KorAP: Find »[drukola/base=pretext & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...256 >

6,389 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

aceasta coordonată specifică, proprie românității. Unul dintre aceștia pare a fi și Nicolae Manolescu, cel care în Istoria literaturii sale "s-a lăsat sedus, ideologic, de mentalitatea postmodernistă a distrugerii canonului occidental și, implicit, românesc, atacând chiar "centralitatea" eminesciană, sub pretextul că sintagma "poet național" este o "aberație" culturală". Sunt, poate, cele mai dure aprecieri la adresa monumentalei sale întreprinderi, comentată pe larg în presă, la radio, la televizor, pe internet, fie la modul encomiastic, fie dimpotrivă, așa cum îi stă bine, de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
zi de răscruce în destinul eminescian încearcă a scoate eminescologia dintr-un "conformism docil", manevrând inerțial clișee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, în ziua în care Eminescu a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy Szöke), cea care, pe cartea de vizită trimisă lui Maiorescu, la o oră matinală, îl anunța că incomodul său chiriaș e "foarte reu", gazetarul tipărea în Timpul un vitriolant

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

conflictului dintre Consiliul celor Patru și celelalte state învingătoare s-a produs cu ocazia semnării tratatului de pace cu Austria. În cuprinsul acestuia au fost trecute prevederi prin care era legiferat amestecul Marilor Puteri în treburile interne ale statelor, sub pretextul protecției minorităților. Protestele aliaților secundari, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, primul ministru român, nu au fost luate în seamă decât de formă, astfel că tratatul cu Austria a fost trimis spre semnare în forma inițială. În fața acestei situații, Ion

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
despre organizarea și repartiția armatelor polonă și română, având ca material didactic tipuri de uniforme, arme și alte echipamente aflate în dotarea acestora. Citirea și înțelegerea hârtiilor (documente, hărți, tabele, acte personale), aprecierea distanțelor, scrierea secretă, exerciții pentru a oferi pretexte autorităților în caz de arestare și modalități de trecere în/din liniile inamice au fost principalele direcții de studii. Rezultatul acestor cursuri efectuate non-stop a fost acela că sovieticii au format „un izvor abundent de confidenți”, instruiți sistematic, din care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Totuși, acest curent de emigrare era susținut „din îndemnul șefilor mișcării bulgare” cu sediul la Tulcea, între care se numărau Cristu și Mișu Cialicoff, Petre Hagi Ivanoff, Ivan Ivanoff, Stoicu Stoicoff, Iordan Boțoff și alții. Îndemnul la dezertare avea drept pretext faptul că bulgarii vor reveni în Dobrogea și, în acest sens, acțiunile lor nu vor fi supuse pedepselor prevăzute de legile românești. Un alt raport înaintat de Moruzov, avansat între timp șef al Serviciului Special de Siguranță din Dobrogea, conținea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
marcate, în domeniul colaborării informative, de înființarea unui centru de spionaj ungar în capitala Germaniei. Condus de căpitanul conte Aladar Vespremenyi și îndreptat contra Cehoslovaciei, Iugoslaviei și României, acest oficiu a trimis agenți de altă naționalitate (nu unguri) care, sub pretextul afacerilor, uneori ca reprezentanți ai unor firme germane, au efectuat „un intens spionaj” în zonele de interes. Printre rezultatele obținute de serviciul de informații ungar s-a numărat atragerea la colaborare a unor cetățeni englezi, americani, francezi și italieni, dintre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trupele sârbe au continuat „cu aceeași vehemență atrocitățile” asupra populației române. Datele furnizate de agenții 32 și 46 către Serviciul de Informații Politice și Propagandă din Secția Informații au dat ca exemplu bătaia administrată tuturor bărbaților din comuna Nadăș, sub pretextul stricăciunilor provocate în zilele Unirii cu România. Preotul Bartolomeu din comuna Vraminț a fost bătut „crunt”, pentru că a sfințit tricolorul românesc, învățătorul din comuna Petrilova a primit ordin să predea copiilor români în limba sârbă, iar în Oravița dr. Cornel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Nu în ultimul rând, românii erau desconsiderați în ansamblu, fiind numiți în mod „consecvent” țigani. Abuzurile au continuat prin arestări de români, trimiși la închisoare tocmai la Belgrad și bătăi „până la sânge” aplicate, în special, intelectualilor din mediul rural sub pretexte din cele mai diverse. În comuna Docnecea, populația germană a denunțat autorităților militare sârbe că românii ar avea arme ascunse. Deși la percheziții nu s-a găsit nimic, ofițerul care a condus acțiunea a cerut soldaților să-i bată pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un moment dat, au refuzat să continue. La Bocșa, „celebrul” locotenent Mișici a organizat un spectacol în seara de Crăciun, obligând românii să presteze un program național sârb, sub amenințarea cu deportarea la Elbasan. Societatea sud-ungară a căilor ferate, sub pretextul unor pagube de masă lemnoasă, a impus prin militarii sârbi „biruri grele” asupra populației locale. Conform analizei, această societate, care a reprezentat până în 1918 „cea mai mizerabilă unealtă politică în mâna tuturor guvernelor maghiare și un greu jug economic”, a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mărturiilor ulterioare, Litvinov i-ar fi declarat lui Titulescu că actul din 21 iulie 1936 nu mai era valabil, deoarece „considerăm că demiterea dumneavoastră în împrejurările cunoscute echivalează cu o schimbare a politicii externe”, ceea ce, în ultimă instanță, era un pretext al guvernului sovietic care nu intenționa, în mod real, să încheie un tratat cu România. Înlocuirea lui Nicolae Titulescu a reprezentat un moment de cotitură în politica externă a României. Pe de-o parte, s-a încercat o rectificare a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
conducătorul Mișcării Legionare, aflat în închisoarea din Râmnicu-Sărat. Acțiunea de lichidare a liderului legionar a avut loc în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, în timpul transferului lui Codreanu, al decemvirilor și nicadorilor de la Râmnicu-Sărat către Jilava, în dreptul pădurii Tâncăbești, sub pretextul fugii de sub escortă. Ulterior, regele a inițiat măsuri de apropiere de legionari, astfel că, în martie 1940, a decis eliberarea acestora din închisori, iar la 18 aprilie 1940 a avut o întâlnire cu unii lideri ai mișcării. O reconciliere practică

