6,798 matches
-
cumpărată de vreun multimiliardar indian, pachistanez, arab, sau de altă nație, la fel cum s-a întâmplat cu multe obiective economice, de care eram mândri. Din păcate, au fost jefuite și desființate, vândute la fier vechi, rămânând astfel numai niște ruine. Altele au fost total demolate iar terenul lor folosit pentru cartierele rezidențiale. Sute de bănci, cu tot felul de denumiri, de gândești că suntem o țară cu cei mai mulți miliardari de pe glob, falimentează dar apar imediat altele și altele... Clădirea Casei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cunoscut dintotdeauna prin forța de organizare și tenacitate. Aș aminti aici un lucru extraordinar care caracterizează acest popor. În 1945, războiul se terminase prin distrugerea Germaniei. Avusesem atunci ocazia să survolez teritoriul acesteia. Peste tot nu vedeam altceva decât o ruină, ruină totală. Iar în 1955, după numai 10 ani, pornind de la zero și cu o treime din țară pierdută (R.D.G.), Germania Federală devenise o forță financiară redutabilă. În mai puțin de o oră, căruțele erau încărcate și toată lumea gata și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dintotdeauna prin forța de organizare și tenacitate. Aș aminti aici un lucru extraordinar care caracterizează acest popor. În 1945, războiul se terminase prin distrugerea Germaniei. Avusesem atunci ocazia să survolez teritoriul acesteia. Peste tot nu vedeam altceva decât o ruină, ruină totală. Iar în 1955, după numai 10 ani, pornind de la zero și cu o treime din țară pierdută (R.D.G.), Germania Federală devenise o forță financiară redutabilă. În mai puțin de o oră, căruțele erau încărcate și toată lumea gata și de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încă - posedând și alte case, în alte părți ale orașului, dintre care una impozantă, cu etaj, cu multe apartamente, în plin centru, pe un colț al străzii Regina Maria: aici aveam s-o vizitez o dată, înainte de arbitrajul de la Viena, în preajma ruinei ei finale, în frumosul apartament cu superbe mobile Biedermeier, vaze chinezești uriașe, bibelouri de preț, lustre doldora de cristale, dar fără covoare, căci deja le vânduse; în amintirea sărbătorilor îmbelșugate de altădată, ridicase un brad de Crăciun înalt până-n plafon
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
turnat rozeul dulceag de Tokaj (paharele de Boemia, pe picioare lungi și cu cleștarul gros, colorat al cupei răsfrângându-și strălucirea din unghiurile și muchiile ascuțite, sunt singurul element pe care-l rețin dintre lucrurile ei, când locuia pe Călugărițelor). Ruina începuse probabil din clipa când s-a văzut moștenitoarea averii lăsate de părinți și pe care s-a străduit din răsputeri s-o risipească. Va fi fost și avocatul Karolei Vikol de vină, un tip scund, bătrâior, chel, unsuros, deși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a văzut moștenitoarea averii lăsate de părinți și pe care s-a străduit din răsputeri s-o risipească. Va fi fost și avocatul Karolei Vikol de vină, un tip scund, bătrâior, chel, unsuros, deși cu grijă în vestimentație, pentru această ruină, întreținută de dânsul - cum susțineau, mai târziu, părinții mei -, dar cred că cea mai mare parte a vinei o poartă propensiunea ei spre risipă, nesăbuința, haosul minții, acea dezorganizare sistematică având la bază detracarea generală a familiei Vikol. În grajdurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
străpungând balaurul. La celălalt capăt, în mijlocul altei piațete, pe un soclu zvelt ca o coloană, statuia albă și gracilă a Fecioarei Maria. De-a lungul unuia dintre trotuare, între altele, clădirea sobră, academică, a Universității „Regele Ferdinand“, apoi (pe atunci) ruina teatrului vechi și o casă cu etaj în stil baroc; de-a lungul celuilalt trotuar, severe clădiri înalte de școli confesionale maghiare, zidul de netrecut al închisorii de minori (pe atunci) și, între ele, palatul cu un etaj al contesei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la socrii mătușii mele Marioara, țărani chiaburi înveșmântați împărătește (costumele argeșene îmi luau ochii), și prin sate vesele, petrecărețe, locuite de oameni cu stare (în Ardeal, nu intrasem niciodată într-un sat). Mama-mare n-a venit cu noi, disprețuind deopotrivă ruinele și satele (mai târziu am auzit că a fost foarte nemulțumită de căsătoria fiului ei cu o fată de popă de la țară - asistase la nunta lor în Diug, împreună cu sora