4,549 matches
-
a suferit vibrații 68g la 16 hertzi, care au flexat cadrul de propulsie cu . Cele patru motoare exterioare au funcționat o perioadă mai lungă de timp, pentru compensare, astfel încât astronava a ajuns pe orbita stabilită. Fluctuațiile presiunii din camera de propulsie au determinat un senzor să declanșeze oprirea motorului. Se mai văzuseră oscilații pogo mai reduse și la zborurile Titan și Saturn anterioare, dar la Apollo 13 ele au fost amplificate de o interacțiune neașteptată cu cavitația turbopompei. Misiunile ulterioare au
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
au implementat modificări anti-pogo care erau la acea dată deja în dezvoltare. S-a adăugat un rezervor de heliu la linia de oxigen lichid a motorului central pentru a atenua oscilațiile de presiune și un sistem automat de oprire a propulsiei pentru siguranță. Valvele propulsoare ale tuturor celor cinci motoare J2 ale treptei a doua au fost simplificate. În drum spre Lună, la o distanță de de Pământ, rezervorul de oxigen numărul doi, unul din cele două rezervoare ale modulului de
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
ușoară aprindere a propulsoarelor modulului de serviciu, dar starea acestora era necunoscută. Din același motiv nu s-a putut nici întoarce astronava direct spre Pământ. După îndelungi discuții, revenirea la traiectoria de întoarcere liberă s-a efectuat cu sistemul de propulsie pentru coborâre al modulului lunar, la câteva ore după accident. Motorul de coborâre a fost pornit din nou la două ore după pericynthion (cea mai mare apropiere de Lună) pentru accelerarea întoarcerii. Ulterior, a fost necesară o altă pornire de
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
efortul de război. La recomandarea lui Theodore von Kármán, care lucra la Institutul de Tehnologie din California ("Caltech"), Teller a colaborat cu prietenul acestuia, Hans Bethe la dezvoltarea unei teorii a propagării undelor de șoc și a comportamentului gazelor de propulsie, teorie de bază în studiul rachetelor. În 1941 a fost naturalizat cetățean al Statelor Unite. În toamna lui 1942 a fost cooptat la Proiectul Manhattan, în „Secția ("division") de fizică teoretică” și în aprilie 1943 s-a mutat la Los Alamos
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
ambele permițând, pentru prima dată, luarea în serios a unei circumnavigări a globului terestru de către un călător obișnuit. "Un oraș plutitor" aduce la cunoștința cititorilor cele mai importante inovații în transportul maritim al secolului al XIX-lea - schimbarea mijlocului de propulsie (abur în loc de vânt) și a materialului de construcție (oțel în loc de lemn) - marcând trecerea de la veliere la vaporul cu aburi. Nava "Great Eastern", cu care călătoresc protagoniștii, reprezintă creația inginerului britanic Isambard Kingdom Brunel, Jules Verne și fratele său, Paul, călătorind
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești. La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
pentru oameni și informarea corespunzătoare a celorlalte părți și a populației, planurile de urgență trebuie să fie disponibile la orice nivel. Un accident care cauzează dispersia materialelor radioactive în mediu se poate produce la centrale nucleare, vase sau submarine cu propulsie nucleară, reactoare de cercetare sau de învățământ, instalații din ciclul combustibilului nuclear, instalații în care se utilizează surse de radiație sau în cursul transportului materialelor radioactive. De asemenea, reintrarea în atmosferă a sateliților cu surse nucleare sau terorismul cu materiale
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
din lista lui Osenberg ascunse într-o toaletă dintr-o clădire a Universității din Bonn. Lista a ajuns la serviciul secret MI6, care au trimis-o omologilor americani. Robert B. Staver, șeful Direcției de Studii și Cercetări asupra Aparatelor de Propulsie cu Reacție din cadrul Armatei Americane, a folosit această listă pentru a organiza un prim lot de oameni de știință germani care aveau să fie capturați și interogați. Operațiune secretă, asemănătoare proiectului Paperclip, a fost proiectul Ratlines, prin care ofițeri superiori
Operațiunea Paperclip () [Corola-website/Science/320095_a_321424]
-
