7,856 matches
-
de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii în pieptul ei rămâneau în urechi ca bătăi de clopot. Clopotele continuau să bată rar, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o piatră în oglinda apei liniștite. Plecă... plecă luând cu ea scânteia de viață care țâșnea din amintirea mamei și bunicului ei. Din poarta cimitirului, mai aruncă o privire tristă către mormintele înghițite de desișuri... După ce trecu de cei doi salcâmi, afară din cimitir, atunci simți cum aerul se schimbă brusc și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la unul la celălalt. — Ia mai scutiți-mă. —Săraca Darcey, spuse Nieve, apoi se înclină și o luă în brațe. Ai rămas tot prea serioasă și îmbufnată. Și tu ești tot aceeași flușturatică. Cele două fete se priviră și o scânteie bruscă de furie se ivi între ele. Apoi Nieve îi zâmbi lui Darcey. —Haide, Darcey, doar n-o să ne certăm, nu? Sigur că nu, zise aceasta punând cuțitul și furculița jos. Scuze. Doar că... arăți bine exact așa cum ești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sclipiri de foc. Arăta, se gândi Darcey cu invidie, de milioane. Ceea ce evident că și era. Cel puțin de milioane. Aidan n-avea s-o părăsească niciodată. Era prea frumoasă și prea încărcată de succese. Și mai era și o scânteie între ei. O percepuse și în seara aniversării lui, dar atunci nu înțelesese. Știa că și ea avusese această scânteie. Numai că nu cu Aidan. Ci cu Neil Lomond. O scânteie de atracție sexuală și de potrivire perfectă. Una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan n-avea s-o părăsească niciodată. Era prea frumoasă și prea încărcată de succese. Și mai era și o scânteie între ei. O percepuse și în seara aniversării lui, dar atunci nu înțelesese. Știa că și ea avusese această scânteie. Numai că nu cu Aidan. Ci cu Neil Lomond. O scânteie de atracție sexuală și de potrivire perfectă. Una care, în cazul lui Nieve și al lui Aidan, era mai luminoasă ca oricând. Dintr-odată își dori să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea încărcată de succese. Și mai era și o scânteie între ei. O percepuse și în seara aniversării lui, dar atunci nu înțelesese. Știa că și ea avusese această scânteie. Numai că nu cu Aidan. Ci cu Neil Lomond. O scânteie de atracție sexuală și de potrivire perfectă. Una care, în cazul lui Nieve și al lui Aidan, era mai luminoasă ca oricând. Dintr-odată își dori să nu fi lăsat această scânteie a lor să o stingă pe a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu cu Aidan. Ci cu Neil Lomond. O scânteie de atracție sexuală și de potrivire perfectă. Una care, în cazul lui Nieve și al lui Aidan, era mai luminoasă ca oricând. Dintr-odată își dori să nu fi lăsat această scânteie a lor să o stingă pe a ei. După desert, Aidan se ridică să spună câteva cuvinte, în timp ce chelnerii umpleau paharul fiecăruia cu șampanie. Știu că o să trebuiască să vorbesc și mâine, le zise el. Deși atunci va fi în calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să creadă asta. Voise cu tot dinadinsul s-o creadă, pentru că pierderea bărbatului vieții ei era scuza perfectă pentru eșecurile în relațiile cu bărbații. Dar oricât de mult ar fi vrut să se convingă de asta, între ei nu exista scânteia care era între el și Nieve. Și ea putea sesiza asta. Nici măcar scânteia care existase între ea și Neil. Nu-i venea să creadă că nu-și dăduse seama până acum. Aidan fusese prima ei dragoste, dar nu și marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vieții ei era scuza perfectă pentru eșecurile în relațiile cu bărbații. Dar oricât de mult ar fi vrut să se convingă de asta, între ei nu exista scânteia care era între el și Nieve. Și ea putea sesiza asta. Nici măcar scânteia care existase între ea și Neil. Nu-i venea să creadă că nu-și dăduse seama până acum. Aidan fusese prima ei dragoste, dar nu și marea ei dragoste. —Ce? O îndemnă să își termine propoziția, însă atenția femeii fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la prima Împușcătură mecanismul este Întotdeauna mai țeapăn. Capul meu constituia o țintă mai mică decât stomacul și speram că o să am suficient timp să mă feresc. M-am aruncat spre pieptul lui și când am făcut asta am văzut scânteia și am simțit curentul de aer stârnit de glonțul de 9 mm atunci când mi-a trecut razant pe deasupra capului și a spart ceva aflat În spatele meu. Greutatea corpului meu ne-a purtat pe amândoi până când ne-am izbit de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci nu i-am dat nici o atenție lui Lulu, care avea să fie totuși o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate în scântei, se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului. M-am apropiat și eu de el cu aceeași fericire
