KorAP: Find »[drukola/base=ramă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...213 >

5,310 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate. Nu am atâtea! mă grăbesc să spun. Cred că mă confundați cu... alte persoane. Și n‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate. Nu am atâtea! mă grăbesc să spun. Cred că mă confundați cu... alte persoane. Și n‑am intrat doar ca să cumpăr o ramă! Râd veselă, pentru a‑i demonstra cât de ridicolă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate. Nu am atâtea! mă grăbesc să spun. Cred că mă confundați cu... alte persoane. Și n‑am intrat doar ca să cumpăr o ramă! Râd veselă, pentru a‑i demonstra cât de ridicolă e această idee. Voiam, de fapt, și... astea. Înșfac la întâmplare câteva litere mari de lemn dintr‑un coș alăturat și i le dau. Ea surâde și le pune pe hârtia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne Dumnezeule! spune patroana. E incredibil! — E perfect adevărat, răspunde o voce din magazin. Ce? Mă răsucesc - și femeia care se uitase la ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă Toby. Mă uit la ea, incapabilă să articulez vreun cuvânt. — Poate că Peter e numele lui de botez, sugerează patroana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
interes. Literele de lemn se varsă pe jos și ea începe să le aranjeze pe covor. — P‑E‑T‑E‑R. Cine‑i Peter? Nu știu, zic nepăsătoare, în timp ce înșfac sacoșa înainte ca ea să apuce săși zărească una dintre rame. (O dată m‑a prins cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau). Cunoști vreun tip Peter? — Nu, zice Suze. Nu cred... Dar poate ne luăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
a oferit șansa de a‑mi lansa propria linie de accesorii pentru interior, la Hadleys. Știi magazinul ăsta, nu? Clatină din cap, nevenindu‑i să creadă ce i s‑a întâmplat. Vor să le fac o gamă întreagă de produse! Rame, vaze, articole de papetărie... practic, orice vreau eu. — Dumnezeule mare! Îmi acopăr mâna cu gura. E fantastic! — Nu știu ce făceam, când mă sună tipul ăsta și‑mi spune că oamenii lui au monitorizat vânzările ramelor mele. Se pare că n‑au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fac o gamă întreagă de produse! Rame, vaze, articole de papetărie... practic, orice vreau eu. — Dumnezeule mare! Îmi acopăr mâna cu gura. E fantastic! — Nu știu ce făceam, când mă sună tipul ăsta și‑mi spune că oamenii lui au monitorizat vânzările ramelor mele. Se pare că n‑au mai văzut așa ceva. — Vai, Suze! — Habar n‑am avut că merg atât de bine! Suze pare încă șocată de veste. Tipul a zis că a fost un adevărat fenomen! Toată lumea din industrie numai despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o întâmplare, pentru că vânzările din toate celelalte, din Fulham, Notting Hill și Chelsea, au atins niște cote incredibile. Îmi zâmbește jenată. Se pare că la Gifts and Goodies ăsta din colț sunt un best‑seller! — Nu mă mir deloc! zic. Ramele tale sunt cel mai frumos articol pe care îl au de vânzare acolo. De departe. O înlănțui cu brațele. Suze, sunt atât de mândră de tine. Întotdeauna am știut că o să fii vedetă. — Ei, n‑aș fi făcut asta niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
O înlănțui cu brațele. Suze, sunt atât de mândră de tine. Întotdeauna am știut că o să fii vedetă. — Ei, n‑aș fi făcut asta niciodată dacă n‑ai fi fost tu! Nu? Tu m‑ai făcut să mă apuc de rame... Brusc, pare că mai are puțin și‑i dau lacrimile. Of, Bex... o să‑mi fie foarte dor de tine. — Știu, zic, mușcându‑mi buza. Și mie. O clipă, tăcem amândouă și sincer cred că o să m‑apucă plânsul. Dar fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
apartament. Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați cu mătase de culoare deschisă sunt decorați cu tablouri enorme cu rame aurite, iar pe piedestalurile de peste tot sunt aranjamente florale în cascadă, cum n‑am văzut în viața mea. Femei în haine scumpe, subțiri ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și îi strâng mâna. O meriți din plin. — Ei, să nu exagerăm. Își mușcă buza, apoi intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva, dar nu reușesc să articulez nici un cuvânt. — Bex... câte din astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de la Gifts and Goodies și se uită la cele două cutii dinăuntru. — Tu ai făcut asta, nu? adaugă brusc. Tu ești motivul pentru care s‑au vândut așa de bine. Ba nu! Zău, Suze... — Ți‑ai cheltuit toți banii pe ramele mele. Începe să‑i tremure vocea. Toți banii. Și acum ai datorii. — Ba nu! Dacă nu erai tu, nu aveam așa mare succes. — Ba da! spun neliniștită. Ba sigur că ai fi avut. Suze, faci cele mai frumoase rame din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe ramele mele. Începe să‑i tremure vocea. Toți banii. Și acum ai datorii. — Ba nu! Dacă nu erai tu, nu aveam așa mare succes. — Ba da! spun neliniștită. Ba sigur că ai fi avut. Suze, faci cele mai frumoase rame din lume. Zău... uite la asta! Înșfac cea mai apropiată cutie și scot o ramă din material de blugi prespălat. Aș fi cumpărat asta chiar dacă nu te cunoșteam. Pe toate le‑aș fi cumpărat! — N‑ai fi cumpărat chiar atâtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu! Dacă nu erai tu, nu aveam așa mare succes. — Ba da! spun neliniștită. Ba sigur că ai fi avut. Suze, faci cele mai frumoase rame din lume. Zău... uite la asta! Înșfac cea mai apropiată cutie și scot o ramă din material de blugi prespălat. Aș fi cumpărat asta chiar dacă nu te cunoșteam. Pe toate le‑aș fi cumpărat! — N‑ai fi cumpărat chiar atâtea, spune ea, înghițind în sec. Ai fi cumpărat, poate... vreo trei. — Ba le‑aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cumpărat pe toate. Sunt cadoul perfect sau... chiar un ornament pentru orice casă... — Zici asta ca să‑mi faci mie plăcere, spune ea cu lacrimi în ochi. — Ba nu! insist, simțind că‑mi dau lacrimile și mie. Suze, tuturor le plac ramele tale. Am văzut oameni în magazine spunând cât sunt de geniale. Minți. — Ba nu! Zilele trecute era o femeie la Gifts and Goodies care te ridica în slăvi și toată lumea din magazin era de acord cu ea. — Serios? zice Suze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
costum de scrimă, se bagă Suze. În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nimic. Mi‑am dat seama ce‑mi doresc cu adevărat să fac, Suze, și am s‑o fac. — Rebecca? Ne întrerupe o voce și ne ridicăm privirile Derek Smeath iese pe ușa barului. tinând în mână castronul de lemn, o ramă de‑a lui Suze și un atlas geografic imens, pe care parcă mi‑amintesc că l‑am cumpărat la un moment dat, când mă gândisem să renunț la viața de occidental și să călătoresc. — Bună seara! zic și dau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717

e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă silitoare. Și-a luat bacalaureatul în filozofie și toată lumea se aștepta

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]