4,770 matches
-
am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta l-ai pus, de trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos și-a patra oară! Numai așa se ajunge la desăvârșire! se aprinde Ștefan. Unde sunt "Patimile", "Iisus răstignit", frumos, senin, scăldat în lumină, cu aureolă aurită? Lumina, aurul să le păstreze pentru "Înviere". Iisus pe cruce, bătut în cuie, chinuit de durere, singur, părăsit de însuși Dumenzeu-Tatăl: "Era un om... și suferea ca dânsul... Un Dumnezeu nu ne-ar fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se aprinde Cupcici. N-are cum, mă-sa s-a săvârșit... Atunci, să se ducă după ea! Să fim cu ochii în patru, spune Alexa. Vulpea șireată adulmecă. Are un miros... Cupcici, scăldat în sudori, cuprins de tremurici: Sa... sa... salcia... Ce te bâțâi mă?! Ai văzut pe Necuratu'?! îl scutură Isaia. Cupcici, înspăimântat, își șterge broboanele de sudoare: Saracam di mini... E cu primejdie mare. Nu vă fie cu supărare, boieri dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca de o glumă bună, dar nu-și poate stăpâni un clănțănit mărunt... Ce-i tremuriciul aista? A dat cataroaia peste tine, Negrilă? Negrilă hâhâie cam șoldiu: Fri... friguri de baltă, Doamne... Zdrumică coajă de salcie! Sa... salcie? bolborosește Negrilă scăldat în sudori. Salcie, Negrilă... E bună de friguri... De... de la Lipnic mi... mi se trage... Știe Măria ta... În smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-n asfințitul zilelor, Să mi-l aducă sănătos, Sănătos! Victorios! De dragostea mea luminat, De mine descântat, De Hristos binecuvântat." Voichița îl privește lung, lung, să-i ia chipul ca pe-o icoană. Îl vede tulbure prin păinjenișul ochilor scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am nici o știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vede: în mijlocul camerei, o femeie goală, culcată pe burtă, e întinsă pe masă, iar lângă ea își face de lucru un bărbat gol numai până la brâu, ținând în mâini niște ustensile, a căror folosință copilul nu o cunoaște... Tabloul e scăldat într-o lumină deosebit de vie. Copilul înregistrează scena și adoarme pe loc. Bărbatul și femeia nu au observat nimic, nu vor ști niciodată că au fost „filmați” de un minuscul aparat spion - memoria unui copil de trei sau patru ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceremonios și parcă, acum, cu mai multă bunăvoință; înțelesese poate (de fapt, o știa demult) că nu numai noi eram vinovați pentru că știam atât de puține lucruri. Așa mi-a rămas în amintire cel mai bine: pe strada Edgar Quinet, scăldată în soare, deși era aproape seară, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru, salutându-ne cu o politețe impecabilă și amicală pe care o meritam atât de puțin - trist, demn, resemnat, senin. * Vara anului 1956 a fost o vară plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e mult mai bine, aproape sănătoasă de tot. Nu, n-am exagerat câtuși de puțin când, după un număr de ani, în timpul unei plimbări, am îndrăznit să-i spun că, văzând-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi așteptat: în cavitatea unor bomboane fără miez, cu pereți ca de sticlă, groși, translucizi, filtrând lumina zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate! Și ce inedită și fascinantă variantă de spațiu închis ocrotitor, fără de care capitolul dedicat acestuia îmi pare incomplet, neterminat. Scriind cartea despre Spațiul în literatură am înghițit nu o dată în sec, am salivat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
L-am pus în acea noapte de zeci de ori. În viața mea nu am ascultat un cor bărbătesc mai frumos. Peste o jumătate de an, nu mai știu, eu și soția mea, căreia îi evocasem nu o dată noaptea nichitiană scăldată în șampanie și muzică, ne-am luat inima în dinți și ne-am dus în vizită la d-na Doina Ciurea. Ca s-o rugăm să ne împrumute acel disc. Binevoitoare, d-na Doina Ciurea, care ne intimida grozav, ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care ea o ispășește deja, din care a executat mai bine de nouă ani (scriu aceste rânduri în decembrie 1990; mai are oare mult?) Căci acum toate resurecțiile ei clandestine depind de lumina aceasta, care, din când în când, scaldă fotografia descoperită și expusă de băieți, făcând-o să strălucească, radioasă, splendidă, ca într-o vitrină. De câte ori sting lumina și holul se prăbușește în beznă, nu se pare că moarta, acolo unde o fi ea, se întristează. * După plecarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nicolae Grigorescu), undeva, în una din zonele periferice ale Capitalei și, neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos, pe Șulea, în direcția Ozana, și tocmai acest segment al drumului întoarcerii „victorioase” mi-a rămas fixat în memorie, scăldat de o mare lumină. Mașinile, camioanele circulau cu farurile aprinse, claxonând aproape neîntrerupt, șoferii ne făceau semne cu mâna. Li se răspundea de pe trotuare, le-am răspuns, țin minte, și eu. Emoția clipei făcuse din introvertitul de mine un exuberant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cer și pământ. Într-o livadă cu pomi în floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul de fluturi și insecte, care mai de care cu zumzetul lor. Parcă pluteam pe un pământ curat și sfânt, ce-l scăldau raze de soare în iubirea lui Dumnezeu. Prin razele calde trimitea căldură fericirii. Este Răi. Raiul iubirii. Raiul Milei lui Dumnezeu pe care-l împarte tuturor oamenilor care-l doresc și-l caută cu adevarat. Mă tot gândeam acolo, așteptând
