14,398 matches
-
rostul orientării spre Roma. Rezultatul a fost însă pe dos, moldo-valahii i-au oprimat și interzis, cu autorul Moscovei, pe uniții ardeleni până în anul 1989, iar de atunci nu s-a schimbat mai nimic. De aici sentimentul penibil de timp pierdut și de resemnare în tot estul. 7) Cu un patriarhat unit cu Roma și celălalt oscilând între a doua și a treia Romă, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, București există și alternativă ca ortodocșii moldo-valahii să se coacă sub
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
2017 Toate Articolele Autorului Mă-ntreb, Doamne, de ce ne dai primăvară, Să te simțim văzând-o, s-o trăim prin cânt și vis Sau trebuia să fie?...Încă n-am decis! Cert mi-e că-ți simt prezența, întâia oară... Pierdut-am Raiul de flori și de lumină Și-n iadul durerii viu suflet ți-am inchis, Printr-o minune timpul iarăși s-a deschis Albastrului de...viorea, de dor m-alină. Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine, Nemuritor
ALBASTRU DE...VIOREA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374570_a_375899]
-
și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un vis al norilor de gheață... În lumea-aceasta stranie îți poți găsi chiar raiul infantil pierdut; în ea îți afli orice dor ucis, poienie din vis și remușcările din adevăr, palate mari de simfonii aeriene, liane de-armonii și echilibru și de uitare blândă, de iluminări și iarăși de uitare... Neadormitul simț teluric ce-i propriu
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
fel ca-n prima zi, tresare și acum a tresări” (p. 30). Senzualitatea iubitei apare într-o lumină puternică în Poemul 10, subintitulat “(O arhi-amintire)”. Aici, dăruirea necondiționată vine din nevoia reciprocă de trăire precipitată (atunci și acolo) a iubirii pierdute și regăsite pe samsaricele cărări: “Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/ Cu soarele și neclintitul burg.// Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit/ Acolo chiar, pe dalele curbate,/ Și
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare străină, Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută, Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea pe care Plimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă, Te strig cu glasul ce-mi moare, Căci inima încă te-așteaptă. Referință Bibliografică: Tristețe / Dorisdoria Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de
TRISTEŢE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374608_a_375937]
-
în infinit mă scaldă, că nu am mângâiat un puf de păpădie, să văd cum zboară clipa pe-a timpului câmpie, că n-am îmbrățișat a nucului tulpină, să simt puterea lumii urcând prin rădăcină... Dar..., iremediabil, nu e nimic pierdut, căci de-aș primi o clipă a vieții ce-a trecut, din urna Timpului hai-hui, cu împrumut, eu m-aș grăbi atunci să fac ce n-am făcut... și-apoi i-aș da dobândă, la clipa ce-am avut, un
REGRET... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374606_a_375935]
-
broderii și goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți copii lucrurile. O scoase de pe ramură, își petrecu panglica peste cap și, fără să mai simtă setea, o luă la fugă
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > SUFLETE PIERDUTE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Teodora Ivan: • A fost atunci cândva că în străvechi povești Cu fulgi învârtiți de crivatul turbat Și erai prințul meu atunci
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
drag • Sunt singura cu toate gândurile rătăcite Și nicio punte nu mă duce acuma la liman Voi adună durerile și toate împletite Le-oi aruncă la trecerea ce vine peste an. Timișoara,09.03.2016 Teodora Ivan Referință Bibliografica: Suflete pierdute / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inime căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt de veșnicii încătușată. Încerc să împletesc, arzând, pierdute clipe, Din resturile lor, redute se-nfiripe, Căci mai sunt încă vieții devotată! Referință Bibliografică: ANOTIMPUL DISPERĂRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă cântecul taraganatIn glasul femeiiCare-si plânge iubirea fără speranță!... XXVIII. ÎN ABIS, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015. Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
vor! Manipulanți hidoși de națiune, Ce planuri diabolice-ați țesut! Legalizând orice infracțiune În jafuri și hoții v-ați întrecut! Ce mai furați, căci țară e vândută, Poporul l-ați dat slugă la străini, Si ne-ați lăsat o cauză pierdută, Lichele, buruieni și mărăcini... De ne-om uni... să nu ne stați în cale! Să vă ferească Dumnezeu cel sfânt! Ne vom porni, ca Dunărea, la vale, Și vom spală de voi acest pământ! Referință Bibliografica: De ne-om uni
DE NE-OM UNI...SĂ NU NE STAȚI ÎN CALE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373490_a_374819]
-
