5,618 matches
-
cu lumea (fie ea și de hârtie) se face și prin apelul la citate celebre care devin titluri ale textelor sale, fără însă ca acestea din urmă se se constituie în ilustrări tradiționale ale acestora. Am observat un refuz al prejudecăților de orice fel și acest fapt este susținut nu doar de dialogul permanent cu locurile comune, ci și de modul de organizare a discursului. Ironia este unul dintre procedeele dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de autenticitate, de refuz al convențiilor literare este întărită și preferința manifestată pentru poetica faptului divers. Elementele poetizate sunt cele ale universului banal, cotidian (e o ieșire a scriitorului din "turnul de fildeș"). Se schimbă recuzita poetică, eliminându-se orice prejudecată cu privire la cuvinte care pot să fie poetice sau nepoetice. Ironia și demitizarea parodică a idealurilor exprimate în poezie sunt și ele modalități care apropie generația Albatros de sfera poeziei recente. Se observă și o înlocuire a metaforelor cu enumerațiile, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și disciplina curajului.", Ion Caraion, "Libertate și poezie", în Ecoul, an II, nr. 213/24 iulie 1944. 197 "De ce emoții puternice, de ce viață reală, dezbrăcată, ce ce adevăr în pielea goală, de ce realitate cu bube și redată la rece, fără prejudecăți, fără calapoade sau decaloguri de bună creștere? Ar fi prea tare, prea ieșit din comun, prea agresiv. Trăim de câteva secole într-un platou de convenționalisme, am adoptat măști care nu ne prind, suntem stridenți, ne literaturizăm pentru că ni-i
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
te scuturi, să te primenești, să te îmbăiezi zilnic. Căci acest apocaliptic păduche are o putere de înmulțire malițioasă. - Am vizitat o doamnă bătrînă, foarte distinsă, de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfîrșitul deceniului patru - „inversiunile” erau ceva frecvent. Prima a fost renunțarea la „ideal” și angajarea masivă într-o viață de „aprigă materialitate”, necruțătoare. Ca la orice răscruce istorică, s au produs numeroase „năpîrliri”: inși care anterior - constata un critic - propagau „prejudecățile cele mai reacționare și mai puturoase” s-au transformat deodată în „oameni noi, puritani intransigenți, partizanii ideilor celor mai extreme, ai reînnoirii complete și radicale”.2) Și trebuie adăugat: pînă la războiul următor, unii o vor mai face de cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a aprecia lucrurile seamănă, pe de o parte, cu al unui avangardist nemulțumit de operele predecesorilor, pe care le bănuiește a fi lipsite de originalitate, pe de altă parte, cu al unui om de bun simț, necorupt de teorii și prejudecăți, care distinge între esențial și superfluu: „Aruncate pe un colț de masă, cîteva broșuri subțiri și anonime își arătau și ele numele lor: Pentru pîine, Dreptate, Adevăr, Iubire... Nu oare pentru aceste simple principii e toată această bîzîială de comentarii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în plus, evreii își păstrează reflexele de tip ghetou, evitînd metisajele. Dar dincolo de toate acestea există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-a pus și mai mult în umbră pe poet. E ușor să-ți imaginezi că băcăuanii de atunci nu vor fi discutat despre apariția în librării a volumului Cu voi..., ci despre apariția pe străzi a automobilului «Nash»!” Nu știu ce prejudecată mă împinge să cred că oamenii gravi nu au în limbajul lor diminutive. Bacovia e un om grav care face excepție de la ceea ce credeam a fi o regulă. Iată de ce sînt surprins, ba chiar puțin jenat, cînd dau de astfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că nu l-am cunoscut direct pe Bacovia. Dacă s-ar fi întîmplat, ar fi trebuit poate, ca să aștept să se estompeze în memorie figura sa. Așa, apropierea mea de opera lui s-a făcut fără nici o idiosincrazie, fără nici o prejudecată. Acum însă, dacă s-ar mai putea să-l întîlnesc, desigur, aș avea cu totul alte reacții. Cele normale. Deși nu-mi plac poeții beți, dacă m-ar invita, cred că aș bea un pahar de vin cu dînsul. „Amorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia dacă aș fi fost contemporan cu el? înainte de începerea Primului Război Mondial l-aș fi înțeles mai bine decît Spiru C. Hasnaș? După război decît Mihail Dragomirescu și Lovinescu? în anii ’30 decît G. Călinescu? Aș fi fost mai detașat de prejudecățile care pe ei i-au împiedicat să-l aprecieze atît cît credem azi că ar fi trebuit? Dacă aș fi locuit tot în Bacău, l-aș fi stimat mai mult decît ceilalți profesori sau avocați din oraș? Nu mă încumet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei care le au scris sînt cam de aceeași vîrstă, foști învățători. Parțial e adevărat, însă pricina eu o văd în altă parte: în prejudecata ce-au avut o cînd relatau, un fel de autocenzură: nu vorbeau despre cel ce a fost, ci despre cel ce a devenit. Bacovia a scos „minciuna” din poezie. A frînat tendința de a da drumul elanurilor și iluziilor. A
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ceea ce Bacovia numea ,,muncă de visător’’, munca literară, chinuitoare, eroică, în mai mult de un caz, cum o arată jurnalele unor scriitori. Mă îndoiesc însă că atare noțiuni pot fi asimilate de cineva a cărui minte e dominată de prejudecata că ,,adevărata muncă’’ e șoferia: Pe vremea războiului din Iugoslavia am fost acolo cu camionul...’’ Avea ,,5 bucăți’’. Mie însă, chiar și cînd atinge lucruri grave, Sechelariu îmi pare bufon (prin ,,manera’’ abuzivă de a se autoevidenția și prin judecățile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Politice” n-ar fi existat și ar fi fost introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de unele publicații între paranteze, de altele fără paranteze) că, în trecutul său, Bacovia a „visat”, în mai multe rînduri, „politic”. Citit fără prejudecăți, „Cogito” e un poem al mîntuirii, - politic și... apolinic! Proza lui Bacovia e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exploatare a numelui său nu s-au epuizat. în principal, mișcarea din jurul poetului a contribuit la ridicarea nivelului cultural al orașului. S-a creat un public mai receptiv, mai informat, mai apt de dezbatere, mai lipsit de naivități și de prejudecăți provinciale. Băcăuanul curios a văzut mult mai multă lume intelectuală decît locuitorii altor capitale de județ care n-au un scriitor cu o asemenea posteritate. A văzut, a auzit, a rămas cu o idee, cu o atitudine, cu un gest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
