21,807 matches
-
și mai tânărul Andrei Dósa, un debutant care a întrunit unanimitatea criticii acum trei ani cu placheta Când va veni ceea ce este desăvârșit. Ultimul surprinde și nu prea cu recentul American Experience, volum care, deși nu depășește cu nimic formula poetică de acum trei ani, îi ridică mizele. Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa își valorifică poetic „experiența” de work & travel cunoscută multor tineri români. Ce rezultă de aici e un extrem de puternic volum-concept, cu un imaginar traversat de o devenire picarescă. Nimic din America lui Andrei Dósa nu e nou și totuși niciun segment al realității
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
cultural-sociale, ironizate și deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
inițiere masonică a marchizului Nicolas de Condorcet sau Dicționarul inițiatic al Ordinelor cavalerești, realizatoare de filme, dar și traducătoare a dramelor lui Heinrich von Kleist. Poeta a debutat în 1959, cu volumul Bună dimineața, lume și a desfășurat o activitate poetică care se întinde pe mai bine de cinci decenii, prezentată selectiv în volumul antologic Șoapte și strigăte (Editura Vinea, 2009). Titlu câtuși de puțin întâmplător, căci Mioara Cremene compune „muzical”, iar cartea are structura unui oratoriu în care se întâlnesc
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale trecutului, care capătă însă, aproape instantaneu, evanescența unor miraje, așa cum se întîmplă într-un text cu ambiții de artă poetică, centrat pe schema dinamică a scufundării.În imaginarul poetei apa
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale trecutului, care capătă însă, aproape instantaneu, evanescența unor miraje, așa cum se întîmplă într-un text cu ambiții de artă poetică, centrat pe schema dinamică a scufundării.În imaginarul poetei apa constituie prin urmare un analog perfect al memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
ține să sublinieze: „Cele ce urmează nu sunt simple traduceri, ci versiuni, transpuneri dintro limbă sau alta. Distanța în timp dintre ele i-a permis, fie autoarei, fie traducătoarei - întâmplător una și aceeași persoană - să-și precizeze idei și sentimente poetice, într-o relație vie cu limba maternă ori cea de adopțiune”. Poeta operează acum retrospecții peste care planează un aer de melancolie, redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
despre nume... s-ar putea ca transhumanț a, migrațiunea periodică a turmelor de oi să-l fi adus dinspre părțile Olimpului. Din Moira - numele grecesc al sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
urmă „interpretare”. Inutil să mai subliniez modernitatea acestei viziuni într-o epocă în care tot mai mulți cercetători subliniază „ficționalitatea” istoriei și când am început să ne convingem că aceleași structuri ale imaginarului din care se nasc miturile și simbolurile poetice își pun în egală măsură amprenta pe modul nostru de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de vedere, trebuie să arăt că între cercetătoarea Mioara Cremene și poeta cu același nume funcționează o simbioză perfectă: autoarea reușește să
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Cosmin Ciotloș Marin Mălaicu-Hondrari, Lunetistul, Iași, Edit. Polirom, 2013, 248 pag. Poetice, romanele lui Marin Mălaicu-Hondrari nu sunt prin stil (foarte exact, acesta, și deloc dispus la survoluri gratuite) sau prin subiect, ci prin compoziție. E o constatare elementară. Neținând, însă, cont de ea, se poate ajunge (s-a și ajuns, de
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
Am fost eu însumi admonestat colegial atunci când am reproșat unor autori la modă defecte de stil (inacceptabile, continuu să cred). Îmi iau aceste precauții contextuale pentru a putea descrie cum se cuvine Lunetistul. Care, după mine, e tot un roman poetic. Iar poezia lui stă în radicala convertire de perspectivă care intervine odată cu partea a doua a cărții (ce se întinde de la p. 207 la p. 238). Aproape toate certitudinile instaurate pe parcursul primelor două sute de pagini se estompează în această secvență
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la tehnică, cât și la viziunea artistică, sau dacă vrem, la o poetică a filmului în strânsă relație cu procedeele, „mijloacele” de filmare. Cu o astfel de discuție debutează filmul, Paul explicându-i Alinei că o rolă are 300 de metri și durează 11 minute spre deosebire de filmarea digitală care permite filmarea neîntreruptă timp
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca scena finală să pună întro ecuație filologică o serie de cuvinte cu valoare conceptuală: conștiință etc., fapt reluat în șlagărul final: „Mis dragi cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest din urmă film
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
cu toate ingredientele succesului pe care le poate el distinge. Regulile pe care și concepe sunt de-a dreptul hilare; „Evocă o tristețe confuză la sfârșit”; „Romanele trebuie să aibă episoade care se petrec pe autostrăzi, făcând șofatul să pară poetic și magic” etc. Pe lângă reguli, avem și mostre de text, savuroase (și, evident, trebuie să scrii bine și să ai experiență ca să poți scrie ceva atât de prost). Așa se naște Clubul Rămășițele Tornadei care - surpriză (sau nu)! - chiar ajunge
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
