6,494 matches
-
Domeniu complex, vast, dar până la urmă cu limitările lui. M.I.: Exact! Iar ieșirea asta a fost pentru mine decisivă. S.A.: De fapt, te-a redeschis către subiectele de tot felul care te fascinaseră dintotdeauna, te-a relansat ca intelectual și savant enciclopedic. M.I.: Da, alte subiecte m-au atras, poate mai mult decât trebuia. Eu voiam ca la Harvard să-mi pregătesc teza de doctorat pentru publicare. Așa că am adus cu mine toate materialele trebuincioase, dar n-am făcut nimic. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Și asta a fost o decizie bună, fiindcă de atunci am revenit la Harvard de cel puțin douăzeci de ori, am predat - și în ’90, ’92 -, am studiat mereu ce-am vrut. Și am rămas în relații cordiale cu acel savant, până la moartea sa. Îmi spunea: „Ești invitat din oficiu la toate conferințele noastre. Dacă uit să te chem, tu să vii oricum.” S.A.: Ideal! Să continuăm parcursul tău din momentul primelor expuneri internaționale și al ieșirii din mediul strict al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
veniți acolo din alte părți -, au fost pentru mine fundamentale. S.A.: Da, o discuție aplicată, pe texte, e o ocazie fantastică la un început de carieră. De obicei, seminarul cu participarea autorului - Autorenseminar, cum spun nemții -, se face cu un savant celebru. Un asemenea format a marcat deci prima ta recunoaștere internațională. M.I.: Da, formatul a fost puțin anticipat. Nici nu știu cum de au organizat ei așa ceva cu cineva care nu scrisese nici o carte. Da, până în ’87 nu mi-a apărut nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
citit. Unul din ei nici nu știe ebraică. Al doilea știe ebraică, dar n-a citit. Ce era să răspund? S.A.: Deci unii cred că îl susții necondiționat pe Eliade XE "Eliade, Mircea" , deși tu ai fost mereu critic față de savantul și de omul public Eliade XE "Eliade, Mircea" . Mai există în Israel autori care îl citesc sau îl citează pe Eliade XE "Eliade, Mircea" ? M.I.: Nu prea mulți. Dar asta n-are a face cu Eliade XE "Eliade, Mircea" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de trecutul interbelic, ci e o polemică metodologică pură. S.A.: Te rog să mai dezvolți puțin acest subiect, cititorul român e foarte interesat de chestiunea asta: „dosarul Eliade XE "Eliade, Mircea" ”, „cazul Eliade XE "Eliade, Mircea" ”. Tu ești printre puținii savanți de nivel internațional care continuă să se refere la opera lui Eliade XE "Eliade, Mircea" . Bineînțeles, cu distanță critică acolo unde e cazul, inclusiv privind opera savantă. După atâția ani de controverse, cum vezi tu acum problema? Și tu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
că oamenii stăteau la Eranos tot timpul, vorbeau și schimbau tot felul de note între ei, știau perfect ce s-a spus. Asta este însă o utopie. Deci ce se petrecea la Eranos? Scholem XE "Scholem, Gershom" , cel mai mare savant evreu, vorbește. Știm ce a spus, avem textul. Știm că Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost acolo - a fost în sală, n-a fost în sală, nu se știe, dar era pe-acolo. La Eranos ai timp să vorbești. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Mircea" chestiunea? Întrebarea nu se pune. Atunci ce s-a întâmplat? Era mult după război, deci chestiunea nu are de-a face cu războiul. Și totuși: de ce nu există un dialog între Eliade XE "Eliade, Mircea" și cel mai important savant evreu, care vine an după an la Eranos? Altă problemă la care nu știu dacă am un răspuns. Ca și celelalte, e atât de complexă, că în cărțile care se ocupă de „afacerea Eliade XE "Eliade, Mircea" ” nici nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Lincoln XE "Lincoln, Bruce" . Numai dacă încep de la ei pot să înțeleg situația mai generală: Eliade XE "Eliade, Mircea" a făcut parte dintr-o generație în care au dominat „metanarațiunile”, așa-numitele grand narratives. Metanarațiunile sunt definitorii pentru contribuția unor savanți ca Eliade XE "Eliade, Mircea" , Scholem XE "Scholem, Gershom" și Lévi-Strauss XE "Strauss, Leo" , autori care propun grand theories. Acest curent nu mai este de actualitate. Nimeni nu mai cere astăzi teorii generale! Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