28000 $ și 33000 $ pentru modelele cu rază mărită de acțiune. Schimbări de stil vor diferenția vehiculele Detroit Electric de cele existente ale firmei Proton. În completare la anunțul parteneriatului cu Proton din martie, Detroit Electric a anunțat formarea Laboratorului pentru propulsii avansate Detroit Electric, care va produce motorul și dispozitivele de direcție. Laboratorul pentru propulsii avansate Detroit Electric și Fabrica de producție sunt propuse a fi construite în Malaezia aproape de construcțiile Proton. Din 2012, cele două fabrici de producție vor produce
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
diferenția vehiculele Detroit Electric de cele existente ale firmei Proton. În completare la anunțul parteneriatului cu Proton din martie, Detroit Electric a anunțat formarea Laboratorului pentru propulsii avansate Detroit Electric, care va produce motorul și dispozitivele de direcție. Laboratorul pentru propulsii avansate Detroit Electric și Fabrica de producție sunt propuse a fi construite în Malaezia aproape de construcțiile Proton. Din 2012, cele două fabrici de producție vor produce mai mult de 400000 sisteme electrice de conducere, creând mii de locuri de muncă
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
H. Vehiculul putea atinge o viteză maximă de 76 km/h, dar conductorii erau avertizați să nu depașească 65 km/h. Rezervorul avea o capacitate de 140 de litri cu o autonomie între 175 și 300 de kilometri, în funcție de teren. Propulsia vehiculului se realiza prin intermediul șenilelor, roțile din față nefiind motorizate. Din acest motiv, manevrarea semișenilatului era dificilă. Atât roțile, cât și șenilele erau utilizate pentru direcție. Pentru curbele largi erau folosite doar roțile din față, iar pentru curbele mai strânse
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea. Doar cinci prototipuri au fost construite, fiindcă proiectul vânătorului de tancuri Mareșal avea prioritate. După 23 august 1944, proiectul a fost anulat. Tractorul T-1 a fost primul tractor fabricat în România.
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
model l22), un avion de antrenament cu două locuri, de asemenea fabricat de Mitsubishi. Acesta era similar lui A6M5c dar folosea tehnica rezervoarelor de combustibil auto-sigilante precum și motorul Nakajima Sakae 31a care utiliza un amestec de apă și metanol pentru propulsie. Similar lui A6M6 dar construit pentru scopuri de atac sau misiuni kamikaze. Și acesta era asemănător lui A6M6 dar s-a operat înlocuirea motorului Sakae (ieșit din producție) cu Mitsubishi Kinsei de 1.560 cp (1.164 kW), cu 60
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
sarcină utilă de aproximativ 22,700 kg. În cazul în care sarcină este terminată, face manevră de pe orbita cu ajutorul propulsoarelor și întoarce înapoi în atmosferă. Orbiter în timpul actelor de reintrare se comportă ca un planor și face o aterizare fără propulsie. Shuttle este primul vehicul orbital proiectat cu o reutilizare parțială. Se poate transporta încărcături mari la orbite diferite. Fiecare Shuttle a fost proiectat pentru o viață de 100 de lansări sau 10 de ani de viață. În timpul Phase One Mir
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
cu începutul fazei 2 (Phase Two)pe 20 noiembrie 1998.În această zi a fost făcut lansarea Proton rachetă, care a efectuat primul modul rus de stația spațială internațională numitZarjafuncțională Cargo Block. Acest modul oferă putere, capacitate de stocare, de propulsie și ghidare a ISS în timpul primei etape de asamblare și acționează ca un suport. După distrugerea (intenționată) a navetei Mir pe 23 martie 2001, ISS a devenit stație spațială numai în orbită. Programul a primit multe critici cu privire la siguranța Mir
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
al Marinei Statelor Unite, nava cea mai mare din clasa ei. Ea este una dintre cele mai mari nave de război din lume. A fost lansată și a comisionata sub denumirea CVAN-68, care a fost modificată în CVN-68 (portavion multi-misiune cu propulsie nucleară) la 30 iunie 1975, ca parte a flotei refăcuta în acel an. Navă a fost numită după numele comandantului flotei Pacificului din Al Doilea Război Mondial, Chester W. Nimitz, care a fost ultimul amiral de flotă al marinei americane
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
