KorAP: Find »[drukola/base=raft & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...221 >

5,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939

te ascult." Dar nu mă asculta deloc. Am tăcut și pe urmă i-am spus și eu supărat: "La urma urmei, de ce mai alegi tu cărțile? Ia-le la rând, de la un raft până le termini, pe urmă începi și raftul celălalt și așa mai departe." "Nu, de ce, mi-a răspuns el senin, le aleg. Ce, ai impresia că mi-e indiferent ce citesc?" SOCIETATEA AGRARĂ Șl UMANISMUL Eseistul francez Jean Onimus m-a făcut să tresar citind într-un extras

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
Simțind că se petrece ceva neobișnuit, m-am sculat din bancă, am ieșit pe coridor și am intrat fără să bat în ușă în mica bibliotecă geografică. Bătrânul domn mă întîmpină în picioare, dar întors în profil, cu fața spre rafturi, și așa rămase în timp ce rosti: ― ...N-am vrut să-ți fac nici un rău... dar îmi dau seama că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

sub aripile lor ocrotitoare. Era În stare să-și dea sufletul pentru prietenii adevărați, care continuau să creadă În el, Încercau să-l Împingă Înainte și sufereau pentru felul În care Își irosea talentul. Pe bufet, pe polița căminului, pe rafturile cu cărți erau fotografii cu Uri Gefen, În uniformă sau fără. Era un bărbat masiv, gălăgios, care emana o afecțiune fizică brută, ce trezea În copii, femei și chiar În bărbați dorința de-a fi Îmbrățișați de el. Semăna puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu un zâmbet șiret și blând, am găsit noi cumva un răspuns satisfăcător la Întrebarea tragică „cine e evreu“, ca să Începem să ne spargem capetele și cu Întrebarea cine e arab? Fima, disperat, sări de pe scaun și se repezi la raftul cu cărți, să aducă enciclopedia, sperând să-i Închidă gura tatălui său o dată pentru totdeauna cu o Înfrângere zdrobitoare. Dar, ca Într-un coșmar, nu reușea sub nici o formă să-și amintească În ce volum și În ce articol trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ăsta de literatură În timp ce așteptau. Apoi Își aminti că el pusese acolo prospectele alea, Însă nu le aruncase până acum nici o privire. De asemenea, În ciuda riscului de a stânjeni pe cineva și a lipsei de tact, pe pereți și pe rafturi erau aliniate desene, ornamente și suvenire cu dedicații de la pacientele recunoscătoare. Acestea semnau dedicațiile doar cu numele mic sau cu inițiala numelui de familie, ca spre exemplu o farfurie din bronz de la Carmela L.: „Veșnică recunoștință echipei devotate și minunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
val de furie, o poftă nebună să-i tragă o palmă acestei creaturi șirete și obraznice, În acest caz, n-ai decât să te plictisești singur. La revedere. M-am săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În limba engleză, despre istoria Alaskăi În secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Se trânti pe canapea și Începu să răsfoiască paginile cărții, forțându-se să rețină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
receptorul și-i spuse tatălui său: —Un moment, Baruch. Mi se arde ceva În bucătărie. Fugi și găsi ceainicul bine sănătos strălucind fericit pe blatul de marmură. Încă o alarmă falsă. Dar În grabă lovi radiotranzistorul negru, care căzu de pe raft și se sparse. Când se Întoarse gâfâind la telefon, spuse: — Totul e În regulă. Ascult. Se lămuri că bătrânul găsise pentru Fima niște meseriași care vor veni săptămâna viitoare să-i văruiască și să-i vopsească apartamentul. —Sunt arabi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le unse cu straturi de gem și Începu să mestece cu poftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
e cineva În stare să mă suporte? Cum se face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă cum să mă Îndrept. Nina spuse: —Taci Fima. Încetează să mai vorbești. Între timp aranjase noile provizii pe rafturile care acum sclipeau de curățenie. Umerii ei Înguști tremurau. Din spate, Îi părea lui Fima un animal mic, care se zbătea Între gratiile capcanei și i se rupea inima pentru ea. Fără să se-ntoarcă adăugă: —Nici eu nu Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu bombe atomice. A fost locul unde au testat terenul pentru sfârșitul lumii. În sudul Oceanului Pacific. Va trebui să căutăm altă insulă. Poate chiar un alt ocean. Și oricum, cum aș putea să fac o colibă din bambus? Nici măcar un raft nu sunt În stare să fac. Uri Gefen mi-a montat biblioteca. Te rog, Tamar, nu sta așa cu fața la geam și cu spatele la mine și la cameră. Ți-am spus de o mie de ori că nu suport asta. Problema mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
profundă de-a se Îndepărta puțin de minciuna care pătrundea ca un praf fin În orice colț al vieții sale, chiar În locurile cele mai intime. Celălalt Fima, cel adevărat, ședea acum Într-o cameră de lucru plăcută, Înconjurat de rafturi cu cărți, printre care erau atârnate litografii Înfățișând Ierusalimul văzut de numeroșii săi vizitatori, călători și pelegrini din secolele trecute. Capul său se afla În centrul cercului de lumină strălucitoare pe care Îl arunca lampa de pe masă. Mâna sa stângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
poți să urmărești măcar o singură dată știrile de la ora nouă fără Întreruperi. Sau să adormi la televizor În mijlocul unei melodrame tâmpite. Ori mai bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri și articole? Trebuiau demontate rafturile, dar la asta Îl va Înhăma pe Uri. Când se Întorcea? Diseară, probabil? Sau mâine? Poimâine? Iar Nina Îi va raporta amănunțit cum a Încercat și iar a Încercat să-mi ofere tratamentul periodic, doar ca să descopere că robinetul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cărțile În lada de sub pat. Să bage așternutul În șifonier. Să pună toate vasele În dulapurile din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i telefoneze lui Țvi Kropotkin. Să-i explice cu delicatețe, fără să-l jignească de astă dată, fără să se lase tentat să-l Înțepe, cât de simplist și bazat pe prezumții eronate era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
care un set de scrieri religioase antice și diverse cărți sfinte de mare valoare, o colecție de lucrări midrașice, unele din ele foarte rare, toate legate În marochin, și sute de romane În limbile rusă, cehă, germană și ebraică, două rafturi pline cu cărți de chimie În aceleași limbi, poemele lui Uri Țvi Greenberg, unele dintre ele În ediții foarte rare, studiile biblice ale doctorului Israel Eldad, operele lui Graetz, Dubnov, Klausner, Kaufman și Urbach, și un corp de bibliotecă plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu săruri de baie, diverse creme, uleiuri, medicamente și unguente. Fu surprins să vadă atârnând acolo o pereche de ciorapi din mătase, de damă, un model foarte vechi, cu dungă la spate, de genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei cu pâine, apoi se Întoarse În dormitor și amușină lenjeria care era și ea făcută din mătase și Împăturită la dungă pe rafturi. Pentru o clipă Fima se imagină În rolul unui detectiv meticulos și neobosit, care cercetează locul crimei centimetru cu centimetru, căutând un singur indiciu, infim, dar crucial. Însă ce indiciu? Ce crimă? Fima nu se obosi să se gândească la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