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
o acțiune în contra noastră”, privind inițierea și desfășurarea unor acțiuni de spionaj, sabotaj și propagandă în perioada următoare. Cercetările au confirmat că ofițerii activi și de rezervă sași, până la vârsta de 55 de ani, au fost în Germania sub diferite pretexte, începând cu anul 1938, de unde au revenit optimiști, cu speranța reactivării în armata germană. Dintre cei identificați în acest sens, au fost semnalați căpitanul în rezervă Wilhelm Zay, organizatorul Asociației „Front Kompfer” și locotenentul în rezervă Carol Zerbes, ambii din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
confirmat - „se verifică” -, componenții acestuia fiind atât elemente germane din Transilvania, cât și legionari refugiați din cauza represiunilor îndreptate contra lor. În perioada 1 ianuarie-15 martie 1939, numai din orașele Sighișoara și Mediaș au solicitat să plece în Germania, sub diferite pretexte, 53 de tineri (38 de băieți și 15 fete), cu vârste cuprinse între 24 și 40 de ani. Toți cei care doreau să plece aveau obligația să treacă pe la Fritz Fabritius din Sibiu, care îi examina din punct de vedere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
să fie proclamat ca șef al organizației, a reluat acțiunea de distrugere a formațiunii. După condamnarea sa la închisoare, Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare, a cerut fidelilor săi să nu execute nici un act de violență, întrucât autoritățile așteaptă un pretext pentru a-i suprima pe cei aflați în arest. Așa cum a prevăzut acesta, suveranul român, marcat de discuția cu Adolf Hitler și profitând de atentatul asupra rectorului Florian Ștefănescu-Goangă, a dispus execuția liderului legionar. Acesta se afla în închisoarea Râmnicu-Sărat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aplicare au fost selectați 14 subofițeri jandarmi, conduși de maiorul Iosif Dinulescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Ilfov, care i-au asasinat pe cei 14 legionari în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, în timpul transferului de la penitenciarul Râmnicu-Sărat la Jilava, sub pretextul fugii de sub escortă. În perioada iunie 1938-martie 1939 la nivel județean, Poliția și Jandarmeria au fost unificate sub conducerea comandanților de legiuni de jandarmi. Cauzele, care au condus la o asemenea decizie, au fost promptitudinea și operativitatea manifestată în decursul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
îl reprezintă Ordinul Circular nr. 32.943 din 12 decembrie 1939, care s-a referit strict la acțiunile ungare pe teritoriul românesc, cu scopul de a provoca „aceleași stări” ca în Cehoslovacia în toamna anului 1938 și primăvara anului 1939. Pretextul oficial aflat «la modă» în perioada respectivă a fost protecția conaționalilor și a avutului acestora, însă anterior a fost pregătit „mediul prielnic” pentru o intervenție armată neoficială. Acestea au constat în: 1. O acțiune de propagandă, în scop de alarmism

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
autonom sub egida Germaniei, care să poată fi utilizat în viitor contra Poloniei. În acest caz, teritoriul obținut ar fi reprezentat o barieră în calea expansiunii germane și prevenirea unor pretenții ale Berlinului asupra coridorului polonez, Danzigului (Gdansk) și Memelului. Pretextul pentru o asemenea acțiune putea fi dreptul etnic, deoarece în aceste zone populația era „aproape exclusiv” de origine germană. La rândul ei, minoritatea ucraineană din Polonia se ridica la circa 15% din populație, fiind masată în teritoriile limitrofe Ucrainei Subcarpatice