știu de ce diferența a fost așa de colosală, de ce m-a impresionat atât părintele Cleopa XE "Cleopa, părintele" . Cred că ce a fost interesant pentru mine a fost să văd pe cineva care este un exemplu viu, nu încă un savant. S.A.: Exemplul viu e o figură centrală în Biserica Ortodoxă, în condițiile în care, spre deosebire de Biserica Catolică și de cele protestante, tradiția se transmite din om în om. Asta seamănă cu celelalte forme orale, rurale și arhaice de transmisie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
pe confucianism? M.I.: Da! S.A.: Așadar, avem de-a face cu un fel de anomalie la scară globală. În mai toate alte locurile, dacă nu de-a dreptul în toate, religia joacă un rol important. În China, dimpotrivă. Chinezii, chiar savanții cu care conversăm noi, nu au habar de ce ne agităm noi atâta ca să înțelegem religia. Pentru ei, religia nici nu există! M.I.: Exact. Dar ei au în schimb înțelegerea situației politice a omului... S.A.: ...fără să se complice cu problema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
esențe”, ce presupune o dublă deschidere: spre mitic și spre biografic. 3. Iubita anonimă În poemele publicate în timpul vieții, ca și în creațiile de atelier, scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
importante pentru motivarea unui sistem de gândire în care modelul feminin este reper fundamental. Decisive par a fi izvoarele culturale frecventate de scriitor și puterea sa de a dezvolta o viziune personală. Pare, în acest sens, mai aproape de adevăr interpretarea savantului filolog Demetrio Marin, conform căreia „în spiritualitatea eminesciană se îmbină, printre altele, două «filoane» de gândire, care-și dispută până la sfârșit întâietatea: gândirea creștină, care rămâne mai degrabă în stare latentă, și gândirea indiană, în sens larg, cu o pronunțată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
așa cum apare în numeroase pagini din Upanișade, Panceatantra și alte scrieri ale vechilor hinduși. Este adevărat că și Sfântul Pavel scrie că femeia trebuie să se supună bărbatului, că bărbatul este cap femeii, așa cum Hristos este cap Bisericii. Însă, subliniază savantul citat mai sus, amândoi alcătuiesc o unitate mistică, precum Isus și Biserica. În Vechiul Testament, femeia este actorul principal în 6 Vezi bogata corespondență dintre Eminescu și Veronica Micle: vol. Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000. 7 Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi fost sintetizate și publicate în 1999. Autorul nostru intervine (întâmplător? sau nu?) imediat după ce câteva notabilități politice au fost dovedite drept plagiatori. În spatele „demonstrației” istorice se pare a sta următorul raționament: dacă până și unul dintre cei mai cunoscuți savanți din secolul trecut poate fi acuzat că a „împrumutat” câte ceva din grădina altuia, de ce ne-am mai bate capul cu mărunții manglitori intelectuali de pe plaiurile mioritice? Nu cumva ideile, definițiile, formulele migrează „natural” (și în mare secret!) de la un autor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în fizica începutului de secol, pe care Einstein le va fi folosit mai mult sau mai puțin onest, nu știu. Remarc doar că în spațiul nostru public sunt activate la moment suspiciunea și neîncrederea în moralitatea mediului științific european, cu savanți de talia lui Max Planck, Max Born, P. A. M. Dirac, Marie Curie etc. Ei au acordat credit unui mărunt „plagiator” numit Einstein, care până pe la vârsta de 4-5 ani nici nu a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
făcut Unirea din 1859? Nu cu ajutorul Vestului s-a făcut România Mare, după 1918? Este adevărat că ne-au „driblat” un pic la Pacea de la 111 Berlin (1878), cu celebrul articol 7, dar era logic să nu acorzi cetățenie unor savanți evrei de origine, după ce au adus contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
școală și prieteni - dl. prof. Ion Balcanu și regretatul Aurel Beldea) rezumă ideile tratatului despre prietenie (De amicitia) al lui Cicero. Îl citise, desigur, la îndemnul profesorului său de limba latină, Theofil Simenschy. Îmi amintesc cât îl intriga faptul că savantul indoeuropenist fusese reprimit la Universitatea ieșeană doar ca simplu lector de limba latină. Admirația pentru profesori de talia lui Simenschy și Al. Dima este un stimul în frecventarea izvoarelor clasice ale culturii: în bibliotecă, la Teatrul 182 Național, la Operă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
