4,744 matches
-
organizate de International Comparative Literature Association, la alte întâlniri dedicate studiului literaturii și întreprinde călătorii de documentare în Europa (Franța, Anglia, Portugalia, Germania, Elveția, Spania) sau peste ocean, adunându-și impresiile de voiaj în câteva volume care, privite în ansamblu, schițează un itinerar spiritual sui-generis. A debutat cu note de critică literară în „Jurnalul literar” (1939) și a colaborat la „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Națiunea”, „Dreptatea”, iar după 1960, la „Limba română”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „România literară” sau la „Diogene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ținută de lecție. Din unghiul în care se situează autorul în vasta sa sinteză ideologică, se văd foarte clar drumurile care se deschid în fața unor discipline cum sunt critica, literatura comparată sau teoria literaturii. În matricea ideologică pe care o schițează, comparatismul are o pistă de decolare spre un nou ecumenism și pentru depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate din cele mai eclectice direcții. Iar teoriile literaturii își descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
nu cad în schematism și caricatură, ca la Filimon. Conștient de lipsa vocației arhitecturale, scriitorul optează, totuși, pentru povestire: Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt inspirate din amintiri de familie ori de vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică. Eliberate de necesitatea invenției epice, textele din Povești moldovenești, „decameron moldav”, cum li s-a spus, renunță și la spectaculos, adăugând în prim-plan pitorescul și melodramaticul, adesea povestea cu aer anecdotic. Interesul se deplasează spre farmecul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
de originalitate (planul principal de referință constituindu-l lucrările lui Tudor Vianu), este propus în Metamorfoze ale metaforei, un expozeu istoric cu scurte aplicații la literatura română (Ioan Alexandru, Nichita Stănescu) și universală (Gongora, Hölderlin, Henri Michaux). Un gen monotipic? schițează, pornind de la premisa că literatura științifico-fantastică este „o prelungire modernă a basmului”, o posibilă morfologie a genului, prin identificarea, pe urmele lui V. I. Propp, a unor funcții recurente ale personajelor și acțiunilor. Un soi de experiment critic este cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
de adulți își exersează sociabilitatea în diferite contexte sociale sau culturale prin talentul de a spune minciunile potrivite la momentul potrivit, și persoanelor potrivite. Prin "potrivit" înțeleg ceea ce este menit să asigure succesul deplin al unei înșelătorii. Ochs (1986) a schițat structura unei analize a "socializării în limbaj" care s-ar potrivi admirabil felului în care copiii învață să se folosească de minciuni în diferite medii culturale, însă, din păcate, se pare că pînă în prezent nu s-a inițiat nici o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Parlamentul este un loc unde aroma înșelăciunii nu lipsește niciodată. În Anglia, pe timpul perioadei de febră intelectuală care s-a declanșat în urma abrogării legii privind autorizarea tipăriturilor din 1694, cînd pamfletele apăreau ca ciupercile după ploaie, minciuna politică a fost schițată într-un memorabil articol din The Examiner, atribuit lui Jonathan Swift de către unii și lui John Arbuthnot de către alții (Swift 1940:10). Autorul pamfletului face următoarea observație: Există un lucru esențial prin care un politician mincinos se deosebește de ceilalți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca o "vastă încercare de a deforma limbajul" și spune că este "opresivă în mod profund și subtil". În capitolul 3 ne-am referit la utilizarea "vocabularelor neutre" de către birocrații civili; același proces a fost un element-cheie în sistemul opresiv schițat de Orwell (1984) în romanul său 1984. Cu privire la lumea reală, Max Black (1955:289) comentează: Terminologia șahului este folosită într-un cadru prin excelență artificial, unde orice exprimare a sentimentelor este exclusă; a descrie o bătălie ca și cum ar fi un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această întrunire a explicat ce sa întâmplat de fapt: „Eu am curățat tablele și am adus stilourile și hârtia ... Fiecare bărbat a adus o copie a regulilor școlii lui sau le-a știut pe dinafară, și progresul nostru în a schița noile reguli a fost lent.” Aceste „Reguli de la Cambridge”, 14 la număr, prevăd dimensiunile terenului de joc, ale buturilor, lovitura liberă și încercarea. S-a stabilit clar că: „Un gol este acordat pentru mingi care au fost lovite numai cu
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
