5,205 matches
-
romani și bizantini s-au căsăpit unii pe alții prin curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care te plimbi, închis ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu care firele fuseseră silite să stea grupat. Puteam reconstitui gestul (deși nu-l văzusem niciodată), emana o sexualitate violentă, parcă aș fi pus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străluceau niște ciorapi de plasă, cu ochiuri mari și rupte. Carnea proaspătă, dar puțin fleșcăită, se lăbărța la șolduri, țâșnind pe sub bluză. Era de neînțeles cum o asemenea scenă mă interesa. O întâlneam pe florăreasă la nunta fi-sei, acoperindu-mi pleoapele cu întinderile grele și incomensurabile ale trupului, dansând amândouă cu mesele în brațe și cazanele cu sarmale ridicându-se în praf. Nu eu eram mirele (nici nu mi-aș fi dorit-o), dar nu asta conta, ci fierbințeala murdară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
discreție și eleganță, fără a mă umili, dar arătându-mi limpede cine trebuie să iasă învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
militarilor de la Oituz, cărămizile de „Omagii“, frânturi din colecția BPT, Rebarbor, Simion Săveanu, hărțile Cadrilaterului, Un om adevărat de Boris Polevoi, albumele Luchian și Mützner, poeziile lui Minulescu, O lume dispărută - toate străluceau stins în pupilă, sub mișcarea pofticioasă a pleoapelor. O dată pe an, de 1 martie, Anticarii se pomeneau îndepărtați de autorități și-n locul lor se instalau, pentru câteva ore, vânzătorii de chilipiruri. Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală, dedicată publicului feminin: ursuleți, coșari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grunge, pop, industrial, gregoriană și clismatică, merg la stadion și la Ateneu, îmi plac berea de Reghin și țuica de Baia-Mare, dorm, urlu, râd, obosesc. Înăuntru, o cutie de conservă încărcată cu circuite. Secret lacrimile din pungile de metal ale pleoapelor. Când mișc degetele și-nfig unghiile în carne, dau drumul micilor păienjeni de fier pe pânzele venelor, înregistrez înțepăturile acelor și păcănitul cleștișorilor, viteza de curgere a sângelui care inundă tendoanele. Din televizor mi se spune că „trăiesc“, că „iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de probleme, îi vedeai la clasa a doua, înghesuiți câte opt în compartiment, lăsând capul pe spate și adormind instantaneu, ca la un semnal. Unii moțăiau pe holuri, în picioare sau rezemați de-un sac. Nu le mișca un mușchi, pleoapele rămâneau închise, obrajii relaxați, doar saliva se prelingea uneori într-un firicel pe bărbie. Se trezeau la capăt, exact în gară, își recuperau sacoșele și papornițele și coborau din tren veseli și proaspeți: Paris, Viena, Sudrigiu, oriunde era nevoie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știa nimeni de tine. Părea locul ideal să închei o afacere sau să ți se întâmple ceva. În aceeași clipă, ușa s-a trântit de perete și în prag a apărut Mihnea, roz și nerăbdător: „Când dormim?“ Era dilatat, cu pleoapele borcănate de somn, ca Droopy sau Gai-Luron. Ușa nu făcuse nici un zgomot. „Chiar acum. Program de somn până la două. Pun eu ceasul și dau trezirea; până atunci, nu ne mișcăm de-aici.“ Mințeam sincer, cu toată convingerea. Abia așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât strânsoarea dimensiunilor: clădiri înalte și late, fără curți și grădini, lipite unele de altele de parcă s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură zi. De pe fațadele lor săreau sfinți, cerbi, vulturi de piatră sau globuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Graben, învelită în cutii de lemn cu mutra lui Mozart sau a altui tip, pe care nu-l știam; probabil era Sacher. M-am apropiat de vitrina cu prăjituri, prefăcându-mă că-mi aleg ceva. Cu vederea periferică, studiam pe sub pleoape ultimele mese. Nu rămăsese decât o singură persoană acolo, un tip îmbrăcat într-un sacou maro, cu un pulover pe gât, tot maro. Am coborât discret privirea spre pantaloni: stofă groasă, de-aceeași culoare; nici nu trebuia să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cine știe în proprietatea cui intraseră sau cine și le disputa chiar acum, cât duceam la capăt gândul ăsta? Poate nici măcar nu mai apucam să-l formulez în întregime, și, între o smucitură a tramvaiului 38 și-o clipire din pleoape, jocul se desfășura cu mutări ample, neașteptate, al căror rezultat nu trebuia divulgat până la sfârșit. Unde să-i fi căutat sfârșitul? Cum arăta finalul unei competiții fără reguli, granițe și participanți? Am încercat să-mi aduc aminte de discuția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
6), ce caracterizează tabloul clinic al unei insuficiente cardiace globale, există și o simptomatologie bucală. Cardiopatiile congenitale evoluează cu cianoza periferică și tumefierea buzelor, rezultând un aspect asemănător unui african (negroid). Bolnavul, ce are cord pulmonar, are facies cianotic, cu pleoapele ușor edematiate, având aspectul unui om obosit. Mucoasa bucală este roz-cianotică, mai ales în perioadele de decompensare, iar mucoasa labială este de colorație albastră-violacee. Colorația cianotică survine din cauza concentrației peste limita normală a hemoglobinei reduse în sânge datorită stazei cronice
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
