5,098 matches
-
o mică bandă de rebeli pe un deal deasupra localității Canea și de aici a sfidat consulii și flotele tuturor [marilor] puteri!. Venizelos a trimis în seara bombardamentului o scrisoare de protest către amiralii europeni, scrisoare semnată de toate căpeteniile rebelilor din Akrotiri. Venizelos afirma că grecii își vor lupta până când ultimul om va fi ucis de proiectilele trase de vasele de război europene, încercând în acest fel să lupte împotriva ocupației turcilor. Scrisoarea a ajuns „întâmplător” în mâinile corespondenților de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și din Europa, unde situația creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați de flotele creștine aliate cu ocupanții turci au produs indignare populară. În întreaga Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai târziu, acceptând în principiu propunerile, dar, pe 8 martie, guvernul elen a respins soluția marilor puteri, pe care o considera nesatisfăcătoare, insistând în schimb pentru unirea Cretei cu Grecia. Venizelos, ca reprezentant al rebelilor cretani, s-a întâlnit cu amiralii marilor puteri pe un vas de război rus pe 7 martie 1897. În ciuda faptului că nu au fost făcute progrese notabile în timpul discuțiilor, el a reușit să-i convingă pe amirali să-i ofere
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și Italia), după massacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta a fost proclamat sta autonom sub suzeranitatea otomană. Venizelos a jucat un rol important în negocierea acestei soluții, nu doar ca lider al rebelilor cretani, dar și ca diplomat priceput, comunicând frecvent cu amiralii marilor puteri. Cele patru mari puteri și-au asumat administrarea Cretei. Prințul George al Greciei, al doilea fiu al regelui George I, a fost numit Înalt comisar, iar Venizelos ministru
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Theriso”, Venizelos devenind liderul ei. Pe 10 martie 1905, cretanii revoltați s-au adunat la Theriso și au proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane” ar fi fost doar unirea cu Grecia. Înaltul comisar, care se bucura de sprijinul marilor puteri, a anunțat că se va folosi
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane” ar fi fost doar unirea cu Grecia. Înaltul comisar, care se bucura de sprijinul marilor puteri, a anunțat că se va folosi forța militară împotriva rebelilor . În perioada care a urmat, mai mulți deputați s-au alăturat lui Venizelos la Theriso. Consulii străini s-au întâlnit cu Venizelos la Mournies, într-o încercare de găsire a unui acord, dar fără niciun rezultat. Guvernul revoluționar a cerut
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cu Venizelos la Mournies, într-o încercare de găsire a unui acord, dar fără niciun rezultat. Guvernul revoluționar a cerut ca Creta să primească un regim similar al Rumeliei Răsăritene. Marile puteri au proclamat pe 18 iulie legea marțială, dar rebelii nu s-au arătat impresionați. Pe 15 august, adunarea reprezentanților din Chania a votat în favoarea celor mai multe reforme propuse în Venizelos. După o întâlnire cu politicianul, consulii marilor puteri au acceptat refomele propuse. Aceasta a pus capăt revoltei de la Theriso și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în Europa, cuplul imperial au adus cu ei pe cei doi nepoți mai mari ai Leopoldinei, Pedro Augusto și Augusto. Ei au fost crescuți ca posibili moștenitori, deoarece Isabel încă nu avea copii. Liniștea s-a încheiat când trupele armatei rebele l-au detronat pe Pedro al II-lea la 15 noiembrie 1889 ordonând întregii familii imperiale să părăsească Brazilia. Căderea monarhiei braziliene a avut mare impact asupra Teresei Cristina. Potrivit istoricului Roderick J. Barman, "evenimentele din 15 noiembrie 1889 au
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
utilizate de coloniști sub egida Congresului Provincial al Massachusetts-ului în scopul rezistenței față de ceea ce ei considerau a fi o amenințare militară. La 14 aprilie 1775, Gage a primit instrucțiuni de la secretarul de stat William Legge, earl de Dartmouth, să dezarmeze rebelii, despre care se știa că au ascuns arme în mai multe locuri, printre care și Concord, și să-i încarcereze pe liderii rebeliunii, în special pe Samuel Adams și pe John Hancock. Dartmouth i-a lăsat lui Gage o largă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
