5,132 matches
-
care a locuit Ion Creangă, pe când era elev la Școala de catiheți din Fălticeni”. În Piața 23 August se află catedrala orașului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Este ctitorie a Găneștilor, ridicată în prima jumătate a veacului trecut. Aici a răsunat glasul catihetului Creangă, elev la Folticeni, între 1854-1855. Pe baza unor solide investigații, coroborate cu afirmațiile (orale sau scrise) ale lui V. Ciurea, Aurel George Stino, Vasile Costăchescu ș.a., am stabilit cu precizie locul unde a fost crâșma fetei vornicului
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
exemplar dactilografiat, revizuit, are să-mi facă plăcere să vi-l trimet, pentru a avea părerea Dv. Până atunci vă trimet spre „documentare” cartea lui Augustin Pop, care în capitolele „O făclie pentru Rică Venturiano” și „Jurnal de bord al brigăzii „Răsună Valea” aduce unele mărturii în legătură cu realizarea acestui film pe șantierul BumbeștiLivezieni. Dorind multă sănătate Doamnei și Dv., vă transmit cele mai cordiale salutări. P. Călinescu 5 C.P. ilustrată color: Salerono, Salerno, 7.6.1978 Panorama Un gând bun de la „Costa
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ce se află acolo și astfel în cazul în care ați avea nevoie de un document în plus, să știți dacă acesta există, sau nu. Tot în acest pachet veți găsi și almanahul „Cinema” cu articolul meu: „Nașterea unui film, „Răsună Valea”, pag. 136-140). Face parte din „Amintiri”. A fost însă puțin „ajustat”, din lipsă de spațiu. Desigur că și exemplarul dactilografiat pe care l-ați primit va suferi unele modificări. Asta e soarta tipăriturilor! Domnule Dimitriu, mi-ar face plăcere
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
URMEAZĂ“. Acesta este singurul fel În care America va Înflori În lumea plată - inventând mereu ultima noutate din orice domeniu. Prietenul meu Jerry Rao, Întreprinzătorul indian care a fondat compania MphasiS, a făcut odată, pe nepregătite, un comentariu care Îmi răsună și acum În urechi. Pentru India și China viitorul este foarte clar, a spus el. Aceste două țări știu cu exactitate ce vor face În viitor. „În viitor vom face ceea ce astăzi fac americanii“, a mai spus. „Treaba voastră este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Pavel singur. Seminaristul fusese trimis la Alba Iulia cu Răfan. După Crăciun, Răfan a fost adus la Aiud. Celula era întunecoasă. Ne oprisem în prag, dar gardianul ne-a împins din spate. Aproape am căzut în genunchi. În urma noastră zăvoarele răsunau pe coridor, închizând și pe ultimii clienți ai molohului Aiud. Prin camuflajul cu hârtie albastră, dublă, nu străbătea nici măcar un licărit de stea. Bâjbâind, eu la dreapta, Marin la stânga, am dat fiecare de câte un vas de pământ smălțuit: vasul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i-au dus la infirmerie; prin clisme cu sare amară și alte metode de provocat voma au putut fi salvați. Noaptea spre sâmbătă eram încă sub tensiune nervoasă. Din celula lui Sile și Luca se auzeau țipete, înjurături și bușituri; răsuna Zarca. Ce se întâmplase? Am aflat din gura lui Luca după 23 August 1944. Presupunând că tragedia Răstignirii Domnului Iisus pentru păcatele lumii ar putea provoca în sufletul lui Sile recunoașterea greșelii și pocăința sinceră, a făcut referiri la cazurile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe Ciolacu vom sfârși rugăciunea. Anghel recita șoptit, cu ochii închiși, penultimul psalm: Echipa lui Ciolacu să coboare la muncă!, strigă Gâlea. În fața celulei pași grăbiți și ciocănituri în ușă. Apoi glasul lui Gâlea strigând echipa. Pașii grăbiți ai coechipierilor răsunau pe coridoare. Cineva împinse ușor ușa de la celula noastră, dar ea nu se deschise. Ciolacu să-și ia echipa în primire, se auzi glasul răgușit al lui Gâlea. Voiam să mă ridic. Zăvorul interior făcut dintr-o lingură de lemn
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de curpeni ca să nu fie călcate de vite. Țarcul vitelor era lângă morminte. Dimineața pleca în munte ciurda de vaci și viței cu turma de oi și capre, conduse de un țap fălos. La glasul de chemare al bătrânei, care răsuna ca un bucium pe culmi, țapul răspundea cu behăit puternic. Am poposit lângă morminte. Ce comuniune sfântă! Morții și viii în aceeași poiană, în strunga de oi, să fiu tot cu voi, în același luminiș de viață, împăcându-se într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