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iisus se uită. Și Iisus din nou pornea, Iar pe urma a slăbit Fiind foarte chinuit, Si vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de puteri foarte, Pe obraji sudori de Sânge, Cine oare nu va plânge Văzându-L scăldat în Sânge? Veronica-n grabă-a mers Cu-o mahrama I le-a șters. Un om de la câmp venea, Simon Cireneanul era, El Crucea o a luat, Pe Iisus L-a ușurat. La Golgota cum sosesc Iară îl batjocoresc, Crucea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la vale. Iisus greu se chinuiește, Setea-L arde și-L muncește. Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet I-au dat. Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace, Nu Se tânguie, nu plânge, Măcar că-I scăldat în Sânge. Toți îi trec pe dinainte Să-I vorbească fără minte: „Acum Tu ce poți - arată! De pe Cruce coboară-Te îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai ca esti Fiul Său Și-L numeai pe Dânsul Tata, Coboară-Te dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
roman al autorului. Venind după Isabel și apele diavolului, care e ilizibilă, Maitreyi reprezintă desigur un salt însemnat. Cartea are calități agreabile, se poate citi și azi cu plăcere, mai puțin pentru „exotismul” ei totuși superficial, cât pentru senzualitatea ei scăldată de o tinerească poezie. Dar nu depășește, găsesc, nivelul lecturilor de vacanță. Domnișoara Christina, poveste cvasi fantastică, de vampirism și de nimfomanie sadică infantilă, falsă ca erotism, e pur și simplu scabroasă, fără a avea nimic impudic sau măcar senzual
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din a cărui colecție au mers la tipar, vede în ele dovada cea mai decisivă și inapelabilă asupra „tenebrosului caracter” al autorului Crailor. Lumea și epoca în care se mișca tânărul Mateiu erau cam aceleași cu ale lui Gorică ; se scăldau cam în aceleași ape. Ieșirea din „deșă” a lui Mateiu, două decenii mai târziu, prin soluția matrimonială preconizată încă de atunci, căsătorindu-se cu o femeie mult mai în vârstă și destul de bogată, care i-a oferit situația de moșier
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că se chema Ciuhurează. Unul dintre strămoșii bunicului avusese moară de apă pe râul Râmnic. Se zice că era un om gras și suporta cu greu atmosfera fierbinte din lunile de vară. Se zice că pentru a se răcori, se scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte fierbinte zi de vară n-a deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte fierbinte zi de vară n-a deschis și n-a pornit moara pentru că nu avea clienți deajuns. În așteptarea clienților, morarul s-a dus la scăldat în iazul morii și acolo, în apă aștepta venirea unui număr de clienți suficient de mare, pentru a da drumul morii. În acest timp a venit și un preot la moară. După puțin timp de așteptare preotul a aflat unde
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun, iar eu mă jucam afară cu alți copii, întrecându-ne
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și un grajd. Ei au petrecut iarna „La trei vânturi”, iar eu am rămas la Ciupercari, la bunici, ca să merg la școală. În vacanța mare am păzit vitele, pentru că „La trei vânturi” nu era văcar. Datorită acestei îndeletniciri, zilnic mă scăldam în apa Buzăului de 4-5 ori. Nemulțumit de înstrăinarea de frații mai mici, am refuzat să mai fac și clasa a doua tot de la bunici. În satul nou mai erau trei copii „de școală”. Și părinții ne-au trimis la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru că el a așteptat să muncească, mai mult sau mai puțin nerepugnându-i să-și joace norocul (ceea ce el numește șansa lui). O mare modestie e acum partea sa: el știe ce femei a avut, în ce aventuri rizibile s-a scăldat; bogăția sau sărăcia neînsemnând nimic, rămânând în această privință copilul abia născut în ceea ce privește aprobarea conștiinței sale morale; admit că el se detașează ușor. Dacă păstrează puțină luciditate, nu poate decât să se întoarcă la copilăria lui care, cât de masacrată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
maestrul” se trezea pentru a doua oară, în cada băii, și, sumar îmbrăcat, lua drumul camerei sale, lăsând deschisă ușa băii din care ieșea un abur fetid și unde se puteau vedea băltoace ca în jurul unui loc în care se scăldaseră rațele. Pe acest fundal a apărut fata subțire cu păr lung, blond, având mereu în mâini un bloc de desenat și acele subtile instrumente de tras linii, de care se servesc mai ales subtil arhitecții. Ne-a arătat desenele sale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]