a «doua» chemări, Petru descoperă că nu este neapărat necesar să fie acel ucenic ce a visat să devină; de acum va fi călăuzit de Altcineva, și e bine așa. Dorind să descrie etapele creșterii spirituale, părintele Molinié le-a schițat în aceste trei figuri: dreptul, păcătosul, copilul. Avem de-a face cu o evoluție atunci când, în fața lui Dumnezeu, nu ne mai considerăm drepți, ci păcătoși. A fi în stare să-ți vezi propriile limite și păcate poate fi un semn
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi un concept static, aflându-se Într-o constantă transformare ca urmare nu doar a evoluției tehnologiilor războiului, dar mai ales a sporirii gradului de complexitate a societăților. Fără a avea pretenția unei explorări exhaustive a evoluției conceptului, se poate schița o scurtă istorie a dinamicii semnificațiilor succesive ale termenului. Originea sa etimologică este termenul din limba greacă de strategos care Îl desemna pe comandantul activ al unei unități armate. În secolul al XVIII-lea, când a fost consacrat În forma
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
balanță de putere din regiune de care România considera că atârnă securitatea sa națională, garantată În acel moment de relația privilegiată a acesteia cu Puterile Centrale (Miroiu, 2005)2. De fapt, În această perioadă, Întreaga strategie de securitate națională este schițată și concentrată asupra respingerii unui eventual atac din partea fostului aliat - Rusia - care să aducă atingere supraviețuirii sau integrității teritoriale a României. Mai mult, România adoptă o postură militară ofensivă În vederea atingerii intereselor sale anexioniste, construindu-și și organizându-și armata
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fi adaptat contracarării cu maximă eficiență a noilor amenințări de securitate. Cu toate acestea, strategia eșuează În a identifica și delimita resursele necesare și adecvate unui astfel de efort conjugat. Mai mult, trebuie subliniat faptul că pentru Întâia oară este schițată, la nivel minimal, structura instituțională care participă la implementarea acestei strategii, ceea ce va conferi, sperăm, un impact, dar și substanță veridică acestui document lipsit până În prezent de o considerare atentă și riguroasă din partea sistemului instituțional politic românesc. Doctrina se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
perioada actuală se caracterizează prin coexistența unor demersuri multiple și prin proliferarea obiectelor de cercetare. Marea majoritate a producției rămâne "clasică", în sensul de "empirică", dar curente critice domină dezbaterile și ocupă partea din față a scenei. Într-un portret schițat din trăsături largi de penel, putem afirma că empiriștii continuă să creadă în valoarea observațiilor, refuză rejudecarea "achizițiilor disciplinei" și se mențin, cel mai adesea, la distanță de discuțiile epistemologice. Dacă am citi dezbaterile din revistele cele mai de vârf
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
dublat, cum am menționat, de scriitor. El poate deci face foarte bine și reportajul trepidant al unui Solstițiu însângerat la București (printre cele două-trei texte într-adevăr notabile despre revoluția străzii; textul este datat 28 decembrie 1989), după cum Stelian Tănase schițează și portrete de eroi, care devin literari prin punere în pagină. Ion Iliescu, de pildă, este Un Gorbaciov de provincie depășit de evenimente. înainte de al lui H. R. Patapievici, este cel mai bun diagnostic. Iar Cârtița infiltrată în statul major
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că suntem activi și eroici și, prinși de măreția noastră imediată, nici nu ne mai gândim să schițăm structura operelor de referință care lipsesc din cultura română. Pe scurt, nu avem... cărțile fundamentale care vertebrează orice cultură europeană adultă. Astfel de semnale de alarmă au mai fost date în trecut, bineînțeles, tot fără nici un rezultat: Civilizația noastră scria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra unei probleme, tot mai studiate și dezbătute în critica americană actuală 4. Este vorba de problema canoanelor literare, codurilor, criteriilor, ierarhiilor, valorilor și metodelor proclamate drept canonice. Deci: universale, obligatorii, care trebuie să facă pretutindeni autoritate. Virgil Nemoianu a schițat recent întreaga problemă într-un dezvoltat articol introductiv (1991) 5. Să amintim că același critic a editat în S.U.A. și un volum de studii pe această temă: The Hospitable Canon. Trebuie precizat, imediat, că ideea de canon este tot mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constituie un defect, o anomalie sau un conflict, ci reprezintă doar o nouă formă de sinteză. A cultiva, cu alte cuvinte, într-o deplină spontaneitate, o dublă conștiință literară. Pentru noi, problema nu este chiar de dată foarte recentă. Am schițat-o, am presimțit-o mai ales, încă în anii 1976-1978, dar și în alte perioade, când scriam despre aceste teme sub forma ieșirii din provincialism, a fi provincial și universal ca o soluție de existență în contextele culturale străine, adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Stat pentru romanul Domnul general guvernează. Editorial, L. debutează cu pamfletul-fabulă Coada lui To, apărut, probabil, în 1918. În volumul de schițe și nuvele Hodge-Podge (1928), la fel ca și în Mesia poate să aștepte (1933) sau în Ghettouri (1939), schițează cu vervă și umor, dublate de o firească înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
