5,534 matches
-
vreo lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim. Se avîntă, se îndoiesc, retractează, apoi iarăși se hazardează. Nu mi-i greu să sesizez punctele vulnerabile ale prestației lor, evidente în repetiții, scăpări de ton, informații nefiabile. „Corespondența” cu cineva aflat foarte departe, în alt mediu, e totdeauna parțială. O apăsare suplimentară pe o temă dezagreabilă, exploatarea nu tocmai semnificativului, juxtapunerea unor „materiale” contradictorii sînt erori. Erori, oricum, mai suportabile decît mecanica
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chiar așa cum vă scriu). Și acum știrile, mai pe larg, mai pe scurt... De câteva săptămâni, locuitorii cartierelor Aviatori, Floreasca, Delavrancea și cei din vecinătatea stadionului 23 august (Bulevardul Muncii, Vatra Luminoasă etc.) n-au mai avut odihnă: se făceau repetiții pentru două mari spectacole. Primul aniversa 35 de ani de la înființarea celor dintâi șantiere naționale ale tineretului; celălalt, demonstrația oamenilor muncii cu prilejul celei mai istorice sărbători naționale. Ce a însemnat asta, pe lângă răscolirea fonică a cartierelor amintite? Mii și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a adus distinsul cuplu. Dar, mai presus de asta, demonstrația de la 23 august a avut ca scop verificarea mecanismului puterii interne a regimului. Din nou recrutări forțate pentru participare, din nou liste, amenințări pentru cei ce nu doreau să participe, repetiții în plină caniculă, obligația de a purta ceva în mâini sau pe umeri, de cele mai multe ori chiar portretele asupritorilor, numele lor, cuvinte calde ce le erau adresate. Revin la perioada premergătoare: o inundație fonică a sufocat cartiere întregi ale Capitalei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
v-au împins la sapă de lemn. De ce nu înțelegeți că poporul este dus cu forța, scos din întreprinderi și uzine pentru a spori rândurile cooperativei de alai când dvs. plecați în vizită? Păcat că nu știți că se fac repetiții cu oamenii când veniți dvs., că sunt instruiți să strige când apăreți dvs. Un bătrânel spunea la un miting că dvs. ca conducător sunteți mai rău ca Hitler. De ce? Pentru că Hitler a căutat să aducă toate bogățiile lumii în țara
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toate vizitele de lucru pe care le faceți în țară sunteți primit cu pâine caldă împletită, și nu pâinea neagră și veche ce se vinde poporului. Se mobilizează zeci de mii de cetățeni, muncitori ce sunt scoși din producție pentru repetiții, și apoi pentru spectacolul vizitei, pierzându-se astfel milioane de ore din producție, care contribuie la rândul lor la nerealizarea productivității, la care aspiră faraonul atotputernic. Da!, așa dispuneau faraonii cu mii de ani în urmă de viețile sclavilor lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
PIAȚA UNIRII , împotriva politicii nebunului și a nebunei sale. La aceeași pagină -Toată Piața a fost ocupată ,lumea a venit . Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute cu guma . Studenții au fost obligați să stea în grupuri dincolo de cordon etc (O repetiție de teatru ludic? Mai îngăduitor, un clișeu cu 23 august, ziua dezrobirii noastre de sub jugul etc, un puseu de idilism !) . Pag . 128 - Am trecut prin Piață și la ora 16 și seara . N-a fost nici un miting. Ovidiu Dragan Pag
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
refugiului cu toate avatarurile lui, se joacă pe scena Teatrului Național din Iași în 1921, dar este scoasă de pe afiș după trei reprezentații, deși autorul fusese aclamat; la fel, Între șanțuri (sau Între tranșee) (1923) va fi oprită chiar de la repetiții. Ultima încercare dramatică, Abișag, de inspirație biblică, este publicată în 1963 la Tel Aviv. Soarta se arată la fel de vitregă și cu singurul roman al lui F., Meletie jidovul, care intrase la tipar, dar nu va ajunge la o formă finală
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
i se sustragă. Volumul Flautul lui Marsias (1977) continuă spiritul și metoda din Fața ascunsă a lunii, conținând minuțioase analize literare (Mănăstirea Argeșului), reflecții substanțiale, foarte personale, despre debutanți, critici și redactori. Un mare chef de vorbă, mai bine spus, lungimile, repetițiile, întâlnite încă în temeinica monografie consacrată lui Duiliu Zamfirescu, estompează totuși, prin diluare, ideile originale ale textului. G. a semnat manuale de limba română pentru liceu împreună cu D. Micu, Al. Piru, G. G. Ursu, Const. Ciopraga și Savin Bratu și
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține cu formele literare tradiționale, incluzând aici și modernismul. Ambiguitatea