ei, Ana, care strâmba din nas fără jenă): habar n-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întru toate supușii mei; îndeosebi în materie de teatru, unde doar eu eram inițiat, căci nici ei, nici părinții lor nu călcaseră vreodată pragul operei și teatrului, ca mine. Nu oare la îndemână, în strada Kogălniceanu, chiar fantoma unui teatru, ruina aceea în care se mai recunoșteau lojile ce vor fi sticlit odinioară de bijuteriile femeilor elegante, și scena devenite movilă de praf și pulbere, unde se vor fi ciocnit cândva spadele, dar și paharele de cristal? De fapt, ovreiașii ăștia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și arogantă, nu lipsită de o anumită distincție în rochia ei de mătase simplă și neagră, sub
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o avusesem în pază. Mă izbea acum evidența ce acolo o deprinsesem: vinovate erau partidele politice democratice care ruinaseră pe dinlăuntru țara, încă înainte ca ruina ei exterioară să se producă cu violența unui cataclism, politicienii corupți și egoiști erau de vină, prin lipsa lor de dragoste adevărată față de țară. Iată-mă deci nu numai student, ci și legionar, în cămașă verde, cu diagonală neagră și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un continent la altul 1. Dacă am putea "călători în timp", am vedea orașe dispărute, înghițite de ape, de nisipuri, orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă; am vedea orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, în ruină... Cu toate acestea, "sistemul urban" rezistă, cu orașe care se nasc, cresc, prosperă, dar și cu orașe care se îneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul este ca ființa vie: trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", suferă, e în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
își are memoria sa, poartă amprenta faptelor fondatoare, a bucuriilor și suferințelor sale. Patrimoniul orașului este păstrat dacă intervențiile asupra lui sunt responsabile dacă intervențiile asupra lui sunt responsabile și cu măsură. În unele părți, orașele distruse sunt reconstruite din ruină, clădirile sunt refăcute întocmai plecând de la câteva fragmente de zid păstrate. În alte părți, fiecare nou decident temporar crede că "trebuie" să vină cu altceva, crede că trebuie să-și "lase am-prenta" și el... Între a înnoi orașul și a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și parcă nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parcă pluteam pe deasupra lucru rilor, ca atunci când are loc moartea aparentă. Și cel mai mult m-a șocat că nu simțeam nimic. Ochii mei vedeau frumusețea vegetației, copacii ciudați, floriile necunoscute, ruinele și clădirile antice. Vedeam belșugul din magazine și mulțimea de obiecte noi, dar nu simțeam nimic. Eram uimită. Nu mai aveam lacrimi, nici gânduri. Nu mai eram eu! Nu mai eram eu! Nu mai eram eu? Scrisoarea 5 Starea de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o zonă muntoasă, asemănă toare cu a Brașovului nostru. Înainte, aici era scaunul papal, nu la Vatican. La Assisi, localitate la doar 20 de kilometri de Perugia, a trăit și a predicat Sf. Francisc, întemeietorul Ordinu lui Franciscanilor. Pretutindeni sunt ruine și biserici și urme ale unor oameni deosebiți. În Perugia este singura univer sitate din Europa dedicată exclusiv străinilor. Vin aici chinezi, elve țieni, mexicani, africani, români etc., există niște cursuri intensive de limbă italiană și apoi încep orele de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
va fi însă în beneficiul bulgarilor. Ei tot săraci vor fi. Atât că vor munci până într-o zi când li se va spune: — Muncitorii bulgari au început să fie cam scumpi! Scrisoarea 116 Oare unde eram cu povestea mea? Ruina vine de la bărbații leneși și bețivi, mândri de netrebnicia lor... Vezi tu, îmi pare rău să spun, dar 70% dintre bărbații români sunt niște incapabili. Trec de sub fusta mamei în poala nevestei și consi deră că ea trebuie să-i
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