obișnuitei (să recunoaștem) selecții. Căci aflăm în cele trei volume care alcătuiesc Cărțile viețuirii toate poeziile publicate până acum de Horia Bădescu, ca și destule inedite. Istoricul literar este pus, astfel, în fața unei adevărate invitații la a plonja în devenirea poeticii echinoxiste, așa cum s-a configurat ea în opera unuia dintre reprezentanții cei mai autorizați ai grupării. Cele trei volume sunt organizate după un criteriu clar și transparent, specific, de altfel, antologiilor de autor. Horia Bădescu și-a grupat toată creația
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
echinoxiste, așa cum s-a configurat ea în opera unuia dintre reprezentanții cei mai autorizați ai grupării. Cele trei volume sunt organizate după un criteriu clar și transparent, specific, de altfel, antologiilor de autor. Horia Bădescu și-a grupat toată creația poetică în cicluri, corespunzând sau nu ciclurilor deja existente în volume, iar ordinea inițială este refăcută la finalul celui de-al treilea. Unde un Sumar cronologic restabilește, pentru lectorul interesat, ordinea publicării poemelor în edițiile princeps, ca și locul în care
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
cele mai bune texte critice scrise despre poet (reperele bibliografice consemnate în Dicționarul general al literaturii române menționează articole de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Alexandru Piru, Mircea Iorgulescu, Liviu Petrescu, Mihai Zamfir ș.a.), interpretările celor trei punctează, totuși, exact evoluția poeticii lui Horia Bădescu, de la echinoxismul programatic din Marile Eleusii (1971) până la desprinderea din Starea bizantină, și de aici la deschiderea către experiment din Ronsete (1995) și Ziua cenușii (2000). Îndrăznesc să spun că această antologie ne oferă șansa unei radiografii
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
Bădescu, de la echinoxismul programatic din Marile Eleusii (1971) până la desprinderea din Starea bizantină, și de aici la deschiderea către experiment din Ronsete (1995) și Ziua cenușii (2000). Îndrăznesc să spun că această antologie ne oferă șansa unei radiografii pertinente a poeticii echinoxiste și, astfel, a situării grupării într-un context istoricoliterar. Cel al anilor ’70, când se consumă ultimele energii ale neomodernismului, în avanpremiera mutației pe care o va produce generația optzeci. Mai întâi, evoluția poeziei lui Horia Bădescu demonstrează că
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
în contingent. Nu toți echinoxiștii vor coborî poezia în cetate - unii, ca Adrian Popescu, scriu o poezie intens spiritualizată -, totuși destui o vor face. Antologia lui Horia Bădescu este, pe lângă un repertoriu, și un itinerar al diversității, în care cultura poetică - specifică, de altfel, primei serii de la „Echinox” - nu eșuează în livresc și în monotonie. În al doilea rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
un repertoriu, și un itinerar al diversității, în care cultura poetică - specifică, de altfel, primei serii de la „Echinox” - nu eșuează în livresc și în monotonie. În al doilea rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul - de lirica promovată de reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau Doinaș. Nu aventura limbajului i-a preocupat pe poeții de la Echinox, ci recuperarea în neo-modernitate a singurei modalități poetice (și intelectuale) din perioada interbelică încă nereprezentată în poezia generației șaizeci, și anume experiența blagiană. Astfel încât, dacă, prin dislocarea modalităților șaizeciste, echinoxismul poate fi considerat un precursor al postmodernismului, prin preferința acordată stilului înalt, prin continuitatea unei poezii de cunoaștere
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
culturale care a marcat momentul de cumpănă dintre generația lui Nichita Stănescu și cea a lui Mircea Cărtărescu. Și care a optat pentru o cale proprie, atât în raport cu „programul” echinoxist inițial (ghilimelele semnalează tocmai relativismul acestui program și diversitatea formulelor poetice din cadrul grupului), cât și în raport cu cel al generației optzeci. Un poet al ființei și al sacrului, ca să parafrazez titlul remarcabilei sale hermeneutici, și mai ales al raportului tensionat dintre ele. Totodată, o inițiativă editorială - patronată de Editura Eikon și de
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
preconcepția „cu metodă”, preconcepția rafinată, rezultat al unui efort de interpretare și, subreptice, de manipulare. Nu întâmplător, începutul cărțiii stă sub semnul polemicii cu Valéry, care motivează singularitatea lui Baudelaire recurgând la un binom format din „inteligență critică” și „virtute poetică”. Nu numai că acestea două, arată Fondane, atacă problema majoratului cu instrumente, în definitiv, minore, dar, continuă el pe câteva zeci de pagini, e improbabilă (dacă nu cumva e greșită de-a dreptul) ipoteza conform căreia spiritul critic ar fi
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
explica volumul Ilenei Mălăncioiu astfel: sîntem „chemați să veghem o agonie într-o ambianță spitalicească”. Aceasta ar fi presupus un direct al „relatării” lirice, cu focalizare dezordonată, haotică, în funcție de momentele spitalicești și de stările suferindului, precum și o pendulare a martorului poetic între prezentul intens resimțit, acut, și un ecran, mult mai larg, al conștiinței cu procesări de probleme și al memoriei cu actualizări de episoade din trecut. Intensificarea unor secvențe este atît de puternică, încît intrăm de-a binelea în atmosfera
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]