5,260 matches
-
a poruncit să se sape un tunel foarte lung pe sub pământ, de la castel până În apropiere de mânăstirea noastră. Blestemata de muiere se temea ca nu cumva Într-o zi să se răscoale cei obidiți și s-o omoare. Deci a poruncit slujitorilor să sape tunelul și apoi le-a pus câte un ban de argint În mână, drept răsplată, spunându-le să aștepte pe loc, fiindcă vrea să-i răsplătească și mai bine. Răsplata a fost că a trimis ostași de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pază și să vă ajute să Împliniți cele de cuviință. Prea multă vreme a stat umbra mare și neagră a răului peste aceste locuri binecuvântate. Aduceți iar lumină În valea noastră! — Acum Însă nu mai avem de pierdut nici o clipă, porunci Conrad. Dați-i fratelui Ulrich un cal și porniți Într-acolo. Cu nici un preț trădătorii nu trebuie să ne scape, mai ales că o pot lua și pe Adelheid cu ei. Cercetați cu grijă tunelul. Vedeți dacă se mai poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să moară și el?“ Ajunseră În sfârșit la capătul galeriei. Se simțea un curent de aer proaspăt, din ce În ce mai puternic și, În cele din urmă, văzură câteva trepte care duceau la suprafață. — N-ar trebui să ne Întoarcem? Nu ne-a poruncit stăpânul nostru să-i dăm de veste și să așteptăm? Așteaptă, așteaptă, răspunse Bodo tremurând de nerăb dare. Trebuie să aflăm unde anume dau treptele. Altfel tot nu ne folosește că le-am descoperit. O piatră mare, pe care numai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la cap“ a spus el. „Nu le mai ajunge tot ce au, vor mereu mai mult și vor să ajungă mai sus. Chiar tronul l-ar pofti!“ Mi-am ascuțit urechile și, după două urcioare de vin pe care am poruncit să ni le aducă de Îndată hangiul, i-am dat a Înțelege că nu cred o iotă. — De când te interesezi tu de politică? Nu, mai mult ca sigur ai dat peste ceva! Vreo mică baroneasă sau cine știe ce altă fustă mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pământești. Du-ti, du-ti, mă fimiaie, că tu ești singură și vădană și ai șase copii... Ascultă, moș Butu! Eu am primit aceste bunuri în dar, de la niște buni creștini. Așadar, obligați suntem să facem întocmai cum le-a poruncit Iisus Hristos ucenicilor săi apostoli: În dar ați luat, în dar să dați. (Matei 10:8). Fie numele Domnului binecuvântat. Amin. La replica mamei, formulată strict în temeiul canoanelor biblice, moș Butu, care nu știa prea bine românește, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat! a poruncit soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost convocați pentru a asista la o transfigurare, la o schimbare de sens și de repere interioare. În ce direcție, veți afla mai târziu, fiecare de unul singur, rebobinând mental «documentarul» aflării voastre împreună.” VASILE GÂRNEȚ: Cu siguranță, nu hazardul poruncea în aceste locuri, oricât de dezmoștenite îmi păruseră la sosire. Regăsim vaporul în același loc, ghidați mai degrabă de instinct decât de memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâmpla pe neașteptate și în orice moment. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului și i-a zis: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. (Matei, IV, 5-7) Pe muntele Templului n-a mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca ogarul pe care-l duce vânătorul în silă și-l sloboade asupra vânatului. De făgăduit făgăduiește prietenie ș-acuma. Dar n-a înțeles niciodată să facă legământ scris." La 1648 sosi logofătul Ștefan Gheorghiță cu recomandații și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a poruncit ca să nu mai omoare pe fiul său. O dulce al meu stăpân, uită-te la ochii mei căci în curând n-au să mai vadă strălucirea ființei tale! L 27 M 28 M 29 J 30 Iunie L-au îndemnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când flacăra cuprindea vasul, războinicul cel bătrân își primea sfârșitul cu fruntea sus, între adâncimea cerului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i vâră într-o ciubotă. Ajunge și la el vameșul: Scoate ce ai! N-am, căpitane, nimic; am dat tot ce am avut pe marfă. Nu-mi trebuie marfă. Apoi bani n-am, căpitane. Starostea îl privește, îl cântărește, apoi poruncește: Descalță-te. Negustorul se descalță; bancnotele ies la iveală. Ha-ha! strigă starostea. Când ți-oi da una ai să te dărâmi jos și ai să faci semne cu picioarele. Știam eu că voi negustorii sunteți niște ticăloși fără credință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am dat să intru la cooperativă. Ochisem eu o păreche de încălțări. Se aflau însă în prăvălie alții înaintea mea. Și până să-mi găsesc loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și mă cunoaște... Îl știm: Ghiță Adămoaia. Întocmai. Îi poruncesc tovarășului Ghiță Adămoaia o garafă de vin. Mă uit împrejur. N-apuc să văd bine ce prietini aș putea avea la un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în prăvălie alții înaintea mea. Și până să-mi găsesc loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și mă cunoaște... Îl știm: Ghiță Adămoaia. Întocmai. Îi poruncesc tovarășului Ghiță Adămoaia o garafă de vin. Mă uit împrejur. N-apuc să văd bine ce prietini aș putea avea la un pahar de vin. Cânta o muiere din harmonică și din gură. Cum am