4,720 matches
-
erau cunoscuți sub numele de "le suffrage censitaire". Reformatorii erau, de asemenea, conștienți de numărul mare de municipalități,23 axate pe vechile parohii care existau din timpuri imemoriale. Mirabeau, care dăduse dovadă de un spirit moderat în crearea departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a propus să le reducă la 720. Pe de altă parte, trebuie să ne amintim că marea majoritate a poporului francez la acea vreme era formată din țărani analfabeți și nedespărțiți de fermele
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii și, mai târziu, bonapartiștii, erau în favoarea unui stat puternic centralizat, girondinii pledau în favoarea provinciilor și a unei descentralizări moderate. În același timp, nu au pus problema unității națiunii sau statului. Nu se știe cu siguranță dacă erau într-adevăr "federaliști" după cum susțineau dușmanii acestora. Trebuie să ne amintim că "federalismul" era un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
XX. Amândoi scriitorii erau monarhiști și catolici înflăcărați care atacau înseși principiile Revoluției și noțiuni ca drepturile omului și cetățeanului și democrația.28 De Maistre a considerat Revoluția drept o pedeapsă divină asupra Franței pentru încălcarea voii lui Dumnezeu și pleda pentru supunerea față de papalitate încurajând astfel dezvoltarea ultramontanismului francez.29 Acești scriitori sunt importanți nu numai pentru faptul că au respins statul-națiune modern și concepte precum drepturile omului și democrația, și au îmbrățișat anumite perspective religioase; de asemenea, ei au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
S-au dezvoltat și alte mișcări și ideologii politice. Centralizarea excesivă era privită cu neliniște de către gânditori democrați ca de Tocqueville care, fiind inspirat de studiile pe care le-a făcut în Statele Unite dar și de opera lui Montesquieu, a pledat pentru descentralizare și separarea puterilor.35 O altă trăsătură importantă au fost ideile dezvoltate de scriitorul și militantul Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), care, în calitate de anarhist, a refuzat ideea de stat-națiune și a dezvoltat idea unei Franțe federaliste, bazată pe noțiunea de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
perpectiva politică, federalismul proudhonian de stânga reprezintă un fel de excepție, iar mișcările precum cele ale lui Charles-Brun erau mai mult de partea conservatorismului spectrului politic. Filosofi politici catolici precum de Lammenais (1782-1854) și abatele Jules Auguste Lemire (1853-1928), care pledau pentru un catolicism liberal, fiind precursorii creștin-democrației, au susținut regionalismul atâta timp cât acesta a însemnat mai degrabă o recunoaștere a unor corpuri intermediare ("corps intérmédiares" în fr.) între individ și stat decât o recunoaștere a simplului individ izolat aparținând liberalismului clasic
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cu 15%, mai puțin decât a promis la început, ceea ce, bineînțeles, are consecințe serioase asupra regiunilor și a altor autorități care sunt forțate să plătească pentru contul statului pentru a realiza proiectele deja începute în baza contractului. În timp ce raportul Senatului pledează în favoarea păstrării sistemului contractual, înaintează și o serie de propuneri pentru a-l îmbunătăți în lumina acestor critici. În primul rând, ar trebui să existe o garanție că statul își va onora angajamentele financiare și va face acest lucru mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la starea de indispoziție caracteristică multor cetățeni francezi prin lansarea proiectului intitulat "La Nouvelle Société". Chaban-Delmas a criticat puternic statul excesiv de centralizat din cauza naturii "blocate" a acestuia (folosindu-se de titlul lucrării lui Michel Crozier "la société bloquée") și a pledat pentru un sistem mai deschis și mai descentralizat. Valéry Giscard d'Estaing și urmașii acestuia au preluat câteva dintre aceste teme când Giscard l-a succedat pe Pompidou la președinție în 1974. Giscardienii au propus un set de reforme pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și mai descentralizat. Valéry Giscard d'Estaing și urmașii acestuia au preluat câteva dintre aceste teme când Giscard l-a succedat pe Pompidou la președinție în 1974. Giscardienii au propus un set de reforme pe două direcții. Mai întâi au pledat pentru întărirea puterilor politicienilor locali printr-o descentralizare politică mai mare. Apoi, doreau să ofere cetățenilor o putere mai mare asupra controlului activităților de administrație. Chiar înainte ca Giscard să fie ales președinte, pe când era doar un membru al guvernului
