4,635 matches
-
-mi explice cum că ar fi mult mai avantajos să ajung cu metroul, și-mi tot spunea o groază de chestii despre metrou. Îmi dădea tot felul de indicații, și mi-am dat seama că, de fapt, Lucian Pintilie îmi regiza viața. Și făcea asta de mult timp, dar a apărut de abia acum pentru că era un moment crucial din viața mea și nu-și putea permite să mă lase să-l ratez, pentru că i-aș fi stricat filmul. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
altă Penelopă), pentru că „Stanno tutti bene“ e lucrul cel mai emoționant pe care îl spune un tată, luându-și adio de la viață. Pentru că, în fine, dacă cineva reușise să nu se îndrăgostească de Marcello Mastroianni și Philippe Noiret până la filmele regizate de Tornatore, adică până la Stano tutti bene și Nuovo Cinema Paradiso, atunci e sigur că după ce le-a văzut, amorezarea s-a produs și ea. Pentru că, într-adevăr, lumea e mult mai complicată decât o simplă lozincă. Lui Marilyn Ana-Maria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
În același timp; i-am povestit de Întâlnirea la care fusesem martor la Fundație și despre care nu prea știam ce să cred; și că Else Oloaga Îmi spusese de fiul său care a fost implicat În filmarea unui documentar regizat de fostul coleg al lui Froehlich. De fapt, i-am povestit aproape tot, inclusiv despre proiectările private ale șefului meu și despre percheziția pe care Pieplack și Diels au făcut-o la mine acasă. I-am spus chiar și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai degrabă replica grupului reformist la tentativa lui Mircea Geoană de reconciliere cu trecutul. Tânărul președinte tocmai se afișase triumfător, umăr la umăr cu omul care l-a făcut „prostănac“ și cu Dan Ioan Popescu în ceafă, într-o plimbare regizată de ochii presei. Aici nu-l înțeleg pe Iliescu. Cu toate neînțelegerile dintre ei, Năstase măcar i-a fost loial, în sensul că nu a concurat împotriva lui la congres. Așa a scăpat Geoană în câștigător. Dacă manevra Geoană-Iliescu reușea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune ale democrației” difuzate de RTV. Efortul de a-ți păstra conștiința nepătată devenea tot mai dificil, pe măsura aglomerării lipsurilor de tot felul, regizate din umbră și acoperite propagandistic cu sloganul „marilor construcții ale socialismului” și al „viitorului 61 luminos”. Cetățenii au fost „îndrumați” (după 1975) să-și consume energia la „cozile” din spatele magazinelor, așteptând „să se dea ceva”. Pentru „marile adunări populare” era
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este, după opinia autoarei care ne-a indus prezentul comentariu, crearea unui „capitalism de stat” și a unei oligarhii de stat, printr-un proces de deprivatizare (cazul companiei „Iukos”). Unii comentatori români cred că și bâlciul privatizării „Oltchim” a fost regizat astfel încât compania să rămână în proprietatea statului, pentru a fi privatizată mai târziu „prin atribuire directă”, ca să devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o atomizare a societății civile, la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
meritul personal nu mai erau decât niște noțiuni vehiculate doar în demagogice discursuri la așa-zisele „tribune ale democrației” difuzate de RTV. Efortul de a-ți păstra conștiința nepătată devenea tot mai dificil, pe măsura aglomerării lipsurilor de tot felul, regizate din umbră și acoperite propagandistic cu sloganul „marilor construcții ale socialismului” și al „viitorului 61 luminos”. Cetățenii au fost „îndrumați” (după 1975) să-și consume energia la „cozile” din spatele magazinelor, așteptând „să se dea ceva”. Pentru „marile adunări populare” era
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este, după opinia autoarei care ne-a indus prezentul comentariu, crearea unui „capitalism de stat” și a unei oligarhii de stat, printr-un proces de deprivatizare (cazul companiei „Iukos”). Unii comentatori români cred că și bâlciul privatizării „Oltchim” a fost regizat astfel încât compania să rămână în proprietatea statului, pentru a fi privatizată mai târziu „prin atribuire directă”, ca să devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o atomizare a societății civile, la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care-i mototolește intimitatea și încearcă să ridice aparențele