4,863 matches
-
și desfăcîndu-și coapsele, am apăsat pe repede-Înainte și-am revenit la viteza normală abia cînd spasmele și smucelile și-au atins punctul culminant, iar bărbatul s-a retras și a ejaculat - comandă specială - peste sînii ei. Cu umerii și abdomenul scăldate În sudoare, mireasa și-a tras la loc vălul și s-a șters de spermă cu o batistă de hîrtie. Din nou am Întrezărit un ecou dinspre Rank Charm School În gesturile ei rafinate și În căutătura obraznică. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos de greutatea celor două motoare externe, o ultimă explozie Îi sfîșie rezervorul de combustibil, scăldînd portul și mulțimea de spectatori Într-o aureolă arămie. Am privit În jos și mi-am văzut mîinile strălucind În Întuneric. Strada care Înconjura portul se umpluse de curioși Încîntați de spectacolul pentru care ieșiseră de prin baruri de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum o tigroaică în ierburi. Ea nu tremura, nu o pătrundea frigul și nici nu simțise, ca el, că bezna lichidă a nopții aceleia fără lună i se scaldă în oase. De aceea, când îi vorbi iarăși, după o tăcere de-o clipă, Omar se gândi dacă pricepuse cuvintele: — Să ții minte un lucru: Godun ar putea să îți fie un prieten pe viață, iar al doilea aș fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
parbriz, însă nu păreau să-l încurce. Era scund și arăta caraghios când ieșea dintr-așa o mașină. — Cât te-a costat asta, prietene? întrebase dealer-ul de piscine. Bogăția Estului era la început, lumea nu-și dorea să se scalde în bazine de proprie folosință. — Cam suta... Fără puțin, o sută de mii de verzi, cap la cap. Atât era prețul periilor, spălătoriei și al jeturilor cu spumă. Tot holbându-se la ei cum vorbeau, Omar se lansă într- un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe când fiu-său văduv cu băiatul, Omar, împărțeau bazarchi- ul fostei piețe de chihlimbar, ca doi nou-veniți. Se mutaseră vara și răcoarea plăcută din Arg-e Tabriz le mersese la inimă, fiindcă nu bănuiau furiile viscolului de la mijlocul toamnei. Omar se scăldase din prima zi în râul Talkhe și făcuse fotografii cușmelor de zăpadă care se zăreau de pe lacul din El Goli, dacă nu erau nori. Descoperise că îi plăceau mâncarea și apa, zidurile cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
hărți, prin albume, prin cărți citite. Mai erau și alte călătorii, dar puține, prin povești ale damelor care îi stătuseră în pat. Doar cu Veterinara schimbase rolurile: îl chemase ea cea dintâi într-un fel de salon foarte spațios și scăldat în soare de la prima oră a dimineții. Totul arăta ca un zar de sticlă cuibărit sub acoperiș. Era în centrul orașului, între bornele fluorescente ale reclamelor suspendate și între hoteluri de lux. Niciodată nu fusese întuneric deplin în sala aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi veneau la garaj cu mașinile ferfeniță. Îl deschise la mijloc și îl desfășură larg, pe bordul mașinii, să citească anunțurile. Soarele dogorea prin parbriz și, așa, scăldat în lumină, încercă să parcurgă literele, dar, deodată, vederea i se umbri și apoi rămase în beznă, o secundă sau două, ca împins într-un puț. „Ăsta e un atac cerebral“, gândi brusc pe când literele din pagini se amestecau între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri tot timpul de inchizitorii care mă judecaseră. Cel cu capul lunguieț mi-a strigat peste zid: "Nu mai alerga, Galilei. Până să ajungi tu la capătul zidului, întreg pământul va fi încercuit. Dar noi te
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa ei, la așternut, noaptea, pe neașteptate, doar o dovedi-o. Dacă o să cadă starostele, tot de la Didina o să i se tragă... Sorbi câteva fumuri, cu sete. Paraschiv nu spunea nimic. - Altfel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și- ți tot spuneam și-ți repetam răgușit: - Plânge, i-e foame copilului! Te scăldai în ochii mei cu multe surâsuri pe buze; îți lăsai sânii uriași cu sângele albastru să țâșnească prin bluza albă cu dantele macramate* și mă îmbiai să îi privesc, să îi ating, să îi rețin veșnic, să mă hrănesc cu
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