vei confisca și vei distruge... toate depozitele militare... Dar vei avea grijă ca soldații să nu-i jefuiască pe localnici sau să facă pagube în proprietatea privată.” Gage a acționat discret și nu a dat ordine scrise pentru arestarea liderilor rebeli, întrucât se temea că un astfel de gest ar putea declanșa o revoltă. Liderii rebelilor—cu excepția lui Paul Revere și Joseph Warren—plecaseră cu toții din Boston până la 8 aprilie. Ei prinseseră de veste de instrucțiunile secrete ale lui Dartmouth date
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
nu-i jefuiască pe localnici sau să facă pagube în proprietatea privată.” Gage a acționat discret și nu a dat ordine scrise pentru arestarea liderilor rebeli, întrucât se temea că un astfel de gest ar putea declanșa o revoltă. Liderii rebelilor—cu excepția lui Paul Revere și Joseph Warren—plecaseră cu toții din Boston până la 8 aprilie. Ei prinseseră de veste de instrucțiunile secrete ale lui Dartmouth date generalului Gage din surse de la Londra cu mult timp înainte ca ele să ajungă chiar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
din Lexington unde credeau că vor fi în siguranță față de perspectiva arestării imediate. Milițiile din Massachusetts strângeau, într-adevăr, arme, praf de pușcă și provizii la Concord, și o cantitate și mai mare în zonele vestice din Worcester, dar liderii rebeli au aflat că ofițerii britanici fuseseră observați examinând drumurile spre Concord. La 8 aprilie, Paul Revere s-a dus la Concord călare pentru a-i avertiza pe localnici că britanicii par să plănuiască o expediție. Localnicii au hotărât să desființeze
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în timpul Războiului Francez și Indian. Pe lângă alți curieri călare care au transmis rapid mesaje, clopotele, tobele, focurile de armă trase în aer, focurile de tabără și trompetele au fost utilizate pentru comunicarea rapidă de la oraș la oraș, anunțând zecile de rebeli din fiecare sat din estul Massachusetts-ului că trebuie să se adune deoarece trupele regulate în număr de peste 500 de oameni au ieșit din Boston, cu intenții posibil ostile. Acest sistem a fost atât de eficient încât oameni din localități aflate
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
probabil Pitcairn, dar relatările nu sunt sigure (ar fi putut fi și locotenentul William Sutherland), a trecut în față, și-a ridicat sabia, și a cerut mulțimii adunate să se împrăștie, și le-ar fi cerut și: „puneți armele jos, rebeli nenorociți!” Căpitanul Parker le-a spus, la rândul său, oamenilor lui să se împrăștie și să meargă acasă, dar, din confuzie, din cauza strigătelor din jur și a slăbiciunii glasului lui Parker, unii nu l-au auzit, unii au plecat foarte
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
provizii pentru a ajuta la hrănirea și reînarmarea milițiilor. Heath și Warren au condus personal mici grupări în acțiuni mici, dar prezența liderilor eficienți a avut probabil cel mai mare impact asupra succesului acestor tactici. Percy scria despre tacticile coloniștilor: „rebelii ne-au atacat într-o manieră foarte împrăștiată și neregulată, dar cu perseverență și hotărâre, și nu au îndrăznit să formeze vreun corp regulat. Într-adevăr, ei știau prea bine ce este de făcut. Oricine i-ar privi ca pe
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Lexington în iunie, la aflarea veștilor. Tabăra avea să devină orașul Lexington, Kentucky. Pentru primele guverne americane, era important să se păstreze o imagine a unei agresiuni britanice și a nevinovăției americanilor pentru această primă bătălie a războiului. Istoria pregătirilor rebelilor, sistemele de informații, de avertizare și incertitudinea privind primul foc de armă au fost rareori discutate în sfera publică în primele decenii. Povestea soldatului britanic rănit la North Bridge, "hors de combat", lovit în cap cu o secure de un
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ă au răspuns la foc, dar în 1775, ei au spus că puțini au reușit. Bătălia a căpătat o aură aproape legendară în conștiința americanilor. Legendele au devenit mai importante decât adevărul istoric. A avut loc o transformare totală, iar rebelii au fost prezentați ca luptând activ pentru cauza lor și nu ca nevinovați care aveau de suferit. Picturile ciocnirii de la Lexington au început să prezinte milițiile luptând și sfidând dușmanul. Ralph Waldo Emerson a imortalizat evenimentele de la North Bridge în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Cu ajutorul păgânilor, Andrei, fiul ducelui Vazul, exilat și botezat în statul kievean rus, a preluat puterea și a fost încoronat. Astfel, un membru al unei ramuri laterale a dinastiei a preluat coroana. Regele Andrei I (1046-1060) a reușit să liniștească rebelii păgâni și să restaureze poziția creștinismului în regat. În 1048, regele Andrei l-a chemat pe fratele său mai mic, Béla, în regat și i-a cedat o treime din regat ca apanaj. Această împărțire dinastică a regatului, atestată ca