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține cu formele literare tradiționale, incluzând aici și modernismul. Ambiguitatea textelor programatice, sincretismul sau sinteza literară la care
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
în volumul Câmp negru se află unul dintre cele mai frumoase poeme în proză din întreaga operă a lui D. și poate din câte s-au scris în anii ’80: Nouă variațiuni pentru orgă. Poemul (un fel de poem al repetițiilor în cerc) este o alegorie despre neagra mântuire a poetului-călugăr închis în chilia - mormânt și fântână - a poemului, scris într-un limbaj de o simplitate și profunzime simbolice amintind de o veche limbă ritualică: „Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Nu trebuie păstrată ideea unui dincolo al literaturii, ci ideea unei rezistențe a literaturii În interiorul ei, a unui principiu autoregenerativ care să Împiedice asimilarea literaturii de către societate, ca produs. Acest spațiu este acela al simulacrului, al recuperării În efigie, al repetiției decalate: al simulării genurilor, al simulării diferitelor discursuri literare, al simulării tuturor elementelor literare susceptibile de a cădea vreodată pradă vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici Balzac n-o avea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici Balzac n-o avea, dar repetițiile sînt presărate pentru a opri, ca din Întîmplare, imersiunea În referință, identificarea și așa-numita „judecată estetică” spontană și aconceptuală. Mobilul evoluției narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună, visând la celebritate. Locul repetițiilor se află pe o insulă legată de “continent”(?) printr-o linie de bac. Prietenia se strică, doi dintre ei pun la cale incendierea subsolului În care cei patru cântau noapte de noapte, odată cu uciderea liderului devenit indezirabil. Povestea n-are
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu, documente ale unei lumi interioare bogate, cu extensii spre cea istoric-prezentă, contemporană. De aici vine și succesul unor Quignard sau Makine. Există un set de tehnici de autentificare simple ale scriiturii anamnezice fagmentarism, ezitări, alternări ale registrelor de voci, repetiții, cutie de viteze Eric Holder le Întrebuințează pe toate cu măsură. și o face mai ales În Unguroaica, o “amuletă” mică, cel mai bun roman holderian fără Îndoială, unde prospețimea și cvasi-ermetismul unei scriituri altminteri intime, timide chiar, pun umărul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
învățăturii și comportamentul febril, cam prostesc, al părinților și rudelor, dar și comportamentul profesorilor din comisie, ale căror întrebări și manifestări sunt ridicole, întrețin interesul amuzat al cititorului. O variantă pentru scenă, comedia cu același nume, a fost pusă în repetiție la Teatrul Național din București în toamna anului 1939, fără a fi însă reprezentată. Dintr-o perioadă anterioară datează romanul Dragoste cu termen redus, publicat abia în 1934. Aici, între narator și personajul principal există o subtilă diferență de percepere
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
1990Ă. Este relevat rolul relațiilor parentale - cu mama, în special - ca factor personogenetic major. Atributele noastre cognitive, afective și adaptative în situații particulare sunt eferențe ale structurii ADN-ului individual, ale rețelelor interneuronale sau pot fi învățate și fixate prin repetiție. Ele devin persistente și se integrează structurii personalității dacă sunt îndeplinite trei condiții. Atunci când au un determinism biologic - genetic, corelat supraviețuirii speciei sau când sunt învățate și repetate (Plomin, 1983Ă. De aceea se dezvoltă trăsături individuale pozitive adaptative și negative
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
majore pot apare atunci când stilul hiperprotector parental coabitează cu deficitul moral al unei personalități patologice. TP paranoic și TP antisocial sunt cele mai potrivite exemple în acest sens. Mecanismul dominant în acest context este cel al identificării proiective care prin repetiție - induce rigiditatea atitudinală, erorile adaptative și nu în ultimul rând estomparea aspirațiilor prosociale ale Eului (ZINNER, 1976Ă. SONNE și SWIRSKY (1986Ă alături de SHOLEVAR și SCHWOERI (2003Ă descriu câteva particularități ale terapiilor familiale. Astfel dinamica grupului, corespunzător varietății de roluri în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e arta, sustrasă „Timpului-timp” și cucerind „clipa eternă” prin facultatea ei regală de a da formă. Poetul a tradus din limba franceză, distingându-se prin integrala versurilor lui Baudelaire (1991) și prin
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]