5,533 matches
-
este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, într-adevăr, înțeleasă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Barbu, pentru că o găsim formulată încă din 1927, într-un articol de atitudine, intitulat "Pro domo", din care se cuvine să reținem, printre altele, ca semnificativă, si caracterizarea operei literare că "formă vie": Construcția nu poate fi confundată cu arta retorica. Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că integrare", text ce propune o poetica cu totul nouă pentru literatură noastră 82. Ideea este centrală și pentru conceptul de poezie dezvoltat de Edgar Poe, dar, autorul american pare să o reducă doar la calitatea emoției generate și la retorica necesară producerii ei, părere lansată, mai întâi, în recenzia Drake și Halleck (1836), unde declară că "un poem nu este facultatea poetica, ci mijlocul de a trezi această facultate în oameni", iar "singura metodă de a testa meritele unui poem
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o altă împrejurare, poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață spiritului"9. Ion Barbu refuză, așadar, subiectivizarea actului de creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este tocmai o formulă eficace de a accede la realitatea ideală (domeniul Frumosului), pentru că de fapt, procedeele imaginate de el, în "Filozofia compoziției", construcția în sine a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută de el, revoluția poetica este desăvârșită, explică Ion Barbu, într-o conferință din 1947, de către Jean Moréas, autorul Stanțelor [Leș Stances, I-VI, 1893-1905], a cărui opera constituie un nou moment în evoluția
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
crearea unui poem, spre crearea unei lumi, înzestrata cu sens și care, astfel devine "reală" pentru noi. Înțelegem, acum, mai exact, ce voia să spună poetul român, atunci, cănd denunță formulă poetica poescă drept "non-ecuație". Realizat printr-o abila construcție retorica, poemul poesc este doar un "simulacru", ce produce o emoție "înrudită" cu cea generată de contemplația "simetriei divine", dar care nu ne ofera, decat accidental, acces la fluxul vieții. De fapt, Poe chiar spune că lucrarea umană este doar creație
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
63, 66, 67, 86, 87, 88, 89, 94, 99, 103, 132, 137, 143, 156, 158, 163, 180, 181, 183 reciprocitate, 26, 49, 50, 146, 149 reflecție, 54, 82, 163, 166, 178, 184, 194 reprezentare, 43, 84, 104, 125, 138, 173 retorica, 68, 116, 131, 176 revelație, 18, 81 Richard, Claude, 18, 60, 80, 102, 127, 134, 147, 207 Rimbaud, Arthur, 13, 122, 137, 140, 143, 155, 165, 177, 181, 182, 183, 184, 186, 187, 188, 193, 199, 207 ritm, 53, 70
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în România nouă: "Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictură celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvîntului. Poezia înțeleasă că o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și atâtea forme parazitare ale cuvîntului. Poezia înțeleasă că o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorica: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e noua veșnic și multiplă că fetele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental." (Ion Barbu, în Versuri
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fronturi, mici ansambluri de locuit sau de dotări; cvartalele staliniste; restructurareaunor artere importante ale orașelor; marile ansambluri de locuit realizate la periferia localităților sau În zonele slab construite - caracteristicile urbanistice ale acestora; legea străzilor din 1975 și recuperarea spațiului străzii; retorica monumentalului. Intervențiile asupra centrelor (istorice) ale orașelor. Ca metodologie a cercetării, propuneam, printre altele, ca cercetarea istorică să fie Întreprinsă prin mijloace specifice studiului istoric al surselor documentare scrise, desenate, Înregistrate: - Arhivele Naționale. - Arhiva CNSAS. - Cercetarea arhivelor și a bibliotecii
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
și de a evalua efectiv o operă literară. 188 În anii din urmă s-a produs o reacție salutară, în sensul recunoașterii faptului că studiul literaturii trebuie să se concentreze în primul rând asupra operelor literare înseși. Vechile metode ale retoricii, poeticii sau metricii clasice sânt și trebuie să fie revizuite și reformulate în termeni moderni. Se introduc noi metode întemeiate pe studierea gamei mai vaste de forme existente în literatura actuală. Metoda franceză cunoscută sub numele de explication de textes
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acestea, unele aparțin, pare-se, tuturor sau aproape tuturor exprimărilor omenești. Concepută în acest sens larg, stilistica cercetează toate procedeele care au un scop expresiv anume, îmbrățișând astfel o sferă mult mai largă decât cea a literaturii sau chiar a retoricii. Toate procedeele folosite pentru a face exprimarea mai pregnantă sau mai clară pot fi încadrate în stilistică : metaforele, care mișună în toate limbile, chiar în limbile cele mai primitive ; toate figurile retorice ; toate modelele sintactice. Aproape orice exprimare lingvistică poate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lingvistice ; dar, evident, majoritatea exemplelor sunt luate tun opere literare și sunt folosite pentru analiza stilului literar. Astfel concepută, stilistica pare că a găsit o cale de mijloc justă între vechiul studiu nesistematic al figurilor de stil, bazat pe clasificările retoricii, și speculațiile mai pretențioase, dar mai puțin concrete, privind stilurile de epocă (goticul, barocul etc.). Din nefericire, mare parte dintre aceste studii au fost inspirate fie de intenții îngust normative - care reduc stilistica la recomandarea unui anumit stil de expunere
