37,224 matches
-
întregime creației literare. A debutat în "Tribuna" din Cluj-Napoca, în 1971, iar editorial în 1972 la Editura "Cartea Românească", cu volumul de schițe și povestiri Sângele alb al pietrelor. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1979. A scris proze scurte, romane, cărți pentru copii, versuri, publicistică. Cărți publicate: Sângele alb al pietrelor, schițe, Ed. Cartea Românească, București, 1972; Nisipul memoriei, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Dincolo de dragoste, roman, Ed. Eminescu, București, 1979; Eternități de o clipă, schițe, Ed. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Vară de sidef, roman, Ed. Imago, Sibiu, 2010; Eternități de o clipă, volum colectiv, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2011; Vânare de vânt, versuri, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viața, proză scurtă, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului, roman, ed. a II-a, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013. Premii literare: Premiul pentru debut acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor pe anul 1978, pentru romanul Nisipul memoriei; Premiul național pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi faptului acesta, de genul „literar“ abordat. Pe termen lung, cel mai defavorizat este romanul, proza. Cine mai ține minte numele autorului care a luat Goncourt-ul în 1932, când i a fost refuzat lui Céline? Blok, poetul rus de odinioară, își făcuse o adevărată obsesie din a-i întreba pe mai toți cunoscuții cât timp cred
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
concentrează în jurul unui trunchi tematic apropiat de preocupările sale psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența didactică a autorului se îmbină cu bogata sa experiență de viață, în armonii filtrate de pânza memoriei afective. Un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența didactică a autorului se îmbină cu bogata sa experiență de viață, în armonii filtrate de pânza memoriei afective. Un an mai târziu, profesorul publică Toamnă la Copou, o carte de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
educației, în care experiența didactică a autorului se îmbină cu bogata sa experiență de viață, în armonii filtrate de pânza memoriei afective. Un an mai târziu, profesorul publică Toamnă la Copou, o carte de opinie și pedagogie socială, în care proza îmbracă de multe ori haina lirică și nostalgică. La sfârșitul aceluiași an, Vasile Fetescu așază în vitrinele librăriilor un volum impresionant prin conținut, ținută și titlu, Lumina educației, o prețioasă microantologie de texte despre educație, în care vocația pedagogică a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
generațiilor actuale o cale a maturității profesionale, umane și sociale. După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către genul liric și poetic. Astfel, în anul 2007, publică Acorduri pe strune de suflet, un volum în care, alături de proze scurte cu vădite nuanțe lirice, încearcă „o altfel de proză”, sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul următor un volum întreg, splendid intitulat Trompeta cu surdină, în care „consonanțe lirice” se împletesc cu „eseuri în versuri
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către genul liric și poetic. Astfel, în anul 2007, publică Acorduri pe strune de suflet, un volum în care, alături de proze scurte cu vădite nuanțe lirice, încearcă „o altfel de proză”, sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul următor un volum întreg, splendid intitulat Trompeta cu surdină, în care „consonanțe lirice” se împletesc cu „eseuri în versuri albe” pentru a exprima „frământări interioare”, „fantezii cosmice” sau simple
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
numeroase victime, inclusiv din rîndul personalităților celor mai prestigioazse. Printre ele, José Régio, una dintre marile figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, inițiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neșansa de a fi criticat public așa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
Ion Simuț Nicăieri în proza noastră contemporană nu e mai multă căldură toridă în subiectul epic și în scriitură ca în romanele lui Paul Georgescu și nicăieri această condiție atmosferică nu contează mai mult. Iau ca exemplu romanul Vara baroc (1980). Cum începe narațiunea? Profesorul
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
sudic Platonești, din Bărăgan, de arendașul Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
lui Caragiale, pe o asemenea crăpelniță, "se duce dracului rapița". Pentru unul dintre personajele bărăgănene ale lui Paul Georgescu "să sfarogește" porumbul. Nu era neapărată nevoie să invoc această substituție sau acest comparatism agricol pentru a semnala un adevăr elementar: proza lui Paul Georgescu vine din Caragiale, nu atât prin comicul social și prin comicul caracterelor, cât prin comedia "timpului băltit" și comedia specifică a limbajului. "Căldura mare" nu e, nici la scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim la prozatorii sudici ai câmpiei. Ecoul din Caragiale e, după caz, mai mult sau mai puțin important. Paul Georgescu dezvoltă o adevărată
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