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în rezolvarea câtorva dintre problemele de adaptare a statului la realitățile economice și sociale contemporane a fost printre motivele principale care au generat înfrângerea acestuia de către François Mitterrand la alegerile prezidențiale din 1981.48 Chiar dacă Giscard și adepții acestuia inițial pledaseră în favoarea reformei teritoriale în concordanță cu descentralizarea politică, după șapte ani de președinție, s-au schimbat puține lucruri în această privință, iar aceasta a fost lăsată pe mâna socialiștilor care au reușit să fructifice câteva dintre ideile lui. Socialiștii au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mentorului junimist, care îi anticipează influența asupra unei întregi culturi, Eminescu publicistul este caracterizat prin grilă ideologică și politică de Nicolae Iorga. Deschizând seria interpreților publicisticii eminesciene prin articolul "Un nou Eminescu apăru...", Iorga deplasează discuția în spațiul dezbaterilor ideologice. Pledând pentru întoarcerea la publicistica eminesciană în cadrul mișcării sămănătoriste, istoricul notează în 1905: "E o uimire câtă bogăție, logică, prevedere, căldură, câtă mare și morală înțelepciune de om superior, genial se cuprinde în acele buletine politice, dări de seamă teatrale, notițe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu îl dă în numele studenților români din Viena, la atacurile lui D. Petrino împotriva instituțiilor culturale din Bucovina și a influenței exercitate de Aron Pumnul. După etimologismul promovat ca normă în scrierea limbii române de cărturarii Școlii Ardelene, Aron Pumnul pleda pentru fonetismul absolut, la fel de impropriu sistemului limbii române. De fapt, Eminescu nu polemiza cu D. Petrino, ci "dialoga peste capul măruntului partizan mai curând cu părintele căruia îi vizează metodic scrierile, de la O cercetare critică... (1867) până la Observări polemice (1869
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este mai mult decât un articol de ziar și chiar mai mult decât un editorial. Modalitatea expunerii, cu concluzii pe puncte, elanul discursului critic, propunerile imperative și formulările lapidare ne dau dreptul să-l considerăm un manifest politic"204. Eminescu pledează în acest articol pentru solidarizarea românilor aflați sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar cu celelalte popoare din imperiu, în lupta pentru câștigarea independenței naționale. Organ de presă al românilor din imperiu, Federațiunea primește în paginile sale alte două articole eminesciene: "În unire
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Austro-Ungar cu celelalte popoare din imperiu, în lupta pentru câștigarea independenței naționale. Organ de presă al românilor din imperiu, Federațiunea primește în paginile sale alte două articole eminesciene: "În unire e tăria" și "Echilibrul", ambele continuând campania împotriva dualismului și pledând pentru federalizarea statelor aflate sub stăpânire austro-ungară. În urma publicării articolului "Echilibrul", lui Eminescu i se intentează proces pentru critica adusă dualismului și dezbaterea legitimității constituționale a statului austro-ungar. Jurnalistul își face intrarea în publicistica politică printr-un articol manifest prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Jurnalistul manifestă atitudine critică față de tinerii care absolutizează ideile însușite în Europa Occidentală, fără a se raporta la determinările istorice ale fenomenelor. Considerând că viitorul nu trebuie să fie o simplă continuare a trecutului, ci mai degrabă rectificarea acestuia, Eminescu pledează pentru preluarea și aplicarea "formelor" noi doar în măsura în care acestea sunt adecvate specificului național. Debutul publicistic reflectă maturitatea și independența de gândire a jurnalistului în tratarea problemelor culturale și politice, siguranța discursului și argumentarea solidă a punctelor de vedere. 3.3