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un coș de pe pulpă. (Știu abia acum cine era: amica mea, arhitecta, cu care am trăit câteva săptămâni cu trei ani în urmă.) A patra ușă, odată deschisă, dădea în plină pădure. O pădure verde-au-rie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii. Pluteam pe spate în spațiul mai mic decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pieire?! Nu poate fi asta, mai spune-mi ceva inteligent, nu mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Se pare că a vrut să dea foc locului respectiv. Dar e doar o fetiță care explorează lumea, care vrea să afle ce fac chibriturile. Ce vor de la ea? Alt val de urlete se făcu auzit. —Cel puțin are o scânteie de curiozitate. Dar îmi pierd mințile aici, Ashling. De asta îmi era frică. Despre asta voiam să vorbesc cu tine, Ashling... MOLLY, PUNE CUȚITUL JOS. JOS!!! ACUM!!! Craig, dacă Molly dă în tine, pentru numele lui Dumnezeu, Dă ȘI TU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sandalele ei finuțe nu aveau nici o șansă să supraviețuiască drumului scurt pe lângă chei - abia dacă rezistau când mergea prin birou. Nu că pe Lisa o deranja faptul că erau atât de puțin practice. Unii pantofi există doar pentru a etala scântei de frumusețe efemeră. Pentru ce altceva să fi inventat Dumnezeu taxiurile? Admirându-se în oglindă, era profund mulțumită. Ochii ei erau mari și luminoși, datorită conturului alb pe care îl aplicase pe interior, tenul era curat (grație Aveda Masque), și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
reticenți. Jack va fi mulțumit. Instantaneu, starea ei de spirit curată și veselă se întunecă. Jack și Mai continuau să se poarte ca un cuplu perfect. Nu se mai certaseră în public de o lună de zile și, dintr-odată, scânteia de atracție sexuală dintre Jack și Lisa dispăruse. Cel puțin din partea lui Jack. Nu că ar fi fost vreodată o tensiune considerabilă, recunoscu Lisa, întotdeauna realistă. Dar fusese destulă încât să îi dea speranțe. Când încercase să câștige terenul pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
buchetul vieții unsprezece ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aproape ajungeau la cer. Tata m-a trimis să aduc lemne pentru foc numai că, de cum am călcat în pădure, ceva ciudat s-a întamplat. M-am trezit într-o altă pădure. O pădure verde-aurie în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. Nu mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau o grămadă. Toți îmi făceau semne să mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai mare și mai minunată dintre toate și îmi făcea plăcere să o îngrijesc. Ne uimea pe toți cu frumusețea ei. Peisaj de basm Maria Horchidan M-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu iarbă verde ca smaraldul, iar cântecul mierlei și al privighetorii se auzea pretutindeni și te fermeca. După o vreme de admirație, un sunet prelung se
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea Adormită. Se făcea că m-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia în soare. Era și Toto în visul meu. Ne plimbam amândoi și am văzut o casă de turtă dulce. Era decorată cu frișcă și biscuiți glazurați. Plăcintele erau în cuptor și se coceau. Ce groav! Dar nu ne-am oprit
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-i la șase săptămâni distanță de Marele Adios. Dinspre intersecția de la Evergreen cu Wabash s-au auzit împușcături. M-am înălțat pe vârfuri și am văzut trombe de flăcări răbufnind dintr-un șir de vitrine sparte și împrăștiind puzderie de scântei albe și albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și crescuți la mai puțin de opt kilometri distanță unul de altul, pugiliști cu stiluri la fel de diferite ca focul și gheața. Lee Blanchard, crăcănat, arunca loviturile ca din praștie, iar când lovea cu pumnii, scaunele din jurul ringului se umpleau de scântei. Bucky Bleichert intra în ring atât de glacial și stăpân pe sine, încât îți venea să crezi că este imun la transpirație. Avea un joc de picioare mai ceva ca al lui Bojangles Robinson, iar directele lui violente tocau fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]