5,048 matches
-
lătinește...”. Efecte comice au fost obținute de Hasdeu înaintea lui Caragiale prin reproducerea textuală a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei în fața lui Dumitrache). Caragiale a prețuit opera dramatică a lui I. Negruzzi, cu care a scris împreună Hatmanul Baltag. Moravurile politice l-au inspirat și pe I. Negruzzi în comedia O alegere la senat, care are similitudini în ceea ce privește tipurile și situațiile cu O scrisoare pierdută. Acțiunea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
amprenta benefică pe caracterul meu �n ultimii 7 ani petrecuți aici, �n Vrancea. Sincere MULȚUMIRI: Geaninei și lui Cristian Lisandru, doi tineri talentați și �mpatimiti de tainele scrisului, care au dăruit aripi viselor mele și a caror prietenie o voi prețui mereu. Elenă Marin Alexe
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că ușorul fulg de nea În gingășia lui, o inimă topește. Și dacă flori pe ramuri strălucesc În fire de petale cristaline, E pentru că și norii prețuiesc Lucirea lor în curgeri albe, line.
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
De aceea, mîngîiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr. 12. Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cîrmuiesc în Domnul, și care vă sfătuiesc. 13. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. 14. Vă rugăm de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorînduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul rând, pentru că știu să Își iubească aproapele, Îl respectă, Îi este fidel, Îl prețuiesc, Îl Înțeleg, Îl Încurajează În Întreprinderile lui și li se dedică sufletește. Dincolo de aceste rânduri, În vremurile de astăzi, Îți vine să crezi că nu mai există oameni frumoși la suflet, cinstiți, că nu te mai poți Încrede În nimeni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te prețuiesc pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința că nu i-a spus adevărul. Avea Încredere În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcut arhitectura și bineînțeles, de multele lui averi. Stella l- a ascultat cât l-a ascultat și i-a spus că ea Își dorește un bărbat adevărat, care nu trebuie să fie neapărat atât de bogat, dar care știe să prețuiască o femeie, să o respecte și să-i fie alături, la bine, la greu, să fie cu ea În week-end, În concedii, de sărbători... -Aha, deci, nici tu nu vrei să te căsătorești, vrei doar plimbată! Jenată, Stella Îi răspunse
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf. Cei mai buni
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe a doua bancă din curte, în rândul din mijloc. Lângă fântâna aceea rotundă și verde de mușchi mi-a spus Sini pentru prima oară că n-o putea suferi pe Creața; nu pentru că nu era în stare să mă prețuiască, nu pentru că se credea cea mai frumoasă din toată școala și cea mai dorită, ci pentru simplul motiv că ea se iubea doar pe sine. Îi simțise egoismul și dorința de a fi mereu în centrul atenției. Sini nu era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai speram de mult să mă exprim vreodată cu abilitatea și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o acordă opiniei noastre despre ei și-i urâm pe aceia asupra cărora n-avem o asemenea influență. Presupun că aceasta este rana cea mai cumplită făcută mândriei oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit un scaun să șadă ― același scaun pe care mă poftea să mă așez ori de câte ori veneam la el. Mă prețuia acest venerabil savant cu faimă europeană, doctor honoris causa al câtorva universități apusene, și această prețuire mi-a crescut aripi și mi-a înlesnit biruința. Cum i-aș fi îmbrățișat umbra pe care o simțeam prezentă în cancelarie și în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umbra pe care o simțeam prezentă în cancelarie și în sălile de cursuri ca și când s-ar fi aflat încă în funcțiune. Am stat mult de vorbă. Cea dintâi frază care a precedat discuția a fost: "Tudor Petrican, știi cât te prețuiesc; dumneata ești cel mai inteligent student din toate seriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