despre micile neînțelegeri dintre Helen și Hugo din seara de dinainte. Era o seară frumoasă, cu cer senin și dacă am fi fost la Curtea Regală sau la oricare dintre teatrele din Adwych, clienții locului ar fi forfotit pe scări, scăldându-se în ultimele raze ale apusului, plini de sentimentul plăcut al virtuții celui care face ceva ce te îmbogățește din punct de vedere cultural. Dar deși la teatrul Cross nu era un du-te-vino pe scări în acel moment - de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino aici!“ Plimbându-mi ochii în toate direcțiile, am văzut, foarte sus deasupra mea, în cadrul unei ferestre boltite, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea. — Era ca și cum am fi asistat la o ceremonie pe care un djinn rău ar fi preschimbat-o din nuntă în înmormântare, mi-a spus Mohamed. L-am privit întotdeauna pe unchiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flăcările Iadului să-i chinuie până la sfârșitul veacurilor! Sara nu regreta așadar deloc că fugise cu familia în Portugalia, chiar dacă își dăduse iute seama că doar evreii bogați puteau să se stabilească acolo, și doar cu condiția de a-i scălda în aur pe rege și pe sfetnicii lui. Cât privește oamenii de rând, aceștia aveau să fie nevoiți curând să aleagă, la fel ca în Castilia, între convertire și plecare. M-am grăbit deci s-o pornesc pe mare înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cadiu din preajma sa, care îi găsise o soluție demnă mai degrabă de un poet decât de un doctor al Legii. Femeia trebuia să meargă noaptea pe o plajă, să se întindă goală pe nisip și să lase valurile să-i scalde trupul, ca și cum s-ar fi încredințat efluviilor unui bărbat. Prințul putea de acum s-o ia înapoi fără să încalce Legea. Discuția noastră s-a curmat atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându-i că pleacă. Un ceas mai târziu, am ieșit la rândul nostru, veseli și sătui, mulțumiți să mergem de-a lungul plajei, pe nisipul ud, scăldați în lumina unei luni strălucitoare. Tocmai trecuserăm de câteva colibe de pescari când, dintr-odată, niște umbre suspecte se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
altă componentă tradițională a manifestației. Un cameraman al NBC filmase un cadru care îl făcu pe șeful lui să gângurească de emoție: un bărbat purtând o kippa, căciulița mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un bărbat mai în vârstă: grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la Prietenii Muzeului, legate la un loc astfel că, sub tinichea, păreau un singur obiect mai gros. Voia să treacă la dulapul cu acte când auzi un sunet, scrâșnetul unui picior pe pietrișul de-afară. Într-o clipă, camera era scăldată în lumina unei lanterne, ca și cum o rază s-ar fi plimbat peste toată fațada clădirii. —Mee zeh? Cine-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părea să fi fost cu zece ani în urmă -, relicve ale războiului din 1948 care salutau crearea statului Israel. Se apropie, Uri. —Știu. — Ce naiba facem? Nu știu. Stai să mă gândesc. Era orbit de reflexia din oglindă, care părea să scalde întreaga mașină într-o lumină galbenă, iscoditoare. Uri acceleră, dar mașina din spate îi ajunse fără mari eforturi. Chiar dacă Maggie își acoperi ochii, lumina era prea puternică pentru a vedea cine se afla în mașină sau chiar ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din nou și era prinsă în ambuscada celor care l-au împușcat pe Uri? Poate că doar își imaginase sunetul unei mașini care se îndepărta; era atât de obosită, își simțea mintea încețoșată. Așa că rămase unde se afla, cu chipul scăldat în lacrimile care îi șiroiau acum pe obraji. În cele din urmă, făcu un pas înainte, încercând să evite orice zgomot. Apoi încă unul și încă unul până când reuși să vadă, chiar dacă nu în totalitate, drumul de deasupra. Nu zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în încăperea seminarului de la Universitatea Harvard. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tocmai ați aflat părerea unui teolog. * Aproape am alergat până În cameră, grăbit să deschid computerul la litera W. Ceva nu-mi suna mie bine la acest doctor Wagner și vroiam să mă lămuresc cine e și În ce ape se scaldă. Surpriză Însă: din pagina lui lipsea orice referire biografică. Existau doar fotografia și numele: Wagner, Oscar. Nimic despre studii, profesie, titluri, activitate, ca la toți ceilalți. În schimb, se afla acolo un text, dar nici un indiciu dacă autorul său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]