4,981 matches
-
1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a ocupat Vidinul. Într-o "Istorie despre domnia Serbiei", se vorbește despre lupta lui Ștefan Uroș III, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe tătari". Astfel, românii au luptat alături de tătari, la Mesembria, împotriva bizantinilor, ca și la Velbujd. Deducem că, în anii 1330-1331, românii, bulgarii și tătarii alcătuiau o coaliție sui-generis. Dar aveau și adversari puternici: bizantinii, cu flota de pe Dunăre, și sârbii, care, după lupta de la Velbujd, au pătruns în Țara Românească și au cucerit Banatul Olteniei, dar s-au retras, conform. unei cronici sârbe târzii.19 Campania militară a regelui Carol Robert împotriva lui Basarab, din 1330, a pornit fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drepturi, retrăgând și episcopul ortodox de acolo, care va fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind și mai mult influența catolică la curte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1900 / 22 2. Harta naționalităților din Austro-Ungaria / 56 3. Ținuturile slovene / 59 4. Zona contestată a Macedoniei, 1913 / 96 5. Albania în 1913/ 96 6. Statele balcanice, 1914 / 104 7. Statele balcanice după Primul Război Mondial / 118 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor / 140 9. Impărțirea României în 1940 / 207 10. Impărțirea Iugoslaviei / 239 11. Ocuparea Greciei în 1941 / 252 12. Iugoslavia postbelică: înființarea federației / 269 13. Balcanii în perioada de după război / 276 14. Controversa asupra Triestului / 287 15. Impărțirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
XX-lea, această cifră a crescut la treisprezece. Toate datele din această carte sunt după stilul nou. Diferențele în privința datării provoacă dificultăți mai ales atunci cînd o anumită zi sau lună este asociată cu un eveniment anume. De exemplu, Constituția sîrbilor din 1888 a fost de fapt emisă în ianuarie 1889. Ori de cîte ori apar astfel de complicații, ele sunt explicate în text. În cea mai mare parte, notele de subsol se limitează la identificarea surselor citatelor și la unele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de la Vidin au fost deosebit de importante. În plus, multe dintre ideile Revoluției franceze, în special liberalismul și naționalismul, pătrunseseră în acest timp în Balcani, mai întîi în rîndul grupurilor care aveau legături cu restul Europei. Prima revoluție națională, cea a sîrbilor, din 1804, a avut drept cauză directă eșecul guvernului otoman de a ține sub control dezordinea din provincii. Sub conducerea primului ei lider, Karagheorghe, ea s-a transformat dintr-o revoltă împotriva corupției autorităților locale într-o mișcare de eliberare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
introduse reforme importante menite să amelioreze starea țăranilor. Domnitorul a fost răsturnat în 1866 și drept conducător al țării a fost ales Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, membru al ramurii catolice a familiei regale prusace. Prin anii șaizeci deci, eforturile naționale ale sîrbilor, grecilor și românilor înregistraseră în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de propriile lui căpetenii, și un alt stat, Muntenegru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de propriile lui căpetenii, și un alt stat, Muntenegru. Ortodocși ca religie și sîrbi ca naționalitate, muntenegrenii se bucurau de o relativă independență, în mare parte din cauza sărăciei și a faptului că ținuturile lor se aflau departe de celelalte zone. Relațiile guvernului cu Constantinopolul au fost diferite de-a lungul anilor, dar marile puteri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mare parte de români și de slavi sudici. O populație românească și vorbind firește aceeași limbă ca și locuitorii Principatelor dunărene locuia în Transilvania și în partea ocupată de habsburgi a Bucovinei. Din rîndul popoarelor slave de sud, croații, sîrbii și slovenii aveau o limbă