literatura nonficțională". Connery și Sims, atașați jurnalismului, preferă "jurnalismul literar". Dar această "bifurcare" nu trebuie să surprindă, dat fiind politica lumii academice legată de un termen atât de controversat cum este cel de "jurnalism". Pur și simplu a existat o prejudecată în studiile de anglofilie împotriva "jurnalismului", o problemă pe care am discutat-o în ultimul capitol unde tratez marginalizarea critică a acestei forme de expresie. Deci când Winterwood caracterizează forma ca pe o "altă" literatură, reînscrie tacit într-un statut
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Aceasta se întâmpla pe vremea când era reporter la New York Evening Post, înainte de a prelua, în calitate de redactor local, ziarul Commercial Advertiser, unde și-a putut susține preferința pentru jurnalismul narativ. "Reporterii trebuiau să relateze știrile așa cum se petreceau: mecanic, fără prejudecată, fără nuanță și fără stil; toate în aceeași manieră ... Ca scriitor, am fost definitiv afectat de anii petrecuți la The Post" (179). Și nu a fost singurul. Este important să înțelegem acest lucru dacă vrem să percepem cât de mare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul iese în stradă; episodul napoleonian, încărcat cu imagini și mișcare, trimite verbul pe planul al doilea. Teatrul își deplasează "scenă" din sălile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
scădere a stimei de sine, cu tendință la autodenigrare. Alți pacienți tind să atribuie tulburările sexuale diabetului, în general. Alții le atribuie oscilațiilor glicemiei, care sunt puse în relație cu oscilațiile potenței virile; alții se gândesc la insulină. Se adaugă prejudecăți legate de vârstă sau de faptul că activitatea sexuală ar fi dăunătoare sănătății. La femeile diabetice, mai ales la cele tinere, am constatat de asemenea o scădere a libidoului, determinată în principal de complexele de inferioritate față de femeile nediabetice, care
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
Aceste doamne drăguțe, care au mai dat o pată de culoare clasei politice românești, nu par însă că ar dori să facă, din nefericire, și un alt fel de politică. Există la noi, țară latină, eminamente patriarhală și conservatoare, puternice prejudecăți misogine. Tropăitorii de pe culoarele Puterii, de regulă masculi grobieni și necizelați, șmecheri și pehlivani cu tupeu, ținuți sub papuc de mame dominatoare sau de neveste certărețe, mimează un fel de superioritate scârbită atunci când vine vorba de promovarea unei femei. Se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vrea, ca introducere la acest subiect fierbinte care agită mințile manipulatorilor de presă, să le împrospătez puțin memoria celor care, în decembrie '89, erau cel puțin adolescenți, iar astăzi par a uita constrângerile adevăratei dictaturi prin câteva exemple, puse fără prejudecăți în balanța timpului. Ieri, până în 1989, nu existau partide politice deloc, doar un partid unic (care controla cu mână de fier și sindicatele, devenite potrivit expresiei tovarășului Lenin "cureaua de transmisie a partidului") și un fel de fantoșă oarecum "apolitică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând omenești decât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
totuși, sunt foarte multe reușite și ca Iașul are argumente pentru a se considera un centru european de cultură: monumente, tradiții, muzee, istorie, universități, literatură, muzică etc., etc. Așa o fi, dar ceea ce vreau să pun aici în discuție, fără prejudecăți și fără iluzii, se referă la legitimitatea oamenilor politici locali de a mai vorbi despre cultură în condițiile în care oropsesc cultura, și, mai ales, evită să facă și cel mai mic efort de obiectivare printr-un exercițiu de privit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu un nod în gât și ochii împăienjeniți, minute în șir în fața Facebook-ului. Bugetul folosit: 0 euro. Despre uralele de la final și zecile de mesaje de simpatie nu mai vorbesc, poate și pentru că în Laponia nu există niciun fel de prejudecăți anti-românești (cine dracu' a mai văzut cerșetori "multiculturali" din Păcureț la Cercul Polar?). Spre deosebire de învățământul superior românesc, unde interesele profesorului sunt în prim-plan (de unde lejeritatea cu care rămân nesancționate derapajele, impostura, aroganța, nedreptatea și necinstea unora dintre cadrele didactice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cum a fost autohtonizată, ironic, celebra gauche caviar franțuzească), reprezentată astăzi de grupul clujean de la www.criticatac.ro, este unul demn de luat în seamă. Chiar chestiunea lecturii sociale a impactului pe care manelele îl au asupra societății noastre, precum și prejudecățile "elitelor" asupra acestei forme triviale, dar populare, de exprimare muzicală, a fost prezentat, extrem de interesant pe respectiva platformă. Astfel încât, atunci când Cătălin Ștefănescu vorbește despre manele, nu vorbește neapărat despre valoarea lor muzicală, cât antropologică și socială. Ca să-i răspund pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]