proteguitoare asupra mea; dar mă temeam să nu greșesc lăsându-mă furat de aparența lucrurilor favorabile mie. „Nu ne este nouă a sta împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva duhurilor răutății” și „Deosebiti duhurile!”, cuvintele Sfântului Apostol Pavel îmi răsunau strident în urechile minții. M-am ridicat de pe banca pe care stăteam singur (ceilalți, ferindu-se, făceau corp aparte), am înaintat și am citit din Sfânta Scriptură, salvată la percheziție, versetele 1-8 din capitolul 13 al Epistolei către Romani a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a pus întrebarea: „Ce este omul?”, erau mai mulți copii pe marginea bazinului. Copacii, în lumina caldă a după-amiezei acelei toamne se reflectau, răsturnați, în apă. Căutând în minte un răspuns potrivit pentru nivelul vârstei și înțelegerii lui, mi-au răsunat în urechi versetele psalmului întâi, pe care încercasem să-l transpun melodic în celula în care multă vreme stătusem singur: „Fericit bărbatul [...] că el, ca un pom lângă izvoare [...] ale cărui frunze nu se vestejesc și rodul său și-l
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aceeași frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre: socialist și imperialist (ați citit bine, „șlagăre”). Dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist”. Apoi dădea tonul, făcând semn copiilor să-l urmeze: „Și ca mâine cântul nostru, răsuna-va peste ocean!”. Dar copii tăceau. De ce nu cântați? Poate nu-l știți! Poate îl știți pe ăsta. Și dădea iarăși tonul, mai ridicat: „Pân’ la unul o să piară dușmanii ce ne-au robit!”. De ce nu cântați?, se adresa unuia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
uimirea” suirilor pe schele? Ce taină-ascunde zidul crucificării mele de crapă de lumină, Lumină izvorând Golgotelor din mine, Iisusul meu Prea-Blând?... O, ce sfânt e Visu-acesta... Divinul și pământul îngemănate-n mine... De ce dormi, banditule? Te-nvăț eu minte, acuși! Răsună prin vizetă un glas de căpcăun și cad din reverie-n cuptorul cu tăciuni.) Mai ai trei luni de zile de-acu-nainte-i bine?! O, să trăiți, domn’ șef, e bine, foarte bine! Ce dulce va fi Visul, încă trei luni de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de drept, nu Franz Iosif I! Apărînd printre umbrele nopții, printre luminile cerului și pămîntului; împrăștiind bezna cu aripi care ajungeau pînă la munți și pînă peste granițele sîngerînde ale României. Sfinte și Împărătești pentru toți cei care vorbesc românește! Răsunau cîntece și băteau clopote în vreme ce el, Ștefan cel Mare, aducea cuvînt despre Învierea Atotputernicului și a Dreptății!" Iorga l-a văzut întorcîndu-se prin ușile închise ale Bisericii ca să se odihnească, dar asigurat de viitorul României 141. O asemenea viziune era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a fost să fie așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul alegerilor din Franța (căștigate de Frontul Popular), Iorga era îngrijorat. După ce Leon Blum a devenit prim-ministru, Iorga comenta cu satisfacție că vocea acestuia răsuna la Geneva așa cum răsunase mai înainte și cea a lui Laval. Blum vorbea despre pace, despre inviolabilitatea frontierelor și despre respectarea tratatelor. "Nici nu-ți poți imagina cît de mult te transformă puterea", adăuga Iorga. Cu toate acestea, întrucît întreprinderile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul alegerilor din Franța (căștigate de Frontul Popular), Iorga era îngrijorat. După ce Leon Blum a devenit prim-ministru, Iorga comenta cu satisfacție că vocea acestuia răsuna la Geneva așa cum răsunase mai înainte și cea a lui Laval. Blum vorbea despre pace, despre inviolabilitatea frontierelor și despre respectarea tratatelor. "Nici nu-ți poți imagina cît de mult te transformă puterea", adăuga Iorga. Cu toate acestea, întrucît întreprinderile franceze erau ocupate de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Morții, care purta numele de Nicolae Iorga, a cerut să i se permită să tragă primul în Iorga și să-l rănească pentru că "îmi poartă numele și mi-l face de rușine". Cererea i-a fost satisfăcută, după care au răsunat și celelalte împușcături. Așa cum s-a spus, "Balcanicii și-au pierdut cel mai mare intelectual pe care-l aveau". Între timp, doamna Catinca încerca cu disperare să obțină legătura telefonică cu cabinetul Mareșalului Antonescu. I-a fost imposibil să obțină