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Dar imaginile care nu sunt prezentate ca metafore, ca văzute de "ochiul minții", nu pot fi și ele simbolice ? Nu este oare fiecare percepție selectivă ? *7 Middleton Murry, care consideră că "metafora" .și "comparația" sunt legate de "clasificările formale" ale retoricii, recomandă folosirea termenului de "imagine" pentru ambele noțiuni, dar ne previne că trebuie "să respingem cu hotărâre teza potrivit căreia imaginea ar fi exclusiv sau predominant vizuală". Imaginea "poate fi vizuală, poate fi auditivă" sau "poate fi în întregime psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în The An of Sinking in Poetry - Arta de a te cufunda în poezie - 1728) citează mow a beard (a cosi barba) și shave the grass (a rade iarba) ca exemple de catahreză. George Campbell (în Philosophy of Rhetoric, - Filozofia retoricii - 1776) citează ca pereche catahretică beautiful voice (voce frumoasă) și melodious to the eye (melodios pentru ochi), deși admite că "dulce. la origine aplicat la gust, poate fi acum aplicat la un miros, o melodie, un peisaj". Convins că metafora
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau după publicul specific căruia i se adresează? Nu se poate da un răspuns. Dar putem afirma că pentru mulți neoclasici întreaga noțiune de gen era atât de evidentă, încât ea nu constituia nici o problemă, în Rhetoric and Belles Lettres (Retorica și beletristica - 1783) Hugh Blair tratează genurile principale într-un șir de capitole, dar nu face un studiu introductiv despre genuri în general sau despre principiile clasificării literare. Iar în selectarea genurilor pe care le discută nu găsim un criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
1]. Ambii termeni nu șanț tocmai noi. I-a întrebuințat deja, probabilmente i-a chiar introdus cel întâi în Știință limbei, Bernhardi pe la începutul secolului nostru. Pentru el însă "Linguistica aplicată" (angewandte Sprachwissenschaft) nu era alta decât un fel de retorica (Sprache în ihrer Anwendung auf Poësie und Wissenshaft)2, adecă ceva foarte depărtat, în genere, de preocupațiunile linguistului în sensul strict al cuvântului [2]. "Linguistica pură" studiază limba precum "Botanica pură" studiază vegetațiunea, fiecare mărginindu-și obiectul în câte o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a numit interdisciplinaritate externă (adică relația dintre lingvistică și alte științe). [5] În acest paragraf, ideea interdisciplinarității apare încă și mai clară. [6] Pentru poziția incertă a mitologiei comparative, vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 22. [7] Pentru o caracterizare a retoricii și stilisticii hasdeiene, vezi Brâncuș, 1999, pp. 32-35. [8] În acea vreme, Baudouin de Courtenay nu era o autoritate recunoscută, dar Hașdeu, care avea intuiția valorii, îl aprecia și îl cita. [9] G. Mounin observa că Franz Bopp îl anticipează
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
110-112 și 116-118. 17 Termenii aceștia precizează Hașdeu se pare că au fost introduși de un anume Bernhardi, pe la începutul secolului al XIX-lea, dar la acest specialist termenii erau folosiți într-o cu totul altă accepție (una mai degrabă retorica). 18 Să ne reamintim că aceasta ("limba în sine și pentru sine") este o exigenta a lingvisticii, așa cum avea să o teoretizeze mai tarziu Ferdinand de Saussure. 19 Această distincție tripartită fusese deja făcută de Hașdeu cu un an înainte
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fii ai săi de către turci la 15 august 1714 - , dar senzațional, care a stârnit o impresie puternică asupra tuturor. Întreaga opera stă sub semnul puterii: pe de o parte, textul face referire la puterea divină: Facă Dumnezeu ce vrea! exclamație retorica repetată de patru ori pe parcursul operei cu varianta Doamne! Fie-n voia ta!. O a doua sursă de putere este cea morală, Întruchipata prin voievodul Brâncoveanu și atitudinea să În fața torturii și a morții nu numai proprii ci a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
1892) ori director al învățământului primar și normal (1892-1893); a fost și un pasionat colaborator al revistelor literare ale vremii, fiind chiar autor de poezii, pe care le-a publicat în periodice precum "Jurnalul" de la Craiova 41. A semnat volumul Retorica (1883), pentru ca, pe la sfarsitul deceniului nouă al veacului al XIX-lea și la începutul celui următor, să se găsească în Parlamentul României ca deputat de Prahova (1888-1891)42. Am dori să adăugăm că în literatura istorică dedicată perioadei ori tematicii
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
din obligații. În două epistole apărea această justificare a nefericitului Zlătescu, care-i mărturisea lui Eugen Mavrodi, în ultima lună a anului 1900, așa cum o făceau, sincer sau mai putin sincer, și alți studenți români în Belgia, desigur fiecare cu retorica specifică ori cu detaliile proprii, că îi mulțumește "din tot sufletul" pentru sprijinul ce i l-a acordat până atunci, văzând în diplomatul român "o a doua persónă, după părinți, în Universul acesta atât de glorios și difficil de suportat
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
la rubrica "Distinguo", iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor "truvaiuri" ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
adaptate unor condiții socioculturale și istorice diverse. Pentru musulmanul comun, Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile particularitate care i-ar face praf tocmai caracterul transcendent. El analizează modelele religioase și retorica folosită în discursul lui 'Abd al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]