celui orizontal între 50 și 110mm. Plăcile de armură se suprapuneau în zonele vitale ale navei, astfel că un proiectil ar fi trebuit să spargă 2 straturi succesive de armură pentru a lovi sălile mașinilor sau magaziile cu muniții. Armament: Propulsie Chila lui Bismarck și a navei-soră Tirpitz a fost începută în 1936, pe șantierul companiei Blohm&Voss din Hamburg. După 3 ani, scheletul navei era complet, și a început echiparea sa. Oțelul folosit pentru construcție era St52, un oțel omogen
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
modulului lunar), care zburaseră cu misiunea Apollo 14, iar Pogue și Carr au fost trecuți la programul Skylab în care au zburat în cadrul misiunii Skylab 4. O defecțiune la un sistem de rezervă pentru controlul direcției la sistemul principal de propulsie al modulului de comandă și serviciu "Casper" au cauzat îngrijorări cu privire la pornirea motorului pentru ajustarea orbitei lunare a MCS, și era să determine anularea aselenizării. După amânarea primei tenative de aselenizare, s-a constatat că defecțiunea prezenta risc redus, iar
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
O autoșenilă (denumită în cadrul forțelor armate semișenilat) este un autovehicul civil sau militar de transport care folosește roțile din față pentru direcție și șenilele din spate pentru propulsie. Scopul acestei combinații este construirea unui vehicul cu performanțele unui tanc pe teren accidentat și manevrabilitatea unei vehicul cu roți. Acest sistem de propulsie a fost inventat și implementat de către francezul Adolphe Kégresse în anul 1910. Principalul avantaj al autoșenilelor
Autoșenilă () [Corola-website/Science/320549_a_321878]
-
sau militar de transport care folosește roțile din față pentru direcție și șenilele din spate pentru propulsie. Scopul acestei combinații este construirea unui vehicul cu performanțele unui tanc pe teren accidentat și manevrabilitatea unei vehicul cu roți. Acest sistem de propulsie a fost inventat și implementat de către francezul Adolphe Kégresse în anul 1910. Principalul avantaj al autoșenilelor față de vehiculele cu roți este presiunea pe sol mai mică, de unde rezultă o mobilitate mai mare pe teren accidentat. În comparație cu o șeniletă, autoșenila are
Autoșenilă () [Corola-website/Science/320549_a_321878]
-
la paintball și la armele care foloseau vopsea pentru astfel de activități. Replicile de airsoft sunt, de obicei, copii fidele ale modelelor de arme reale (AK, M4, MP7, Glock, etc.) de unde și denumirea de ”replica de airsoft”. După sistemul de propulsie al proiectilelor, există 3 mari categorii de replicit de airsoft: Muniția replicilor de airsoft este reprezentată de bile non-metalice din plastic ABS in general, dar mai pot fi și din material biodegradabil, teflon, sticlă, cu vopsea, explozive, etc. Cele mai
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
între 40-70 m (există unii jucători care susțin că au atins ținte și la distanțe de apx 140 m). Spre comparație, o armă reală Ak47 are o distanță maximă de angajare de 200-300 m pe foc automat. Pe lângă sistemul de propulsie, un rol foarte important în creșterea distanței de angajare a proiectilelor de airsoft îl are camera de Hop-UP (High Operation Power UP). Camera de Hop UP conține o perdeluță de cauciuc care pătrunde în partea din spate a țevii interioare
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
a proiectilului din replică și de greutatea acestuia. În general, această putere pleacă de la 0.3 Jouli (la unele pistoale airsoft cu arc/spring) și ajunge până la 3.5 Jouli (la unele replici airsoft de tip "sniper" sau pistoale cu propulsie bazată pe butelii CO2), dar există și excepții, unde energia poate depăși această valoare. În funcție de energia dezvoltate de replică această se încadrează într-o anumită clasă și i se impune o anumită distanță minimă de angajare (MED - minimum engagement distance
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
În Japonia, deținerea armelor de foc a fost interzisă anii 60, și ca răspuns la aceste interdicții japonezii au început să producă replicii non-metalice de colecție, extrem de realiste, ale armelor de foc militare. Ulterior a fost introdus un sistem de propulsie asemănător cu cel folosit la pistoalele de tir. Așa au apărut replicile perfecte, non-letale, ale armelor de foc reale. Mai apoi au devenit populare pe piețele asiatice sub denumirea de arme ”soft-air” sau ”air-soft”. Replicile propulsate pe gaz au evoluat
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]