5,326 matches
-
deschisă, curată, liniștită. Interesante la bisericile din această parte a Franței sunt cupolele turnurilor, care reprezintă o armătură din fier, descoperită, având în vârf o cruce și, bineînțeles, un paratrăsnet. După zgomotul continuu al mașinilor care parcă și acum îmi răsună în urechi, liniștea bisericii reprezintă o mare binecuvântare. Zidurile vechi și nu numai ele, au nevoie de renovare, dar am impresia că în Franța nu numai bisericile sunt sărace, dar și numărul celor care cred în Dumnezeu este în continuă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-i ușor să rămâi singur cu rucsacul pe spate, de care ai vrea să scapi și totuși îl porți mai departe. Sunt orele confruntării dure cu propriile limite. Mă simt singur cu propria-mi oboseală, dar în surdina inimii îmi răsună încă rugăciunile și cântecele de la grota de la Lourdes, și ele mă însoțesc și-mi dau putere să merg mai departe... și merg. Stiu că trebuie să merg și știu că voi ajunge, doar că aș dori să ajung mai repede
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prin DHL geamantanul lui Victor plin de prezervative!”. * Și, până la urmă, am ales să mă car, ca să nu văd că nici măcar n-o să Își dea seama care sunt eu, din toată turma noastră. Dar, mergând spre autobuz și Încă mai răsunându-mi În urechi urletele disperate ale Casandrei: — Daniel! Unde ești, Daniel?! Vino să-i facem semne cu mâna vărului, unchiului, străunchiului tău! Daniel! Unde ești? Nu mă fă să strigdupă tine! Găsisem deja alte două ipoteze care se băteau cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și să plec. Acum, că totul s-a Încheiat cu “happy end”, să revin la Întâmplarea hazlie. Te invit la mine la o cafea. Până ajungem acasă... am tot timpul din lume să te ascult. Același râs sănătos și cristalin răsuna ca o muzică pe aleile toamnei. „Eram În anul III de liceu, Își reîncepe Karina povestirea; Într-un final, am reușit să prind un loc la cămin și acum eram internistă. Regulamentul era următorul: note bune, bună purtare și aveai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un spectacol la care nu putea renunța. Așadar, cota voastră este de trei, spuse el. Nouă ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cunoscute îl dau în vileag la tot pasul: i se părea că, deși nimeni nu-i rostește numele, stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii, un fermier din apropiere care în copilărie fusese accidentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Kilburn Herald; ea a fost prima persoană căreia i-a spus imediat ce a aflat că a primit postul. ― Ben, a auzit el o voce la telefon. Sunt Diana Macpherson. Lui Ben i s-a oprit respirația, iar râsul Dianei a răsunat liniștea care se lăsase. ― Ei bine, a spus ea atunci, presupun că vrei să știi ce părere am despre probă? ― Da, a răspuns Ben, neștiind ce să înțeleagă din tonul ei. ― Tocmai am văzut-o, a continuat ea, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apoi l-a netezit și... ca prin minune părul a rămas întins!... ― Asta înseamnă că femeia e deșteaptă, mă frate. Că unele sunt și șirete, ca... - a lăsat vorba la jumătate cel care ședea în fața lui Dumitru. ― Ca ce? - a răsunat întrebarea colectivă. ― Ca vulpea, dragilor - a răspuns cel cu spusa pe jumătate. ― Uite, însă, cum te fură vorba și rachiul din ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar și norii au pornit să treacă pe deasupra noastră. ― Nu te supăra, vere, da’ de unde v-ați dat voi seama - noaptea - că norii au ajuns deasupra voastră? - a răsunat întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șir. ― Dacă și ceilalți sunt de aceeași părere, atunci am să merg mai departe. Trebuie să termin istoria, că, dacă intrăm pe poarta cazărmii, adio povești. Ei? ― Zi-i mai departe! Vrem să auzim cum s-a terminat povestea - au răsunat glasurile celor din vagon. ― Și cum spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de goarnă. Asta însemna că va apărea comandantul de batalion. Fiecare ofițer a luat măsurile necesare pentru ca formația sa să fie aptă pentru a executa ultimul ordin înaintea prezentării raportului în fața comandantului... Când acesta a apărut în capul scărilor, a răsunat comanda șefului de Stat Major: ― Batalion! Drepți! Pentru onorrr, prezentați arm’!!! Toate mișcările curgeau cu țăcănit scurt, ca și cum cineva ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
slujba celor din jurul său... Noi vă dorim drum bun și să dea Domnul să fie pace. Și dacă ne vom întâlni cândva, să ne putem saluta cu zâmbetul pe buze și, bucurie în suflet. Mergeți sănătoși, dragii mei! ― Mulțumim! - a răsunat răspunsul „plutonului” într-un singur glas... Când cei doi superiori s au depărtat, Dumitru a remarcat, hâtru: ― Măi fraților! Să știți voi că s-a prins totuși ceva de capul vostru... Ați dovedit-o adineauri. Mare minune! ― Adică? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis mama. Atunci chiar că mi s-a făcut frică. Mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se întoarcă, o să rânjească și-o să zică „Ha, ha, am glumit! Vrei să-mi vezi cocoșelul?“. Dar nu s-a întors. Nu-i mai vedeam decât spatele îndepărtându-se din ce în ce mai mult și nu mai auzeam decât sunetul pașilor lui care răsuna din ce în ce mai slab. Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Și totuși, am continuat să aștept, sperând să-i văd capul apărând de după colț ca și cum ar fi fost aninat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și l-a privit pe Luke. Cred c-a fost foarte dureros pentru tine să vii aici și să faci ceea ce ai făcut azi, nu? Da, a bolborosit Luke. Sunt foarte..., a făcut o pauză lungă,... trist. Cuvântul ăla a răsunat în aer. Mi se părea că gura și gâtul mi se umpluseră de fiere. Simțeam o arsură ciudată sub coșul pieptului, dar la suprafață pielea mi se făcuse de găină și era foarte rece. Josephine a anunțat sfârșitul ședinței. Brigit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pragul inaniției, nu v-ați fi îndopat cu mâncare, nu v-ați fi otrăvit cu alcool sau, în cazul tău, Rachel, nu ai fi băgat în tine atâtea droguri încât a fost nevoie să fii spitalizată. Cuvintele lui Josephine au răsunat în camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că Nola redă un scenariu învățat pe dinafară. Pur și simplu, n-o crezusem. Era mult prea frumoasă și prea îngrijită ca să mă convingă că făcuse vreodată ceva mișto. Dar de data asta a fost altfel. Cuvintele ei au răsunat acompaniate de o convingere tăcută. Am fost fascinată de povestea vieții ei. Cum crezuse că nu e bună de nimic, cum iubise heroina și cum o făcea heroina să se simtă, cum heroina era cea mai bună prietenă a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici un fel. A fost la fel de îngrozitor ca și când aș fi aflat că sunt criminală în serie. Am traversat weekendul și prima parte a săptămânii următoare într-o permanentă stare de șoc. Abia dacă puteam să vorbesc cu ceilalți. în cap, îmi răsunau necontenit cuvintele Ești o dependentă de droguri, na na na naaa naaaah! Ești o depen... Era ultimul lucru pe care mi-l doream, era cel mai groaznic dezastru care se putea abate asupra mea. Pentru că-i studiasem pe ceilalți pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin, nu-i așa? După care m-am detestat. Ar fi trebuit să spun ce-mi doresc. Tocmai ratasem o ocazie de a-mi schimba unul din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]