la plasa fericirii. Mugur Arvunescu a marșat pe ipostaza tatălui pămpălău, incapabil să se care cu mătușa-amantă, „citită“ de Ana Maria Moldovan. Copiii vor să plece. Părinții continuă să pălăvrăgească. Spectacolul-lectură regizat de Ana Mărgineanu a evacuat convențiile închise în spatele obloanelor protectoare și a punctat cu mult umor tensiunile care scrijelesc suprafața minciunilor fardate. Vielfalt este o truco-terapie de cuplu cu efect imediat The Autopsy Project, creat de André Gingras, a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Niculescu Uneori, poveștile se spun prea bine și fără cuvinte. Cu gesturi, cu tablouri însuflețite, muzică mexicană, o coregrafie încărcată de senzualitate și o Frida Kahlo uluitor de asemănătoare cu cea adevărată. Acestea sunt ingredientele spectacolului de teatru-dans Frida. Impresii, regizat de Mc Ranin, cu coregrafia lui Hugo Wolff, la o sută de ani de la nașterea pictoriței mexicane Frida Kahlo. Spectacolul Teatrului „Tony Bulandra“ din Târgoviște a fost prezentat la Sibiu, în cadrul Festivalului „Sibiu Dans 2007“. O fată bolnavă, cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
are meritul că „încearcă să pătrundă fenomenul Europa Liberă cu mijloacele artistice specifice“. Câștigătorii campaniei ARTISTUL ASOCIAT „Suplimentul de cultură“ a desemnat primii 5 câștigători ai campaniei „Artistul asociat“. Aceștia vor primi câte un DVD cu documentarul Marele jaf comunist, regizat de Alexandru Solomon. Marian Benchea: „Dragi prieteni, azi încercând să mai citesc ceva în vâltoarea asta nebună și grăbită a vremii, am găsit acest «Supliment de cultură», i-aș zice o mini carte, dar care substituie oarecum doza de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
două-trei piese mai vechi pe care mi-aș dori să le revăd. Apoi, aș vrea să fac, într-o bună zi, un monolog după Sunt o babă comunistă!... Acum, de la teatru ajungem la film. Sunt o babă comunistă! va fi regizat de Stere Gulea după scenariul lui Lucian Dan Teodorovici. Ideea i-a aparținut regizorului. Cu ce v-a convins? Și ce așteptări aveți dumneavoastră de la acest proiect? Nu i-a fost prea greu să mă convingă, cred că e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
furnizată ca pedeapsă. De fapt, trecerea mea prin purgatoriu se măsoară în timpul său de viață. nu știu cît va trăi Imbecilul. Pînă la moartea lui, va trebui să mă ocup de el. Va trebui să-i concep și să-i regizez visele. Și să încerc să-i transmit, prin poveștile construite, marele mesaj al cărui paznic am devenit. nu sunt obligat să imaginez pentru el un vis pe noapte. norma mea este cam de două, trei vise pe săptămînă. Din acest
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
A continuat lectura cu numeroase pauze ca să ne explice subtilitățile de limbaj, dialogul, intervențiile autorului, care, a, ha, ha, era acolo, cu pîrlitu-ăla, îl auzea vorbind, vorbește ca el... a, ha, ha... De fapt nu citea, făcea ca la teatru, regiza, își schimba vocea potrivit cu replicile și eroii, din când în când se oprea supărat și îmi punea cîte-o virgula (cam multe după mine și mă corecta să zică eroii mei dă, în loc de de, pă, în loc de pe, n-avea nici o importanță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în pădure. M-a dus Afrim. O pădure arămie-aurie care mi-a agățat privirea în crengi. O pădure în care fâșii de traume și singurătăți - tata Luigi-sora, Marta-sora Maria, fratele Giani - se depun pe rumegușul anormalității. Cel mai recent spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara se joacă într-un spațiu pe care s-a bătut toată Timișoara. Un spațiu fostă sală de sport, exploatat excelent de vizionarismul lui Afrim. Una dintre cele mai tari senzații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cadre care fac din moacă un personaj: felul în care își țuguie buzele, în care scuipă supa de ceapă sau cafeaua, privirea spălată pe retină țintind golul sunt semne ale unei debilități perfect arcuite, nejucată agresiv. După Tugati din Krum, regizat de Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei M forța dramatică a maladiei mintale care face din personajul lui un alienat cu o prezență copleșitoare. Un urs uman care trage de sfoară un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dreptate. Și când i-am pregătit mi-a zis că, de bună seamă, după atâta timp trebuie să știu că rinichii sunt singura mâncare pe care o detestă. Fran era la fel de nedumerită ca maică-sa. Dacă nu cumva taică-său regizase totul ca o formă subtilă de răzbunare, iar Fran nu l-ar fi învinovățit dacă o făcuse, atunci era cu siguranță bizar. Dar, pe de altă parte, avea dreptul la puțină excentricitate. Probabil că maică-sa exagera. Totuși fu cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