femei... Și dacă aș fi câștigat măcar ceva cu prețul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mînă-n mână cu biruința. Deși aveam uneori porniri de revoltă împotriva Mihaelei, ele nu țineau mult și, când îmi revenea luciditatea, începeam s-o prețuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigentă. Ah, draga de ea, era demnă, dintr-o bucată, și bucata aceasta avea tăria oțelului. Făcuse o greșeală cedîndu-mi în afara căsătoriei, dar știa să îndure consecințele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ba, din contră, privind dintr-o anumită perspectivă ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce aș fi spus, de pildă, dacă în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sărit de gât când i-am propus căsătoria? Fără îndoială, aș fi prețuit-o mai puțin decât o prețuiam acum, deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anumită perspectivă ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce aș fi spus, de pildă, dacă în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sărit de gât când i-am propus căsătoria? Fără îndoială, aș fi prețuit-o mai puțin decât o prețuiam acum, deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar n-avea că voi reveni pocăit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a profesorului Tîrnoveamu, bun prieten cu secretarul general. Slujba nu era grea; studiam dosare, obțineam termene și amânări, iar mai târziu, când m-am familiarizat cu lucrările, am început să redactez avize și chiar să pledez procese. Șeful contenciosului mă prețuia. L-am auzit odată spunând cuiva despre mine: ― Are spirit juridic, băiatul! Nu știu dacă aveam sau nu, dar mă pricepeam să aștern pe hârtie, cu abilitate, un aviz într-o formă care nu lăsa nimic de dorit. În același
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părintește pe frunte, apoi mă bătu pe umăr cu un gest ștrengăresc: ― Haiducule, n-ai avut gust prost. Și eu aș fi luat-o de soție dacă eram în locul tău. Mihaela roși copleșită de complimentul străveziu ce-l adresase. Tata prețuind acest gest îmi spuse când ea nu era de față: ― O fată care roșește să știi că-i soi bun. La rîndu-i Mihaela îmi destăinui: ― Îmi place bătrânul... E bine pus la punct, nu numai pentru București, dar chiar pentru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zilnic la sanatoriu să-i țină de urât. Îi aducea reviste, jurnale, cărți, dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut câte în lună și în soare. În felul acesta câștigă pe teta (fire închisă) care începu s-o prețuiască. Îmi spunea despre ea: ― Nu știi ce e mai mult: deșteaptă sau frumoasă? Bașca ― instruită... Când o fi avut timp să citească atîta? ― Ast? e zestrea ei, tată. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minții rămâne însă neatinsă: nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luptat de dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la urmă, cerbicia ministrului. Și are să adauge poate: tot ceea ce a făcut pentru tine a fost, nesocotito, care n-ai știut să-l prețuiești. Va tresări Mihaela auzind toate acestea? O vor copleși părerile de rău? O vor spinteca amintirile? Și are să-i ajungă o noapte să tot plîngă? În urma acestei întîmplări, boala lui Nenișor se înrăutăți. Ceru un concediu de o lună ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era bolnav, slăbise mult și, căutând o evadare, căzu în patima jocului. Într-adevăr, bărbații fac uneori gesturi admirabile, dar, pentru a-i aprecia, trebuia mai întîi să-i iubești, să simți ceva pentru ei. Eu nu reușeam să-i prețuiesc delicatețea sufletească decât rece, rațional, ceea ce era egal cu zero. Da, este adevărat că în cei doi ani cât a durat această nouă căsnicie n-a fost zi în care gândurile mele să nu fie în preajma ta, lângă tine. (Cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcut decât să vă tot ploconiți de cinci mii de ani. Îi spune fiecare ce are de zis și cu asta, basta. Așa-mi închipui eu. Ștergea praful de pe capul mumiei, râzând. — Eu cred că mai degrabă pentru el noi prețuim cu pălărie cât alții fără pălărie. Dar știi ce? Te primesc în rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului țel - la acest lucru visa bărbatul în chipul cel mai puternic și mai nestăpânit, deoarece acesta semnifica singurul său imperativ, iar rezultatul acestuia ar fi însemnat un trofeu personal, pe care l-ar fi prețuit pentru totdeauna și care iar fi adus cu adevărat împlinirea. Când se gândea la toate astea, dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular ai fi printre ceilalți deseori, nu prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
templele, să refardeze statuile, pentru a le reda aspectul inițial, am spune că e o glumă proastă. Vă surprinde asta, domnilor specialiști? Nu cred. Sau, mai exact, nu văd de ce v-ar surprinde. În vacarmul unui secol ca al nostru prețuiești liniștea acolo unde ai norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]