atoatputernici, însă treptat își pierd curajul, pofta de viață și încrederea în forțele proprii. Nu trebuie să fii medic specialist sau polițist să recunoști o persoană care a consumat droguri. Aceasta se plânge adesea de: stare de febră, ochi roșii, pleoape căzute, pupile contractate sau dilatate, ten foarte palid, este slăbit și fără poftă de mâncare, doarme la ore neobișnuite, insomnie iar comportamentul îl demască prin: furt de bani, plictiseală, indiferență, dezinteres față de familie și de școală, pierderea puterii de concentrare
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Argeanu Teodor, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1980]
-
mai aglomerate erau compartimentele de clasa a treia, în care călătoreau mai ales oameni de condiție modestă și cu îndeletniciri practice, porniți la drum nu foarte de departe. Cum se întâmplă de obicei, toți erau obosiți, tuturor noaptea le îngreuiase pleoapele, tuturor le intrase frigul în oase, toți aveau fețele palide, aproape de culoarea ceții. Într-unul din vagoanele de clasa a treia, în zori, chiar lângă fereastră, se pomeniseră stând față în față doi pasageri, amândoi tineri, amândoi aproape fără bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
moarte, pricinuită de o atât de mare dragoste și de o atât de puternică credință, „nu pare a sta cu nimic În urma morții martirilor. Întrucât primiseră trupurile sfinților pe brațele și În poala lor, după ce le‑au tras În jos pleoapele și le‑au Închis gura, Îi luau pe umeri și, Îmbrățișându‑i cu drag, după ce‑i spălau și‑i Îmbrăcau, Îi Înmormântau. La scurtă vreme după aceea au ajuns să primească și ei aceleași Îngrijiri, Întrucât tot timpul cei care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Afirmând, așadar, că preferă trăirii „aventurii” scrierea ei, Voronca rămâne fidel spiritului avangardist, de îndată ce menține semnificativa opoziție între literatură și poezie, acordând acesteia din urmă avantajul intensității trăirii, în raport cu viața din afara poemului: „Diferența înspre înalt vine din intensitatea coardelor sub pleoapă sau inimă destinse”. În acest sens, al intensificării prin scris a „vieții imediate”, este de înțeles și admiterea artei în arsenalul său conceptual, într-un moment când respingerea programatică a „oricărei preocupări estetice” de către suprarealism părea o achiziție deplin asimilată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
circuli un sânge superior”) se întâlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de Cântare a cântărilor, dintr-o strofă ca aceasta: în rumenire glasul sporește ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sângele meu scump când te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te închei sub coaste cu degetul ca bumb. O „regulă” este însă greu de găsit acestui „asociaționism frenetic” care face ca discursul îndrăgostitului să fie în egală măsură și un discurs îndrăgostit de sine însuși, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și „promontoriile somnului în prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia capătă contururi de o relativă precizie doar câteva „tablouri” - precum cel al tipografiilor scufundate într-o atmosferă solemnă, de acvariu amorțit: Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele înalte noaptea își scutură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a întâmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, în desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, în desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Să vă învăț să prindeți în lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să înțelegeți dansul visului pe o frânghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizând cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității în sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntârzii în minune”) - noua versiune a freneziei romantice a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai puțin prezente, precum în cel dintâi panou al textului, unde, alături de interjecția amintită, semnele deschiderii ochiului spre peisajele schimbătoare se adaugă întru sporirea sugestiei fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se întunecă”, „Iată un șarpe se târăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele sângerate”, „ploaia își desface cozile de păun în privire”, „diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului”, „Privește: în părul ceasului deznădejdea n-a rupt panglicile izvoarelor”, „Prin creierul meu trec toate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nopților dăm peste variante ale aceleiași năzuințe de însumare a tuturor înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar în pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul întâlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei în rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri în relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vânturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor ș...ț Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin în mine ocheanul minutului Continentele flutură în privire ca bandajele nopților Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei Strâng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima în eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]