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
foarte curând după mine, gâfâind și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în pantofii lui londonezi, lustruiți. Dintr-o dată a dispărut într-o râpă. Au răsunat câteva cuvinte îndepărtate de văicăreală și blestem. Am intrat, peste pragul de piatră, în interiorul turnului. Lizzie m-a urmat și dintr-o dată ne-am găsit împreună în lumina verzuie, cu ochiul rotund, albicios, al cerului deasupra capetelor noastre, și iarba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o mutileze sau chiar s-o ucidă? Acesta era unul dintre gândurile care mă mânase să mă cațăr pe stânci ca un leopard turbat. Strigătul ei de la sfârșit: „Te rog, mă rănești, te rog, te rog!“. Oare de câte ori o fi răsunat strigătul ăsta în toți acești ani odioși? Era de nesuportat. Am sărit de pe scaun, răsturnându-mi ceașca de ceai, vorbind cu glas tare, și am început din nou să alerg prin iarbă. Ce trebuia să fac? Acum se clarificaseră o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pomenindu-mă, pe jumătate orbit, printre stâncile amenințătoare. Nu era nici urmă de Hartley, probabil că se cățărase și sărise, cu agilitate de copilă, undeva, peste cercul de stânci care împrejmuiau pajiștea mea. Am strigat tare: „Hartley!“, și chemarea a răsunat înfricoșător, primejdios. Ce drum o fi apucat? În nici o direcție nu exista vreo cale ușoară ca să răzbați până la dig, nici înspre partea satului, nici înspre turn. Opacitatea albastră care înfășură întinderea de uscat nu cuprindea decât stânci zbârcite, ghemuite una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-am poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci, făcuseră să răsune întreaga casă de urlete. Firește, le-ar fi plăcut să mă aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am deschis poarta și am urmat-o pe alee. James venea în urma mea, apoi Titus, cu o figură speriată, după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-a auzit o ușă trântită și lătratul deveni mai înăbușit. Ben ne deschise ușa din față. Cred că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răcise, sus pe stânci, în timp ce stătea aplecat peste trupul meu ud și, aparent, neînsuflețit. S-a pornit și ploaia, dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau poate că de războinic ascet. Dar îmi zâmbi vesel, și atunci mi-am adus aminte cât mă iritase întotdeauna zâmbetul ăsta prostesc al lui și cum părea să exprime o facilă superioritate. Era liniște în cameră și zgomotul mării răsuna înăbușit. — Sunt bine. Probabil că am răcit. Am să părăsesc patul în scurt timp. Tu cum te simți? — Splendid. Pot să-ți ofer ceva de-ale gurii? — Nu, mulțumesc. Nu vreau să mănânc. Lizzie mi-a adus un ceai. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai aud în halucinațiile mele, cu ochii deschiși. Mi-a străpuns conștiința cu certitudinea imediată a unei catastrofe, iar groaza a umplut încăperea asemenea unei pâcle care ar fi impregnat-o brusc. Fusese glasul lui Lizzie. Scosese un strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt. James și cu mine ne-am uitat unul la celălalt. A murmurat: — O... nu! Am dat buzna afară din încăpere, m-am încâlcit în șiragurile perdelei de mărgele și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi conștientă de sine și să-și păstreze ochii deschiși. Poate că aceasta este iertarea finală despre care vorbea James. Noaptea trecută am visat că auzeam un glas de băiat care cânta „Eravamo tredici“. Când m-am trezit, auzeam parcă răsunând în apartament corul acela caraghios: pima - poma - pima - poma. Ce sentimente diferite mi-ar inspira toate aceste bogății, dacă Titus ar fi încă în viață? Continuând să-mi despachetez cărțile, am dat peste ediția lui de lux din poemele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]