23,741 matches
-
pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se și atunci înțeleseră ... Referință Bibliografică: Îngerii
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se și atunci înțeleseră ... Referință Bibliografică: Îngerii / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1424, Anul IV, 24 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
chiar, cu ajutorul Domnului, ieșea și din impasul în care se afla dacă la drum, cine știe, babele poate că pățeau ceva iar cu asigurarea medicală pe care o aveau, în mod sigur, ar fi reușit să rămână în vreo țară sălbatică iar acolo... Plin de speranțe, intră în cel mai apropiat sediu al promițătoarei firme... Un hol gigantic unde de la un birou din lemn lăcuit îl privea trei fete frumoase care puteau să mimeze că îl văd pe Brad Pitt. E
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
capitole sunt adresate celor ”mici”, pe care îi încântă cu învățături desprinse din înțelepciunea poveștilor și legendelor. Un frumos portret realizat pentru autoare de către pictorul Mihai Cătrună (de origine tot teleormănean ) ”străjuiește” intrarea în lumea cărții de față. ”Trandafirul galben, sălbatic...”, ”Lacrima iubirii”, ” Meditație la malul mării...”, ”Scrisoare către copiii mei”, ”Învățătoarea”, Darul îngerului”, ” Ochi de copil”, ” Zborul spre sine”, ”Dorul”, Dragă Moș Crăciun”, ș.a., sunt tot atâtea confesiuni ale autoarei către sufletul cititorului, onorat de această cinste. După o viață
GÂNDURI ÎN AMURG-PREZENTARE CARTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372804_a_374133]
-
adâncindu-se în desișuri. Cu mine se învoise să urce și nea Mărin (unchi prin alianță, din partea tatălui meu), localnic al Săliștei Sibiului, care îmi tot povestea de o aventură a sa, petrecută cu mulți ani în urmă, în desișul sălbatic al muntelui. Doream să ajungem la stâna unde un prieten de-al său, bătrân cioban, își făurise o lume a lui. Baciul Ioan trăise mult în singurătatea muntelui, de pe când era copil, și nu obișnuia să coboare în sat decât
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
te simte înăuntrul ei măcar pentru o vreme. Iubitule, niciodată nu te-am avut întreg. Vânător de inimi în țara femeilor, uiți că și îngerii uneori pot avea gheare. Ești când prea copil, când prea bărbat. Îmi place iubirea, iepure sălbatic, să ți-o scot în bătaia puștii. Uneori mă visez în trupul tău pește, alteori pe umărul tău - vultur, alteori cer, alteori câmpuri în floare, Dar, în cele din urmă, femeia ta, cu care împarți colțișorul acesta de rai care
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
în chinuri grele și l-au aruncat în foc... Dar tunete și ploaie multă, de la Cel de Necuprins, Salvau pe Eutihie din focul de acuma stins ! Însă oamenii cei răi, cu gânduri satanice L-au aruncat ca să-l sfâșie, fiarele sălbatice... Dar DUMNEZEU ce e iubire, iarăși S-A Milostivit Și blânde ca niște miei, fiarele, le-A îmblânzit ! La Efes, la Sevastopol, păgânii l-au dus legat Și capul cu sabia, fără milă i-au tăiat... Atunci, Eutihie, ca Sfânt
SF.MIR.MARIA, A LUI CLEOPA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372986_a_374315]
-
țări românești unite, în condițiile în care principalele puteri ale vremii erau Imperiul German și cel Otoman. Un asemenea succes, o asemenea strategie, a stârnit invidia, nemulțumirea dușmanilor săi externi și interni. „Dușmanii se repeziră asupra lui ca niște dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu sulița și-l lovi drept în inimă, iar altul degrabă îi tăie capul. Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute în
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
de natură în copilărie și atunci încercam să o descopăr, să merg eu spre ea... Iubeam deschiderea cerului, iubeam florile și alergam spre o poiană aflată în interiorul unei pădurici de la marginea orașului, plină de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
pseudonimul „FUEGO”. Am ținut cu tot dragul, să mă exprim în cuvinte scrise despre un eveniment nu auzit, ci trăit în ziua de 26 iunie 2012, când m-am aflat printre cei invitați, ca împreună cu FUEGO artistul și moderatorul ... XXX. "SĂLBATICĂ FEMEIE", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013. Sălbatică femeie Cum trece timpul! Ca și Oltul. Tu nu mai porți în plete Arama florilor de tei. Doar ochii și-au păstat Culoarea primăverii. Erai sălbatică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
un eveniment nu auzit, ci trăit în ziua de 26 iunie 2012, când m-am aflat printre cei invitați, ca împreună cu FUEGO artistul și moderatorul ... XXX. "SĂLBATICĂ FEMEIE", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013. Sălbatică femeie Cum trece timpul! Ca și Oltul. Tu nu mai porți în plete Arama florilor de tei. Doar ochii și-au păstat Culoarea primăverii. Erai sălbatică femeie, Pe câmp pustiu cutreierai, Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