Doamna Bovary. Anna Karenina. Cartea lui Thackeray despre colonel. O știam bine pe asta. Am citit-o în timpul celei de-a doua primăveri de când ne ascundeam. Cartea pe care o citea ea în seara aceea era nouă, recent cumpărată de pe rafturile librăriei sau scoasă din învelitoarea de carton cu care erau îmbrăcate cele din clubul „Cartea lunii“. Am închis ușor ochii pentru a vizualiza coperta lucioasă. Litere negre îngroșate. O poză. —Sunteți bine? întrebă Gabor. —Poftim? — Tocmai ați apucat strâns scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
privire de bufniță, dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase până atunci, dar nu înțelegeam nici cum am șters-o din memorie în acea seară în care Madeleine a luat o carte de pe noptieră și eu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
speriat în picioare. Până atunci nu îmi mai auzise niciodată vocea adevărată. De îndată ce am ajuns acasă în acea seară, chiar înainte de a urca la etaj ca să îi dau lui Madeleine vestea că mi-am recăpătat vocea, m-am dus la rafturile din sufragerie. Mi-a luat ceva timp ca să găsesc cartea. M-am tot uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi gâtul ca să le văd pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
îi dau lui Madeleine vestea că mi-am recăpătat vocea, m-am dus la rafturile din sufragerie. Mi-a luat ceva timp ca să găsesc cartea. M-am tot uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi gâtul ca să le văd pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald, Forster, Frank. M-am oprit. O pusese la ficțiune. Am luat cartea de pe raft, deși nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi gâtul ca să le văd pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald, Forster, Frank. M-am oprit. O pusese la ficțiune. Am luat cartea de pe raft, deși nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne se uita la mine. Ochii ei refuzau să clipească. Expresia lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins și am pus cartea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne se uita la mine. Ochii ei refuzau să clipească. Expresia lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins și am pus cartea pe ultimul raft, unde nu puteau ajunge fiicele mele, prea sus chiar și pentru Madeleine. — Ce s-a întâmplat? mă tot întreba Madeleine. —Habar n-am, îi răspundeam. Poate e ceva ce a zis doctorul Gabor, sugeră ea la cină. Poate, am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
mă tot întreba Madeleine. —Habar n-am, îi răspundeam. Poate e ceva ce a zis doctorul Gabor, sugeră ea la cină. Poate, am fost eu de acord. Când m-am dus în sufragerie după cină, cartea era tot pe ultimul raft, unde o pusesem. Nu puteam să nu mă uit la ea în timp ce mă învârteam prin cameră. O simțeam pândind în spatele meu în timp ce ne uitam la televizor. Auzeam murmurul ei slab. Spune-ne vestea, Peter. Spune-ne cum merge lumea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]