literară comună, dar erau diferiți ca religie. Croații și slovenii, deși catolici, vorbeau limbi diferite. Slovenii, a căror mișcare națională va fi prezentată în capitolul 2, locuiau mai ales în Dalmația, Croația și Slavonia, iar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și slovenii aveau o limbă literară comună, dar erau diferiți ca religie. Croații și slovenii, deși catolici, vorbeau limbi diferite. Slovenii, a căror mișcare națională va fi prezentată în capitolul 2, locuiau mai ales în Dalmația, Croația și Slavonia, iar sîrbii trăiau în special în Vojvodina și în zonele de la granițele de sud ale Croației și Slavoniei. Dintre aceste popoare, croații din Croația și Slavonia se bucurau de cea mai bună poziție politică. Cu un solid fundal istoric, dacă ne gîndim
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Dalmația, o mare parte a Bosniei, precum și Croația și Slavonia, croații beneficiau de anumite drepturi de autonomie, chiar dacă definirea lor constituia un motiv de permanente controverse atît cu autoritățile habsburgice cît și cu cele maghiare. Relațiile dintre croații catolici și sîrbii ortodocși, care alcătuiau aproximativ un sfert din populația regiunilor respective, aveau și ele să devină, după cum vom vedea mai încolo, o problemă majoră. Situația din Transilvania era cu totul diferită. Aici, românii, majoritatea ortodoxă a populației, nu aveau efectiv nici un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca situația aceasta să dureze: toate aveau pretenții asupra acestor zone. Grecia era nerăbdătoare să anexeze Macedonia, Tracia și tot Epirul; Serbia era și ea interesată de Macedonia situată la sud de ea. În plus, cea mai mare parte a sîrbilor erau ferm convinși că Bosnia și Herțegovina le aparțineau de drept. Pentru Bulgaria, granițele de la San Stefano marcau frontierele corecte ale statului. Liderii albanezi sperau de asemenea într-un viitor în care să poată uni regiunile ocupate de conaționalii lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
liderii sîrbi în fața unei veritabile catastrofe. Pentru Serbia, caracteristicile perioadei dintre 1875 și 1878 fuseseră ezitarea, dezbinarea internă și înfrîngerea militară. Revolta din 1875 din Bosnia și Herțegovina stîrnise mare agitație în țară. Bosnia era un ținut pe care majoritatea sîrbilor îl considerau ca parte a moștenirii lor naționale. Deși guvernul rus se declarase oficial împotriva intervenției, o influență contrară venea din partea reprezentanților Societății Slave de Întrajutorare, ai cărei membri proveneau din rîndurile celor mai influente cercuri ale societății ruse. Revolta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
războiului a fost asumată de guvernul liberal condus de Jovan Ristić și Jevrem Grujić. Liderii sîrbi au intrat în luptă plini de optimism. Ei sperau în declanșarea unei noi răscoale în Bulgaria și credeau că vor putea învinge forțele otomane. Sîrbii beneficiau de ajutorul a circa cinci mii de voluntari ruși. În plus, generalul M. G. Cerniaev, care cîștigase o mare reputație în Asia Centrală, a venit în Serbia să preia comanda armatei. Din nefericire, nici una dintre așteptările lor nu s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ajutorul a circa cinci mii de voluntari ruși. În plus, generalul M. G. Cerniaev, care cîștigase o mare reputație în Asia Centrală, a venit în Serbia să preia comanda armatei. Din nefericire, nici una dintre așteptările lor nu s-a realizat. Țăranii-soldați sîrbi nu puteau ține piept celor otomani mai bine instruiți, echipați și conduși. Nu a existat nici o a doua răscoală în Bulgaria. S-a dovedit că printre voluntarii ruși se aflau numeroși bețivi și incompetenți, aceștia constituind o povară și o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de Rusia la 24 aprilie 1877 nu a întîmpinat la început nici o dificultate; guvernul rus nu dorea să se alieze cu nici un stat din Balcani. Abia după ce armata rusă a întîmpinat mari dificultăți la Plevna s-a apelat la ajutorul sîrbilor. Întrucît conflictul dinainte epuizase complet resursele Serbiei, Milan a cerut bani, provizii și asigurări precise în privința teritoriului ce urma să-l primească ulterior. Negocierile s-au prelungit, Serbia intrînd în război abia la 13 decembrie, la trei zile după căderea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