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Lovinescu 265, are la bază refuzul jurnalistului privind alinierea țării noastre la realitățile Occidentului, în măsura în care acestea erau în contradicție cu valorile și specificul național. Manifestând o atitudine critică față de persoanele pentru care cunoștințele însușite în Occident devin principii absolute, Eminescu pledează pentru adaptarea "formelor noi", din afară, la nevoile și realitățile țării noastre. Din această perspectivă, jurnalistul se dovedește un continuator al mentorului junimist Titu Maiorescu, care condamnă graba nejustificată în preluarea formelor occidentale, fără a se pregăti terenul prin educație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de naționalism provocându-i repulsie: "Naționalitatea trebuie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte și respectă adânc, se pronunță arareori!"285. Văzând în limbă, cultură și credință principalele mijloace de cultivare a identității naționale, Eminescu pledează în articolele sale pentru respectul și conservarea valorilor românismului. b. Situația țărănimii. Conștient de situația precară a țărănimii din țara noastră, Eminescu susține adoptarea unor măsuri protecționiste, prin care statul să apere forța de muncă autohtonă, stăvilind invazia elementelor alogene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al politicii internaționale, susținându-și discursul prin apelul constant la exemple privind situația altor state. Pornind de la poziția geopolitică a țării noastre în spațiul european, situată la granița dintre cele trei imperii, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, jurnalistul pledează pentru echidistanță: "suntem adecă țară mică și săracă și trebuie să cunoaștem puțina noastră însemnătate, să nu ne amestecăm în certurile celor mari și să mărturisim, mai ales, anemia noastră"298. Prezentarea vieții politice din Anglia, Franța, Germania are scopul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile pe care le dă colegilor de breaslă de la celelalte publicații ale vremii, Românul, Pressa, România liberă, jurnalistul pledează pentru dialogul polemic onest: "Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sunt prea tari încât nu poți întâmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în abordarea problematicii și prin diversificarea și adecvarea mijloacelor de exprimare la conținuturile transmise. Jurnalistul se declară împotriva "vorbelor goale și sforăitoare", practicate de gazetarii generației pașoptiste, și a improvizațiilor în abordarea temelor de politică, justiție, cultură, armată, învățământ etc., pledând pentru un discurs documentat și argumentat. Astfel, încă de la publicarea primelor articole în 1870, se conturează personalitatea unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu o retorică impecabilă și cu o scriitură care depășește oscilațiile și pauperitatea mijloacelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil și-a schimbat sensul, ceea ce dovedim prin următorul silogism: Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de Curierul int. gen. e falsă. Iată dar că espresia vechil ș-au
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil și-a schimbat sensul, ceea ce dovedim prin următorul silogism: Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de Curierul int. gen. e falsă. Iată dar că espresia vechil ș-au schimbat înțelesul și are astăzi un cuprins cel puțin controvers"391. Spiritul ironic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția cuvintelor este guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române, iar opțiunea pentru neologism este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil, lege organică, legiuitor, memoriu, neutralitate, a pacifica, a pleda, politică protecționistă, prerogativă, proletarizare, a promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează numeroase forme lexicale arhaice și regionale: a condemna, curagiu, cu osebire, disculț, a dizbate, a hrăpi, iașeni, împlerea, împrotiva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și ale proiecției în paradigmatic și în regim de generalitate a poveștii. b) Naționalism/ cosmopolitism. Manifestând o atitudine critică față de generația care transformă în principii absolute cunoștințele însușite la studii în străinătate, fără a ține cont de specificul autohton, Eminescu pledează pentru măsură, în adoptarea "formelor străine", și pentru adaptarea acestora la profilul spiritual și la nevoile neamului românesc: Nu sunt acestea simțirile unor străini necunoscători de istoria țării? Nu s-au mulțumit a batjocori gloriile noastre naționale, au disprețuit apucăturile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]