5,550 matches
-
nimeni nu trebuie să știe că el nu are, că el nu mai are mamă, nu, nu, nu, nu, nu... — Aș vrea să pleci. E prima oară când se gândește că Ada, cu figura ei de elf, acum boțită de plâns, aduce, vag, cu ea, cu mama lui adevărată... Ce freudian... — Să-ți strângi lucrurile și să pleci. Durerea lovește din nou, în derapaje spectaculoase către frunte și moalele capului. O vede chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă, dar asupra căruia promitem să revenim - se înțelege că o promisiune e garanția trecerii sub tăcere a acestui aspect, de altfel important în economia personajului, ca și faptul că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în casă, aici aproape, în spatele tău, pune-mi mâna pe umăr acum, coboară din pod, din nori, de unde ești și vino. ... 53. eu. noi. noi ...nici un rid. Nici unul. Piele fără cute și umeri negârbovi. Și tu. Cu gene grele de plâns și pași iuți de copil tropăitor. Ești obosită, știu. Și îți ții cotul îndoit sub cap, ca ieri-noapte, ca acum două nopți, ca acum zece dimineți și patru sute patruzeci și patru de după-amieze și zece milioane cinci sute patruzeci și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în brațe cum am să te iau în brațe și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între brațele tale cum stă și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iau în brațe și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între brațele tale cum stă și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu gânduri ascunse. De aceea an de an se impunea câte o curățenie generală. De ce ați fugit din Nord?!? Nu cunosc amănunte deoarece la plecare aveam numai cinci ani. Îmi amintesc doar de groaza generală, graba tatălui, lacrimile mamei, de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspuns că-i rutean din Bucovina, numai ca să-și ascundă nația și țara după un nume mai puțin românesc... Iată unde am ajuns, cinstiți gospodari! Când astă-vară s-a întors acasă al lui Morari, cei doi copii au izbucnit în plâns, că tata lor, care-a plecat de-o săptămână, îi mai bun și mai frumos și le-a dat bomboane ca ei să doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lămurit» despre ce e vorba, ce mai fac? Unii revin repede la starea pe care o avuseseră Înainte, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic deosebit. Alții, dimpotrivă, parcă mai gîndesc la ceva și devin supărăcioși, sau chiar izbucnesc În plîns; iar alții par a Încerca să zîmbească... Iată că ai descris de fapt acele caracteristici Înnăscute, care ne fac să reacționăm diferit la situațiile noi cu care ne confruntăm. Și hai să vorbim puțin despre ele. Emotivitatea este o predispoziție
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Partea a treia După un drum lung, timp în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită? Căută câteva cuvinte liniștitoare: - Ina dragă, nu cred că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care nu reușea să și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-și acoperi fața cu mâinile; lacrimile însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau de nezăgăzuit. - Cum asta? sări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am crescut? - Rafiro, Rafiro, tu nu pricepi că lucrurile sunt tare încâlcite!? Nu mai plânge, femeie, plânsul nu ajută la nimic!? În acest timp Rafira, ca și cum n-ar fi auzit spusele soțului ei, rămase cu ochii țintă la Mihăiță. Plângea cu ochii, cu sufletul cu întreaga ființă. Toți cei de față trăiră emoția acelor clipe la o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să plîngă puțin ca să-și liniștească tremurul. Nici ea nu știe ce simte, dacă o doare sau nu. Joacă rolul femeii lovite care interiorizează deși, o criză de isterie i-ar fi plăcut mai mult și ar fi liniștit-o. Plînsul ei e sincer doar cînd se gîndește la copii și la singurătate... Doctorul a plecat căutîndu-și treabă pe la laborator dar îndată se va întoarce. Un zîmbet forțat îi strîmbă buzele. Pe el îl doare pînă la disperare și fără să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu totul și alăturarea devine o virtualitate perfectă ca o hologramă pe care o poti roti și străbate cautînd să o cuprinzi, să o pătrunzi. La ce bun să mă plîng? În fața lumii lacrimile devin la fel de ridicole ca și stăpînirea plînsului. Așa că, mai bine mă ascund să las lacrimile să doară și durerea să vindece. Pentru că lacrimile sînt singurele lucruri de pe lume ce capătă sens cînd sînt inutile. Cînd nu le vede nimeni și nimeni nu le degradează într-o concluzie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sa, să i se descarce sensul. Apoi, chinuit, îi răspund: „-Nu, Doctore. În clipa asta nu văd nimic. E stupoare în fața lipsei astea de sens. Viitorul e acum, înțelegi? Gata mort. I-a înțepenit cadavrul. Singura senzație palpabilă e un plîns interior. Ceva acid care doare cumplit de-a lungul meu. De fapt, nici nu urăsc nimic dar fără asta se mai poate trăi. Am pierdut orice putere de alăturare și nu concep că poate cineva să supraviețuiască, nu fără dragoste
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un plîns de femeie; un minut, două, pînă ce liniștea se așterne din nou și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg spitalul a devenit transparent, aici privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar trebui să fie vesel ca un bordel!” Prietenul meu se oprește brusc. Probabil că a sesizat capcana pe care singur și-a întins-o fiindcă-și înclină capul aproape în pragul plînsului iar eu nu îl iert ci, îl întreb cu aparentă nevinovăție: „-Și nu e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]