auzit-o m-a săgetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căpitani și de mari nobili pe care nu le putem enumera numele. Noi l-am rănit chiar pe rege cu trei răni mortale, și el nu va putea supraviețui. Și altă armată a căzut sub sabia noastră, și le-am poruncit alor noștri să adune corpurile (celor uciși) într-o movilă, în număr de șapte mii, și sunt încă mulți ale căror oseminte n-au putut fi aduse. Ei l-au pus pe rege pe o targă și pe alți principi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le povestește primejdia ce-i amenința dinspre dușman (și) le poruncește să ia armele pe ascuns, rânduiește străji în cetate pe toate căile și la toate porțile, (iar) la intrările pieții așează cohortele pretoriene. Dinaintea gazdei sale el rânduiește două sute de veterani, și aceștia cu arme grele, ca să primească iureșul dușmanilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost uciși 10.000 de unguri. Cronicarii sporesc de obicei numărul morților din tabăra adversă. De aceea, când e vorba de pierderile suferite de unguri e mai potrivit să-i dăm crezare lui Ștefan, când scria regelui polon, că a poruncit să fie strânse într-o grămadă leșurile celor căzuți în luptă în număr de 7.000. „Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au fost mari și pentru că mulți unguri au fost surprinși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
expert militar. Cronica a fost scrisă în 1502. Autorul acestei cronici consideră însă că bătălia a fost câștigată de Ștefan cel Mare și s-ar fi terminat cu un dezastru dacă vornicul Isaia „ar fi călărit acolo unde i se poruncise”. Dar, a doua zi, după bătălie, oastea lui Ștefan s-a risipit și așa ungurii au ucis și ei mulți dintre români, iar domnul „a scăpat de acolo călare cu două slugi”. E. Antoche a făcut legătura între dezastrul suferit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a născut legenda potrivit căreia Ștefan n-a putut să-și impună autoritatea asupra boierilor decât după 1470, din moment ce n-a fost în stare să-i taie capul Isaia în 1468. Afirmând că Isaia n-a călătorit acolo unde-i poruncise domnul, cronicarul comite o eroare elementară: o localitate nu se ia cu asalt de către cavalerie, indiferent cât de slabă ar fi fortificată. A treia inexactitate: oastea nu se putea risipi de la sine. O oastea se adună și se risipește (demobilizează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
alungate și din celelalte locuri întărite de la granița turcească. În fața succeselor obținute de Uzun Hassan și apreciind că alianța acestuia cu Europa creștină nu prezenta nici un pericol, statele europene nefiind capabile să ia nici o inițiativă, Mahomed al II-lea dă porunci ca, la 20 septembrie, oastea turcă din Rumelia să se adune la Adrianopol. Uzun Hassan amenință Amasia, unde-și avea reședința fiul sultanului, viitorul sultan Baiazid al II-lea, devastează regiunea Ankarei și cucerește Cezareea. Pericolul venea așadar numai din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plătească darea anuală obișnuită. Dacă nu va îndeplini cererile sultanului, va fi socotit dușman și, nu peste multă vreme, va veni să ia cu puterea aceste locuri. Neșri, cronicarul turc, afirmă că sultanul i-a trimis lui Ștefan un sol poruncindu-i: „în acest an să-mi aduci în persoană tributul, așa după cum îl aduce domnul Munteniei ca să putem avea încredere în prietenia ta”. Tot la Vaslui, la 18 februarie, Ștefan cel Mare le mulțumea celor care-i furnizau informații în legătură cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înțeapă. Leșurile celor uciși le arse; se mai văd și acum câteva grămezi de oase, mărturia de veci a unei biruințe așa de însemnate.” Peste o sută de ani, solul Maciej Strykowski, care trecea prin Moldova, scria că Ștefan „A poruncit ca să se ardă leșurile celor căzuți, de pe urma cărora încă și azi se văd oase și grămezi mari și înalte, pe care le-am văzut cu ochii mei, când am trecut în Turcia”. Nu știm care au fost pierderile moldovenilor. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și sultanul fluviul împreună cu garda sa personală. Pășind pe pământul Moldovei, turcii au găsit, după cum relatează Angiolello, martor ocular, „toate satele și așezările părăsite și ogoarele arse”. Locuitorii s-au retras din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
foarte puțini români de acolo. Publicarea extraselor din cronicile turcești referitoare la istoria noastră ne dau posibilitatea să înțelegem altfel confruntarea dintre turci și moldoveni. Sultanul, fiind informat că Ștefan cel Mare îi aștepta pe turci la Războieni, i-a poruncit lui Soliman pașa, care comanda avangarda, să facă o recunoaștere a adversarului. Descrierea lui Angiolello, care a participat la bătălie, cronicile lui Kemal-Pașa-Zade, Mehmed Neșri și Kodja Husein cuprind informația potrivit căreia lupta a început spre amiază, Angiolello indicând și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajuns românii erau cele ale taberei lui Soliman pașa. Rolul acestor atacuri era acela de a provoca pierderi, dar, mai ales, de a produce șocul psihologic în măsură să-l descumpănească pe adversar. Sultanul aflând că a început lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]