totuși excepții notabile, care devin cu atât mai torturante cu cât reușesc să amplifice calitativ, nu cantitativ parametrii terorii. Primul dintre aceste cazuri rare este Night of the Living Dead, filmul-cult al regizorului american George A. Romero, iar ultimul Ju-on, regizat de tânărul și talentatul japonez Takashi Shimizu. Filmat în alb-negru, cu un casting absolut modest și inspirat, după cum declară Romero însuși, de Carnival of Souls al lui Herk Harvey, Night of the Living Dead pulverizează portretul convențional al acelui zombie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea puterea celor morți nu rezidă în întregime în fidelitatea celor vii? Când Electra, în piesa lui Sofocle, li se adresează lui Hermes și eriniilor, rugămintea ei este ca nelegiuirea să fie răzbunată; momentul coincide cu întoarcerea lui Oreste. Întoarcere regizată de Sofocle astfel încât, în scena recunoașterii, acesta să-i pară Electrei o fantomă venită de pe lumea cealaltă. Pretinsa moarte a lui Oreste nu funcționează aici doar ca o capcană pregătită pentru ucigașii lui Agamemnon, ci și ca ultima încercare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
putea vorbi și primi chiar și un răspuns. În clipa dezvelirii statuii, în fața acestei „imagini inerte” care întrece, ca realism, orice închipuire, Paulina își previne asistența: ...fiți gata S-o vedeți, atât de-asemeni vieții Ca somnu-asemeni morții 1. Paulina regizează realmente această adevărată/falsă întoarcere a fantomei, de la ridicarea vălului ce acoperă statuia și până la „însuflețirea” treptată a Hermionei. Deznodământul Poveștii de iarnă se va baza, în întregime, pe îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
realitate: „Da, criticând ultima piesă, ai readus în discuție iluzia. O acceptai sau i te împotriveai, ca și cum fantasmagoriile alea ar fi fost reale; și totuși nu te-ai săturat încă de spectacol”. Nu știm despre ce era vorba în spectacolul regizat de maestru. Textul lui Strindberg nu ne indică decât prezența unui sentiment de „déjà-vu” și de „mai mult decât adevărat”, sentimentul a ceva apăsător și înfricoșător totodată, dar greu de analizat, din pricina caracterului său efemer. Sugestia pare însă destul de limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-te la podelele mele. Chiar acu’, Scarla O’Horror. — Stați o clipă, strigă Lana, respectând buna tradiție a unui regizor de film muzical. Îi plăcuse întotdeauna aspectul teatral al meseriei ei, să joace, să pozeze, să compună tablouri vii, să regizeze numere. Asta e! — Care asta? întrebă Darlene. — Ideea, idioato, răspunse Lana, ținând țigara în fața buzelor și vorbind spre ea de parcă ar fi fost microfonul unui regizor. Ascultă ce zic eu. Ai să fii o domnișoară din vechiu’ sud, o fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zi Întoarcerea la colegiu și vine deseară. A auzit atâtea despre tine... Pretinde că-și amintește de ochii tăi. Ultima propoziție o Încântase pe Isabelle. Le punea pe amândouă pe picior de egalitate, deși era și ea capabilă să-și regizeze propriile povești romantice, cu sau fără pregătire publicitară. Dar, după tremurul anticipativ, trăise o senzație de scufundare care o Îndemnase să Întrebe: Cum adică a auzit multe despre mine? Ce fel de lucruri a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
începu: — În ’47 cineva i-a dat niște informații despre el Comisiei din Senat - zvonuri și insinuări - și a fost trecut direct pe lista neagră. A plecat în Europa și și-a găsit angajamente ca actor în niște filme experimentale regizate de un belgian pe care îl întâlnise în L.A. în timpul războiului. Toți actorii purtau măști, filmele au creat senzație și Reynolds s-a descurcat jucând în ele. Chiar a câștigat versiunea franceză a Oscarului - asta în ’48 - și a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]