la un loc sînt simptomele primilor pași ai satului românesc spre civilizație - adică de o cam dată spre mahala...". De un gros umor involuntar - așa se-ntîmplă că umorul de-al doilea, al cronicarului care vede și notează, e unul pesimist (Proză umoristică și pesimistă e subtitlul Scrisorilor...) e și Literatura de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
în practica și teoria discursului narativ, provocînd, implicînd cititorul pînă la a-l "dizolva" în text, a-l face un "obiect", o "figură" a acestuia, cu conștiința mereu trează a acelei ordini a textului care reface structura lumii înseși - o proză care se vrea și reușește să fie un document personal al unui narator care spune doar ceea ce se știe, ceea ce cunoaște și pentru care deviza este aceasta: "eu trebuie să fiu doar atît: verosimil". Punctul de plecare al celor treisprezece
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
Acte originale. Copii legalizate, este clipa în care scriitorul "declară război" omului: "Scrisul ca terapie, ca salvare, scrisul ca ridicare la putere, scrisul ca sfărîmare a dogmei că exist simplu și aparent". Acesta este momentul care deschide perspectiva unică a prozelor din carte, realizînd unitatea ei romanescă; Gheorghe Crăciun nu scrie treisprezece "nuvele", ci tot atîtea fragmente dintr-un "roman autobiografic" în care obiectivul esențial este reconstituirea veridică a procesului devenirii scriitorului (omul "ridicat la putere"), trecerea ființei din structura existenței
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
roman autobiografic" în care obiectivul esențial este reconstituirea veridică a procesului devenirii scriitorului (omul "ridicat la putere"), trecerea ființei din structura existenței sale cotidiene într-un regim textual. Iar prima țintă a scriitorului este viața omului; fapt remarcat și altădată, proza generației ^80 recuperează banalul ca spațiu epic și, în același timp, ființa care trăiește în limitele acestuia. Devenit personaj literar, banalul se cere "citit" de autor, restructurat în toate compartimentele sale, faptul de viață trecînd în text fără a-și
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
cărții lui Gheorghe Crăciun: formulez ce văd. Acesta relatează numai ceea ce se circumscrie cîmpului său de vedere; realitatea este o pînză luminoasă pe care ochiul percepe nu doar elementele acesteia, ci și "prezentul interior" al eului: Vlad Ștefan scrie o proză care se naște din performanța privirii sale. Una dintre narațiunile care îi aparțin se intitulează Cal pe deal lîngă satul Nereju; nu doar titlul trimite la pictură, ci și perspectiva celui care privește și relatează ceea ce vede: realitatea este desfăcută
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
și îmi cer să le scriu", analiza însăși a sentimentelor este cerută de succesiunea imaginilor, textul aspirînd la acea "viziune a lumii simultane" - utopia scriitorului din secolul trecut. Gheorghe Crăciun scrie în Acte originale. Copii legalizate ceea ce aș numi o proză a detaliului, arătînd o remarcabilă forță de surprindere a acestuia, își concepe cartea ca pe un joc de domino cu două numere (textul epic și comentariul critic de însoțire), transmițînd fluxul existențial, totuna cu cel al scriiturii, printr-o frază
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
a nivelelor textului. Rescrierea acestui acestui "alfa" al romanului e opera cititorului modern, provocat de acest text: "Citit astăzi, cu mare plăcere, dar și o continuă, vagă, inexplicabilă nemulțumire, Dafnis și Cloe, unul din primele romane grecești, o pastorală în proză. De ce plăcere? Pentru că idilismul scrierii m-a încîntat pur și simplu. Ce șoc pentru așteptările mele de om modern! Iată un roman de dragoste de care am avea și noi, cei de azi, urgentă nevoie. Prea multe convulsii, prea multe
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
clasic" din romanul pastoral, pentru a ilustra - în coplanaritate - ultima frază a textului: "Căci nimeni n-a scăpat cu totul și nu va scăpa vreodată de dragoste, cît va fi frumusețe în lume și ochi care s-o vadă". Referentul prozei lui Gheorghe Crăciun este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între faptul din viață și cel din
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
text pentru a așterne un altul), narațiunea se compune din jurnale, reportaje, însemnări, scrisori găsite, lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că "orice operă este opera mai multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun este o lume de citate. Pe cine altcineva decît pe cel robit cărților, ficțiunii, "trucajului" cultural, îl mai poate emoționa marea, o ciutură în mijlocul cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și speculează combinațiile picturii suprarealiste. El recurge la tehnica instantaneelor și renunță la continuitatea acțiunii în favoarea desprinderii faptelor din flux și a reliefării unor momente izolate
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de oprit, e vehiculul cu care se pleacă din poezie (nu-i mai urmează, în ordinea timpului, decît cîteva poeme postume). Se pleacă pe (aproape) proză, sacadată și biografică, un dicteu care să concureze, prin necizelare spontană, printr-o anume brutalitate, poezia. "Dacă totuși vrei să spui ceva, învață să urli". După ce te-ai plictisit să aplauzi, e lucrul cel mai sănătos și onest.
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]