limitat de marginea patului sau că cel de lângă tine trage toată pătura pentru că nu există nici paturi, nici pături. Câmpul din afara Romei găzduiește în fiecare seară sute de băieți români care dorm alături, pe celofane, pe cartoane. Apoi mai sunt ruinele antice, dedesubturile de pod, dosurile de magazine, acoperișurile de bloc, chiar și-n căsuțele din vârf de tobogan doarme cineva... E o lume ascunsă, dimineața nu se mai cunoaște nimic... Pământul mai păstrează căldura, dar pentru pământ nu trebuie să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o activitate manufacturilor era vivacitatea modei, care făcea să se schimbe mereu câte ceva. Poate aceste regrete pe care le am pentru lux îmi vor fi reproșate; mi se va spune, potrivit vorbei de demult, că luxul este răufăcător, că este ruina imperiilor. - Dar, dacă ați luat-o pe un drum atât de frumos, de ce să vă opriți? Orice mare adunare de oameni produce în mod necesar corupția și viciul: unde sunt mulțimi de oameni, virtutea se corupe ca aerul pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tocmai în largul său, care se căznește să-și ascundă lipsa de elevație sub înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul din ruinele Colosseumului, trebuie să le păzești cu o cruce; Domnul de Talleyrand și-a călcat-o pe a lui în picioare. Specia noastră se împarte în două părți inegale: oamenii morții și iubiți de ea, ceată de aleși ce renasc; oamenii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
includerea satului în comuna Corodești). Abia în anul 1960, prin strădania față de autorități și supravegherea personală a construcției de către fratele meu mai mic Barbu Petru, învățător, școala a dispus de un local propriu. În prezent, a ajuns în prag de ruină, motiv pentru care, împreună cu acel inimos consătean Gh.Hriscu, am apelat la bunăvoința primarului și a consiliului comunal Voinești pentru rezolvarea primelor urgențe în stoparea declinului satului Stâncășeni: drum, fie și semimodernizat, de legătură a satului cu sediul comunei Voinești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
atom de gândire. Această cărțulie aparent blândă și hazlie e hăituită de un mare sentiment al pierderii și e de fapt o distopie a inteligenței, în esență. T.S. Eliot supraviețuiește și el cu câteva vorbe de neînțeles: fragmente [ei] au *ruine *ieronimo **iar **Eliot (p. 78) Se deduce că ele provin dintr-un "scenariu vechi englezesc", iar Platon consideră că ele sunt parte din "opera unui cântăreț african pe nume George Eliot" (p. 79). Ackroyd rescrie literatura, istoria, filmul, critica, tot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe cititor. Finalul poemului de mai sus folosește rima la modul Eliotian, cu ironie distrugătoare: Trebuie ridicat un mormânt superb: Ca amintire pentru aceste prințese, Victime ascultătoare ale destinului lui. Un monument care e încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul a murit pe câmpul de luptă. Legenda lor: înnecată fatalist în sânge De un basm care încă plânge. Poeta este Verticală până în pânzele albe. Poemele dezvăluie o morală perfect verticală și un simț al valorilor și relațiilor care nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o veritabilă anulare a vechiului spirit științific și cultural elen, antic, ca o avansată disoluție a cunoașterii științifice, din perspectiva epistemologică de astăzi înseamnă cu totul altceva, adică o pătrundere în întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios să susțină progresul preconizat de gânditorii antici. A fost
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
PSIHOLOGIA CREȘTINĂTĂȚII 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria Începutul primului mileniu și secolele care au urmat s-au caracterizat printr-o disoluție a spiritului științific și cultural elen, zona de unde dispare viața politică. Noua epocă medievală se așează pe ruinele celei antice. Secolele care urmează anunță a criză profundă a societății omenești, dominată de o serie de convulsii sociale, de confruntări dintre vechile rânduieli antice cu cele noi. Această evoluție a fost materializată într-o fuziune primară dintre tradiția gândirii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ideologiei societății medievale. Întreaga concepție aristotelică despre viața psihică, amendată cu unele completări despre determinismul lăuntric introspectiv al trăirilor interne, s-a transformat într-o teorie a ordinii de stat feudale. 4. Ideologia scolasticii Societatea feudală s-a clădit pe ruinele vechii societăți antice, în completarea acesteia, în fața căreia s-a impus ca un nou mod de gândire, cu un alt cadru conceptual, instituțional și cultural. Pentru realizarea trecerii sunt relevante o serie de frământări sociale, unele mai profunde, născute la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]