de handicap”. O altă femeie tânără și frumoasă, plină de viață, care devenea victima vremurilor în care trăia și a familiei, care a transformat-o într-o sursă de venit. Am vizitat-o la Spitalul de psihiatrie Gătaia. Avea ochii pierduți...saliva i se prelingea pe bluză...Nu mai știa cine sunt, cine e... Soarta ei a fost însă mult mai gravă! După ce bătrâna, maică-sa, a căzut și și-a rupt bazinul, fiul Vioricăi le-a dus pe amândouă într-
ÎNTRE IDEAL ŞI REAL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373475_a_374804]
-
speranță Dacă sunteți triste totul e OK Autoportretul vă aparține V-am scris nu pentru a evita singurătatea ci moartea Autograful Dvs, doamnelor Cu toate acestea floarea soarelui mai caută nordul prin biografia mea deja romanțată de prea multe iluzii pierdute Costel Zăgan , Erezii de-o clipă II Referință Bibliografică: Autoportret scăpat dintr-o lacrimă / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V, 19 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AUTOPORTRET SCĂPAT DINTR-O LACRIMĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373531_a_374860]
-
îl blestem Că nu mai vine-odată... De pofte degetele-mi frâng, Cămașa peste sâni mi-o strâng, Oftez și tremur toată. Mă arde carnea, când l-aștept, Simt niște gheare-nfipte-n piept Și licăriri de fluturi... Îmi mângâi trupul și roșesc Pierdută, numele-i șoptesc - L-aș copleși-n săruturi. Oricare clipă fără el Trece la fel de greu, la fel... Și parcă stau pe ace... Coșmarul meu cel mai cumplit: Visez că alta și-a găsit!?... Și... nu știu ce n-aș face. Mă zgâlțâie
DRAGOSTEA EI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373529_a_374858]
-
lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului de seară îi trec discret prin minte întâmplări așa de vechi ca munții-n care zboară - așa departe-s prietenii de el... și, totuși, sunt pe undeva prin lume îmblânzitorii veșnici și pierduți: îi vede-n ochii reflectați în unde, și-i simte-n dor și-n aripă ascunși... de-ar înțelege blânzii lui odată că nu au fost și nu vor fi uitați, că timpul macină de toate-n moară, dar ei
POVESTE CU ȘOIM de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373528_a_374857]
-
lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului de seară îi trec discret prin minte întâmplări așa de vechi ca munții-n care zboară - așa departe-s prietenii de el... și, totuși, sunt pe undeva prin lume îmblânzitorii veșnici și pierduți: îi vede-n ochii reflectați în unde, și-i simte-n dor și-n aripă ascunși... de-ar înțelege blânzii lui odată că nu au fost și nu vor fi uitați, că timpul macină de toate-n moară, dar ei
CARINA ANCA IENĂȘEL [Corola-blog/BlogPost/373566_a_374895]
-
împărat,c-o lume-ntreagă are la picioare...în adierea vântului de searăîi trec discret prin minte întâmplăriașa de vechi ca munții-n care zboară -așa departe-s prietenii de el...și, totuși, sunt pe undeva prin lumeîmblânzitorii veșnici și pierduți:îi vede-n ochii reflectați în unde,și-i simte-n dor și-n aripă ascunși...de-ar înțelege blânzii lui odatăcă nu au fost și nu vor fi uitați,că timpul macină de toate-n moară,dar ei rămân
CARINA ANCA IENĂȘEL [Corola-blog/BlogPost/373566_a_374895]
-
doiul în catalog, iar poezia a promis că o va publica în revista școlii. Au trecut câteva decenii de la acea întâmplare și trebuie să mărturisesc faptul că nici astăzi nu-i apreciez pe poeții ermetici, ei fiind cauza unei veri pierdute, destinate studiului pentru corigența la română. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: ALBASTRU TRANSCENDENT / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
să vrei, făcând înconjurul lumii și urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc și lucruri văzute, și bănuite, și mesaje trimise și deducții. Fără să vrei câștigi din inocența pierdută, devenind inocent și pur. Fără să vrei înflorești ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereții cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbești, înflorești, citind te încălzești ca om, te transfigurezi în
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
te înțeleg. Malu: Niciodată nu m-ai înțeles. E bine că am înțeles eu să gust din măr, ca să fiu prizonierul umbrei. Sera: Dacă nu am avea merele acestea, ai răbda de foame. Malu: Așa rabd durerea umbrei, durerea paradisului pierdut. Sunt prizonierul întunericului ce-și țese mătasa ascuțită în jurul meu. Sunt punctul unei sfere din care curg lin firele morții. Sera: Ești un parzit care nu face nimic toată ziua. Malu: Sunt un parazit de când am gustat fructul otrăvit, oferit
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
de mulți Ana, cât de mulți? întrebă Aurel curios la culme. - Mulți. Mai mulți decât poți să-ți imaginezi că poate rezista o femeie, mai mult de zece ani. - Atât de mult? Atunci ar trebui să încerci să recuperezi timpul pierdut. Eu te ajut cu mare plăcere să știi! - Te cred în stare, am văzut eu cât de îndrăzneț ai fost și în mare... Așa procedezi cu toate femeile pe care vrei să le cucerești? - Dacă nu te sărutam Ana, mai
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]