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
câteva rânduri, cea mai importantă victorie fiind cea din 1770. În timpul războiului ruso-turc din 1787 - 1792, comunitatea greacă din Trieste a finanțat o mică flotă de sub comanda lui Lambros Katsonis, care a reușit să hărțuiască flota otomană. În timpul acestui război, rebelii klefți și-au reluat activitatea. În același timp, un număr de greci se bucurau de poziții privilegiate în aparatul birocratic otoman. Grecii controlau afacerile bisericii ortodoxe prin intermediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
din toate părțile de statele rivale puternice, această interpretare fiind întărită prin amplasarea sa în fața sediului municipal al Florenței, "Palazzo Vecchio". La 26 aprilie 1527, poporul florentin a pus stăpânire pe "Palazzo Vecchio", constrângând "Signoria" să-i declare pe "Medici" rebeli. Aceștia au strâns cinci mii de soldați care au încercuit Piazza della Signoria. Asediații s-au apărat aruncând diferite proiectile asupra trupelor familiei Medici. Unul dintre proiectile a atins statuia "David" sculptată de Michelangelo, spărgându-i, în trei bucăți, brațul
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
dedă la canibalism. Invers, în întunecata lume orwellian din "The High Ones" — în care sovieticii au câștigat Al Treilea Război Mondial și controlează întreaga lume — disidenții mai au speranțe tocmai pentru că explorarea spațiului nu a fost abandonată. La sfârșitul povestirii, rebelii se stabilesc în alt sistem stelar în care descendenții lor - li se spune cititorilor - vor construi la un moment dat o flotă de eliberare care va fi trimisă pe Pământ. Terifiat de perspectiva dominației sovietice asupra Pământului, Anderson nu era
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
asupra propriilor cetățeni. Atât în descrierea unei lumi conduse de sovietici, cât și în cea a unei lumi conduse de americani, Anderson menționează o rebeliune care pornește în Brazilia începutului de secol XXI, înnăbușită brutal în ambele cazuri de către putere — rebelii brazilieni fiind considerați "contra-revoluționari" într-unul din cazuri și "comuniști" în celălalt. În primii ani ai Războiului Rece — pe când era, după cum se descria chiar el într-o perioadă ulterioară, mai conservativoare, un "liberal înflăcărat" — Anderson spera că Organizația Națiunilor Unite
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
cu fiica regelui Seongdeok ,Lady Saso. El să căsătorit cu Lady Gujok, fiica Kim Yang-PUM. Seondeok a servit sub King Hyegong în poziția de "sangdaedeung". Cand rebeliunea din Kim Ji-Jeong a izbucnit în 780, el a condus forțele regale împotriva rebelilor. Cu toate acestea, rebelii au luat cu asalt palatul și a ucis pe rege, si Seondeok a fost obligat să ia tronul pentru el. După moartea sa în 785, Seondeok a fost incinerat și cenușă lui împrăștiate pe Marea Japoniei
Regele Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320637_a_321966]
-
Lady Saso. El să căsătorit cu Lady Gujok, fiica Kim Yang-PUM. Seondeok a servit sub King Hyegong în poziția de "sangdaedeung". Cand rebeliunea din Kim Ji-Jeong a izbucnit în 780, el a condus forțele regale împotriva rebelilor. Cu toate acestea, rebelii au luat cu asalt palatul și a ucis pe rege, si Seondeok a fost obligat să ia tronul pentru el. După moartea sa în 785, Seondeok a fost incinerat și cenușă lui împrăștiate pe Marea Japoniei (Marea de Est). Seondeok
Regele Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320637_a_321966]
-
guvernul și-a menținut neutralitatea. Opoziția australiană în fața cauzei republicane a fost teoretizată de jurnalistul și activistul politic B.A. Santamaria pe baze anti-comuniste mai degrabă decât anti-naționaliste. În mod egal, deși aripa dreaptă australiană a deservit la nivel individual rebelii naționaliști, ea nu a primit suport public. Serviciul militar în armate străine era ilegal la acea vreme iar pentru că guvernul nu a primit rapoarte privitoare la australieni care să fi călătorit spre Spania cu scopul de a se înrola, nicio
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]