrul evoluției omenirii și elemente esențiale ale calității vieții ființei umane. "De perfecțiunea legilor depinde virtutea cetățenilor, iar perfecțiunea legilor depinde de progresele omenești. Pentru a fi cinstit, trebuie să fii luminat" (Cl. A. Helvetius). Nu există și nici nu s-ar putea imagina o societate fără reguli de conduită (ius), care să li se aplice oamenilor și care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tradițiile Mah³y³na și Tantray³na au deschis o nou] linie de gândire, îl constituie întrebarea dac] fiecare individ ar trebui s] aspire la statutul de Buddha sau ar trebui s] se mulțumeasc] cu eliberarea de suferinț] prin atingerea st]rii de perfecțiune numite arahant. Tradiția Mah³y³na susținea ideea c], în loc s] ating] iluminarea în calitate de discipol al lui Buddha, fiecare om ar trebui s] aspire a deveni chiar Buddha, pentru a-i putea ajuta și pe alții. La fel ca urmașii tradiției Tantray³na
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tip shi-fei. În sfârșit, aceste „semințe” ale virtuții pot fi împiedicate s] se dezvolte și atunci când omul nu aspir] cu adev]rât și nu încearc] s] încurajeze acest lucru. Dac] omul ar putea înl]tură toate aceste influențe negative, perfecțiunea să moral] ar reprezenta o regul] și nu doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este posibil a pretinde ceva mai mult decât o simpl] opinie sau metod]. În cele din urm], indiferent de drumul ales în viat] (chiar și practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi dobândit acea intuiție care s]-l c]l]uzeasc] în toate acțiunile sale, capacitatea să interioar] va converti
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce urmeaz] o vom ignoră pur și simplu. Chiar dac] vom presupune c] înțelegem semnificația celui de-al doilea termen al sintagmei „etic] evreiasc]”, măi r]mân o serie de probleme de clarificat. Religia iudaic] este orientat] c]tre atingerea perfecțiunii în practic] (pentru protestanții disidenți din secolul al XIX-lea, ea este „o religie a oalelor și a tig]ilor”). Aceast] orientare practic] își g]sește expresia concret] în ceea ce se numeste halaha sau legea iudaic], care se refer] la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuviincios unii cu altii are la bâz] înv]ț]tură biblic] potrivit c]reia omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,27). Întrucât omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu, este evident c] cel mai înalt nivel de perfecțiune se poate atinge doar devenind asemenea Lui. Acesta este punctul de pornire a ceea ce poate constitui cea mai important] doctrin] etic] a Bibliei ebraice: imitatio Dei, imitarea lui Dumnezeu (vezi eseurile scrise de Saphiro și Buber în Kellner, 1978). Doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în aceeași manier] de c]tre autorit]țile ulterioare) s]-si transceand] dincolo de eul și s] devin] exact că Dumnezeu; mai degrab], i se cere s] se comporte într-un anumit mod. Evreul Îl imit] pe Dumnezeu prin atingerea unei perfecțiuni morale practice, îndeplinindu-și astfel destinul în calitate de ființ] creat] dup] chipul lui Dumnezeu. În scopul unei analize mai detaliate a acestui aspect, compar]m abordarea evreiasc] legat] de imitarea lui Dumnezeu cu alte dou], cea a lui Platon, respectiv cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]