în snobism. 3.3 Învățământul secundar teoretic din zona de nord a Moldovei După stabilirea principalelor coordonate ale învățământului secundar românesc interbelic, următorul pas va fi cel de a reconstitui rolul formator al școlii în evoluția intelectualului din provincie. Voi schița, în acest sens, istoricul instituțiilor de învățământ nord-moldovenești, cu trasarea principalelor momente din viața școlii. În măsura în care am avut acces la informații, am evidențiat dublul rol al liceelor, atât ca instituție formatoare, cât și ca lăcaș în jurul căruia pivotează activitățile cultural-științifice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de către Ilie E. Toruțiu, fost elev, devenit profesor și proprietar al tipografiei Bucovina 143. 3.3.10 Liceul de fete "Doamna Maria", Suceava Tinerele bucovinence frecventau cursurile secundare în cadrul Liceului de fete "Doamna Maria". Istoricul liceului de fete sucevean este schițat de directoarea Maria Cristureanu în anuarul școlii întocmit în 1928144. Până la 1900, fetele puteau frecventa în localitate școala complementară de trei clase administrată de profesorii de la liceul de băieți. Instituția nu reușea totuși să ofere educația necesară tinerelor, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
au finalizat ultima clasă de liceu, în 1927 și 1928, acestea au însumat 14 elevi. 3.3.12 Liceul de băieți "Eudoxiu Hurmuzachi", Rădăuți În Rădăuți, tineretul dornic de educație frecventa Liceul de băieți "Eudoxiu Hurmuzachi". Istoria acestei instituții este schițată în anuarul pe anul școlar 1921-1922 - singurul anuar publicat, de altfel. Școlii îi sunt dedicate și două monografii: un compendiu istoriografic pentru perioada 1872-1997 și o lucrare mai vastă ce o continuă și o completează pe prima - Colegiul național Eudoxiu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca, într-un context anume, el să deplore declinul sentimentului religios; altă dată, formulează ritos obligațiile școlii și ale familiei în procesul de educație; în fine, schițează un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice, cetățenești. În fulminanta broșură 1907 - Din primăvară până-n toamnă, căutând să descopere „rădăcina răului”, întreprinde o adevărată disecție în societatea românească. Dacă optica e câteodată falsă, analistul găsind că arendașii străini ar fi vinovați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o hartă geografică de amploarea dimensională a teritoriului proiectat în plan narativ. Ryan crede că în aceste condiții cartograful literar trebuie să rezolve problema reducției care presupune o reprezentare selectivă a informației narative. Ea amintește diagramele pe care naratorul le schițează în Tristram Shandy deLaurence Sterne. Fiecare dintre ele exprimă strategia narativă a unui volum din acest roman autobiografic. Axa orizontală figurează povestea care trebuie spusă/racont/told adică viața naratorului în ordine cronologică, în timp ce axa verticală figurează seria subiectelor disponibile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și volumul Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești (1973), în care reia, într-un context mai larg, problemele periodizării și răspândirii geografice a cuvintelor de origine slavă din limba română. O secțiune a cărții este consacrată filologiei slavo-române, schițându-se aici etapele disciplinei, de la Ioan Bogdan până la Emil Petrovici, savanți care au impus cercetările de slavistică românească în spațiul internațional. Tot în sfera lingvisticii se menține culegerea Studii de lingvistică și filologie (1981), dar va îngloba și abordări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
articole și versuri sunt reluate; astfel, în numărul inaugural se retipărește articolul Forța morală, care ține loc de program, și e inclusă poezia Imn regal; în alte numere intră în sumar poemele Mângâierea dezmoștenirei, Formele, un fragment din piesa Saul, schița Pomul de Crăciun. Se reproduc, de asemenea, scrieri de Traian Demetrescu și Oreste. Sunt prezenți frecvent Pavel Al. Macedonski (cu versuri, proză, dar și cu piesa Masca, tipărită sub pseudonimul P. Rogala), Nichita Macedonski, precum și alți foști participanți la cenaclul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]