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
asupra lui Armand Călinescu. Cum era de așteptat, acest brutal deces a fost folosit atât de propaganda britanică, cât și de cea germană pentru a se acuza, reciproc, de susținere și implicare în atentat. Londra a considerat acest act un pretext pentru ca Germania să ocupe România și, implicit, să exploateze în folos propriu resursele petroliere, atât de necesare conflictului care tocmai se declanșase. La rândul ei, propaganda guvernului de la Berlin a afirmat că elemente ale Gărzii de Fier, care erau agenți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
răspunde printr-o contradeclarație abia la 4 iunie 1942. O nouă rundă de discuții româno-germane la nivel înalt a avut loc la Rastenburg (11-12 februarie 1942), principalele probleme abordate fiind situația politico-strategică și campania militară din anul în curs. Sub pretextul tensiunii dintre România și Ungaria, mareșalul Antonescu a refuzat, la 18 iulie 1942, cererea germană de suplimentare a trupelor române de pe front cu încă trei divizii. Noi contacte bilaterale s-au desfășurat o dată cu vizita lui Mihai Antonescu în Germania (22-23

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
referate despre atrocitățile maghiare contra românilor, mișcările de trupe ungare, schițe cu drumurile, podurile și bisericile minate de autoritățile guvernului de la Budapesta, precum și propaganda desfășurată de diferite organizații - bisericești, de într-ajutorare, culturale sau teroriste - venite din Ungaria sub diferire pretexte. Agenții acoperiți ai Detașamentului au identificat organizarea și dislocarea unităților militare maghiare aflate în Târgu-Mureș, Dej și Bistrița, transporturile și depozitele de muniții, trecerile clandestine de frontieră și „tot ceea ce a interesat siguranța noastră”. Au fost semnalate contrabandele din acest

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la diferite familii de români, mai ales de intelectuali. Au fost propuse colaborări tuturor soțiilor românilor de origine etnică maghiară și femeilor ungare căsătorite cu români. Cele din Ardeal, care au acceptat asemenea misiuni, au fost trimise în România sub pretextul de a-și vizita soții, dar cu sarcini informative bine definite. Serviciul de spionaj ungar a depus „mari stăruinți” pentru a afla și situația producției fabricilor din România, mai ales a celor care lucrau în beneficiul armatei. Aceste date au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ordin al Marelui Stat Major din 6 ianuarie 1942, s-a atras atenția că serviciul de informații ungar „contează mult” pe concursul soțiilor de origine maghiară ale funcționarilor și în special ale ofițerilor români. Datele obținute au dovedit că, sub pretextul intereselor familiale, aceste femei călătoresc des în Ungaria, unde sunt solicitate a servi interesele naționale sub diferite apeluri la sentimentele lor. Pentru a limita posibilitățile de informare din acest mediu, Marele Stat Major a decis ca soțiile minoritare ale funcționarilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
dictatură regală, național-legionar și antonescian). În plus, la 19 septembrie 1944, ministrul de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, a inițiat o lege privind verificarea personalului angajat după 10 februarie 1938, în scopul analizării activității acestora și, eventual, stabilirii vinovățiilor. Practic, sub acest pretext, orice funcționar public putea fi licențiat din serviciu în cazul când era acuzat de «activitate dușmănoasă» contra forțelor democratice, activitate hitleristă în timpul războiului sau nu era de acord cu colaborarea alături de noul regim. La 30 martie 1945, „Monitorul Oficial” nr.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
august 1944 în cimitirul „Pomenirea” din Arad. După 23 august 1944 au fost înființate o serie de partide politice, de diverse orientări, care în perioada următoare au făcut obiectul unor cercetări informative, fiind, în cea mai mare parte, dizolvate sub pretextul de a fi „prohitleriste sau de tip fascist”. Acestea au fost: a) Partidul Național Democrat al Luptătorilor din Războaiele României, președinte general (r) C. Popescu-Corbu, „cunoscut pentru activitatea sa legionară și antonesciană”. Cea mai gravă acuzație era aceea că, în timpul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
devotați funcționari anticomuniști, activând în domeniu circa 20 de ani. Începutul anului 1946 a adus (la 21 ianuarie și 10 februarie), printre alte măsuri, epurarea unor funcționari din mai multe instituții publice, printre care și din Ministerul de Interne. Sub pretextul înlăturării elementelor „antidemocratice, afaceriste și incapabile” la jumătatea anului 1947 s-a declanșat o nouă campanie de comprimare a aparatului de stat. Pe de altă parte, Partidul Comunist a inițiat penetrarea principalelor instituții de siguranță națională, infiltrarea unor oameni de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]