esențe”, ce presupune o dublă deschidere: spre mitic și spre biografic. 3. Iubita anonimă În poemele publicate în timpul vieții, ca și în creațiile de atelier, scriitorul convoacă o serie de modele umane, masculine și feminine: poetul, regele, revoltatul demonic (revoluționarul), savantul, magul, ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
importante pentru motivarea unui sistem de gândire în care modelul feminin este reper fundamental. Decisive par a fi izvoarele culturale frecventate de scriitor și puterea sa de a dezvolta o viziune personală. Pare, în acest sens, mai aproape de adevăr interpretarea savantului filolog Demetrio Marin, conform căreia „în spiritualitatea eminesciană se îmbină, printre altele, două «filoane» de gândire, care-și dispută până la sfârșit întâietatea: gândirea creștină, care rămâne mai degrabă în stare latentă, și gândirea indiană, în sens larg, cu o pronunțată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
așa cum apare în numeroase pagini din Upanișade, Panceatantra și alte scrieri ale vechilor hinduși. Este adevărat că și Sfântul Pavel scrie că femeia trebuie să se supună bărbatului, că bărbatul este cap femeii, așa cum Hristos este cap Bisericii. Însă, subliniază savantul citat mai sus, amândoi alcătuiesc o unitate mistică, precum Isus și Biserica. În Vechiul Testament, femeia este actorul principal în 6 Vezi bogata corespondență dintre Eminescu și Veronica Micle: vol. Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000. 7 Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi fost sintetizate și publicate în 1999. Autorul nostru intervine (întâmplător? sau nu?) imediat după ce câteva notabilități politice au fost dovedite drept plagiatori. În spatele „demonstrației” istorice se pare a sta următorul raționament: dacă până și unul dintre cei mai cunoscuți savanți din secolul trecut poate fi acuzat că a „împrumutat” câte ceva din grădina altuia, de ce ne-am mai bate capul cu mărunții manglitori intelectuali de pe plaiurile mioritice? Nu cumva ideile, definițiile, formulele migrează „natural” (și în mare secret!) de la un autor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în fizica începutului de secol, pe care Einstein le va fi folosit mai mult sau mai puțin onest, nu știu. Remarc doar că în spațiul nostru public sunt activate la moment suspiciunea și neîncrederea în moralitatea mediului științific european, cu savanți de talia lui Max Planck, Max Born, P. A. M. Dirac, Marie Curie etc. Ei au acordat credit unui mărunt „plagiator” numit Einstein, care până pe la vârsta de 4-5 ani nici nu a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
făcut Unirea din 1859? Nu cu ajutorul Vestului s-a făcut România Mare, după 1918? Este adevărat că ne-au „driblat” un pic la Pacea de la 111 Berlin (1878), cu celebrul articol 7, dar era logic să nu acorzi cetățenie unor savanți evrei de origine, după ce au adus contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
școală și prieteni - dl. prof. Ion Balcanu și regretatul Aurel Beldea) rezumă ideile tratatului despre prietenie (De amicitia) al lui Cicero. Îl citise, desigur, la îndemnul profesorului său de limba latină, Theofil Simenschy. Îmi amintesc cât îl intriga faptul că savantul indoeuropenist fusese reprimit la Universitatea ieșeană doar ca simplu lector de limba latină. Admirația pentru profesori de talia lui Simenschy și Al. Dima este un stimul în frecventarea izvoarelor clasice ale culturii: în bibliotecă, la Teatrul 182 Național, la Operă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la fel de concis. Sextil Pușcariu remarca faptul că "din ambianța în care ne găsim și din contextul în care sunt așezate cuvintele întrebuințate decurge înțelegerea reciprocă, chiar dacă expresiile ce ne stau la dispoziție sunt echivoce, sau când întrebuințăm expresii trunchiate"5. Savantul român își susținea teza afirmând următoarele: "Altfel vorbesc de la catedră și altfel în cercul familiar, unde întrebuințez cuvinte și expresii înțelese numai de ai mei și fac mult uz de brevilocvență"6. Nu este totuși cazul să inducem ideea că
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]