șoc pentru Serbia. Ei i s-au dat două sute de mile pătrate (aproximativ 520 kilometri pătrați n.t.), inclusiv orașele Niš, Pirot și Vranje, în total mai puțin teritoriu decît cel atribuit Muntenegrului. Un și mai mare dezastru în ochii sîrbilor era crearea unui stat bulgar întins, care, incluzînd și Macedonia, făcea din acesta puterea dominantă din peninsulă. Liderii sîrbi vedeau în acest lucru o amenințare clară la adresa viitorului lor și erau numulțumiți văzînd cum un popor, considerat de ei ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acesta puterea dominantă din peninsulă. Liderii sîrbi vedeau în acest lucru o amenințare clară la adresa viitorului lor și erau numulțumiți văzînd cum un popor, considerat de ei ca avînd în trecut o atitudine pasivă, dobîndise cîștiguri atît de mari, în vreme ce sîrbii, care luptaseră secole la rînd se aleseseră cu atît de puțin. Cu toate că Bulgaria Mare a fost divizată la Congresul de la Berlin, noul tratat conținea și el prevederi la fel de dezastruoase. Austro-Ungariei i se acordase controlul asupra Bosniei, Herțegovinei și asupra sangeacului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Austro-Ungariei i se acordase controlul asupra Bosniei, Herțegovinei și asupra sangeacului Novi Pazar, teritorii rîvnite de naționaliștii sîrbi. Acordul îi dădea monarhiei doar dreptul de ocupare și administrare a acestor teritorii, dar probabilitatea ca ele să ajungă vreodată în mîinile sîrbilor nu era prea mare. Pe lîngă aceasta, în cadrul negocierilor care au precedat deschiderea lucrărilor congresului, guvernul rus dăduse clar de înțeles că va susține interesele bulgarilor și că Serbia va trebui să apeleze la sprijinul Vienei. Atitudinea rușilor se înscria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la sprijinul Vienei. Atitudinea rușilor se înscria pe linia împărțirii Balcanilor în sfere de influență, linie stabilită în acordurile anterioare războiului încheiate cu Imperiul Habsburgic. Deținînd o poziție dominantă în vestul Balcanilor, habsburgii urmau să preia rolul de patron al sîrbilor. În anii următori, relațiile cu Austro-Ungaria au devenit principalul aspect al politicii externe a Serbiei. Au fost încheiate acorduri economice, dar și politice. Conform dorinței monarhiei, guvernul sîrb a aprobat extinderea liniilor ferate de la Belgrad prin Niš și Vranje și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acțiune care a întîmpinat rezistență în răsăritul Serbiei. Rebeliunea din regiunea Timocului izbucnită la vremea aceea a fost provocată atît de condițiile economice proaste din perioada respectivă cît și de agitația Partidului Radical. Fiind cea mai mare răscoală țărănească a sîrbilor din tot secolul, ea a demonstrat că această pătură a populației era în continuare nemulțumită de situația sa, chiar dacă țara era condusă de un guvern național independent. Revolta a fost zdrobită de armată, iar capii ei au fost fie executați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cunoscut sub numele de "Războiul Porcilor", a avut consecințe foarte serioase pentru Serbia. Piețele alternative erau greu de găsit, dar au fost înregistrate totuși unele succese. Germania, de pildă, a făcut achiziții importante. Mai mult, embargoul i-a încurajat pe sîrbi să-și realizeze singuri prelucrarea cărnii. Acest război comercial a durat din 1906 pînă în 1911, desfășurîndu-se paralel cu fricțiunile dintre cele două țări în legătură cu anexarea în 1908 a Bosniei-Herțegovina de către habsburgi, criză care va fi prezentată amănunțit în continuare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]