SĂLBATICĂ FEMEIE", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013. Sălbatică femeie Cum trece timpul! Ca și Oltul. Tu nu mai porți în plete Arama florilor de tei. Doar ochii și-au păstat Culoarea primăverii. Erai sălbatică femeie, Pe câmp pustiu cutreierai, Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai pe fire de nisip Si te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ... Doreai ca fiecare viers al tău Să se prefacă In câmp cu flori Si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai pe fire de nisip Si te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ... Doreai ca fiecare viers al tău Să se prefacă In câmp cu flori Si-n iazuri limpezi, binefăcătoare. Erai sălbatică femeie Mânată de un tainic dor Voiai să vezi cum este dincolo de zare. Pe-atunci visai cum va să fie dansul vieții... Acum știi. IOANA STUPARU ... Citește mai mult Sălbatică femeieCum trece timpul!Ca și Oltul.Tu nu mai porți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
In câmp cu flori Si-n iazuri limpezi, binefăcătoare. Erai sălbatică femeie Mânată de un tainic dor Voiai să vezi cum este dincolo de zare. Pe-atunci visai cum va să fie dansul vieții... Acum știi. IOANA STUPARU ... Citește mai mult Sălbatică femeieCum trece timpul!Ca și Oltul.Tu nu mai porți în pleteArama florilor de tei.Doar ochii și-au păstatCuloarea primăverii.Erai sălbatică femeie,Pe câmp pustiu cutreierai,Voind să afliCe se ascunde dincolo de zare.Călcai pe fire de nisipSi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
zare. Pe-atunci visai cum va să fie dansul vieții... Acum știi. IOANA STUPARU ... Citește mai mult Sălbatică femeieCum trece timpul!Ca și Oltul.Tu nu mai porți în pleteArama florilor de tei.Doar ochii și-au păstatCuloarea primăverii.Erai sălbatică femeie,Pe câmp pustiu cutreierai,Voind să afliCe se ascunde dincolo de zare.Călcai pe fire de nisipSi te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ...Doreai ca fiecare viers al tăuSă se prefacăIn câmp cu floriSi-n iazuri limpezi, binefăcătoare.Erai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
femeie,Pe câmp pustiu cutreierai,Voind să afliCe se ascunde dincolo de zare.Călcai pe fire de nisipSi te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ...Doreai ca fiecare viers al tăuSă se prefacăIn câmp cu floriSi-n iazuri limpezi, binefăcătoare.Erai sălbatică femeieMânată de un tainic dorVoiai să vezi cum este dincolo de zare.Pe-atunci visai cum va să fie dansul vieții...Acum știi.IOANA STUPARU... XXXI. "GUSTUL PÂINII RONÂNEȘTI", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai ști tu cât mă dori pe sub toamnele reci, prin tăcerea-ți de flori, ochi-n rouă-ți îneci, mâini de lut croșetând veșnicii în zadar, fulgi sălbatici mă ningi ca o iarnă de jar, tu, mireasă de schit printre ziduri de cruci, așteptări mi-ai albit sub nisip de năluci, vin luceferi să-ți doarmă pe sub fruntea-ți de frunze, mă ascunzi sub năframă să nu-ți
TĂCERI DE MĂTASE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371056_a_372385]
-
plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea nopții de vară. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sălbatică, jucându-se cu buzele sale, sărutându-le cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeași dăruire, culegând magia senzațiilor ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și mai mare. - Ești dulce. Peste tot ești dulce, spuse fata. Gura lui caldă și umedă îi făcea plăcere. Limba lui se împerechea cu a sa într-un dans sălbatic, fără reguli prestabilite, un dans al simțurilor declanșate de ritmul coapselor și a celor doi parteneri cuplați într-o uniune ce nu se mai dorea desfăcută. Pe unul dintre sâni era desenată o aluniță mica maronie, pe care o tot
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
mereu ceva de mâncare, nu mureau de foame, chiar dacă noi mai uitam să le dăm. Odată mi-a venit în minte să pescuiesc într-un pârâu mai mic, aflat mai aproape de casă. Apa nu era mare, dar avea niște bulboane sălbatice. Erau acolo niște movile de crengi și bușteni la marginea apei. Când am pus mâinile sub un buștean, iată, și-a făcut apariția un păstrăv mare! Cu multă precauție și cu destulă greutate, l-am scos din apă. Eram în
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
o clipă, însă atât de viu resimțit pentru că îl simt și azi. Orice rol înseamnă o parte din ce însemn eu la perioada respectivă. https://www.youtube.com/watch?v=7v4Kd2aNPyk Sunt și roluri care m-au găsit nepregătit, dezorientat, sălbatic, așa după cum ar fi Raskolnikov din „Crimă și pedeapsă”... A fost o perioadă în care eram foarte haotic în lucru, incapabil să creez cadrul emoțional și rațional pentru personaj. Deși, în ciuda acestui fapt, aveam marea șansă să lucrez cu Yuri
INTERVIU CU ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371091_a_372420]
-
fenomen, prefăurite, ajustate în laborator, reduc mult din frumusețea reală, așa cum e o mare diferență între florile de seră ce sunt atât de viu colorate și au forme așa de desăvârșite încât par turnate din plastic, în comparație cu minunăția de flori sălbatice! Cartea aceasta este una vie, cu un grai curgător, în măsură a zugrăvi artiștii cât mai aproape de geana privirii cititorului și de ușa sufletului și inimii sale, neavând ca țel înfățișarea personajelor ca la expoziția Madame Tussauds. Artiștii sunt și
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
frumoase, Uscate că și paiul.Rotunde. Voluptoase Cu părul de tăciune sau chipuri îngerești E o plăcere-mi zic pe-aici să rătăcești. Și-mi umflu piepții c-asa îmi pace mie, Oh Ioane-mi zic, ajuns-ai pe felie! Sălbatice,flamande, carnale și feline Se-aruncă frate că fiarele la mine. Săruturi pătimașe îmi fură că și hoții În carnea mea simt cum își bagă colții. Vă spun fartați că nu mi-s vanitos Cu cât mai multe vin cu-
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]