5,253 matches
-
în anturajul "cârtiței", noua identitate fiind luată după ce s-a stabilit în S.U.A. Este bine cunoscut că informațiile, pe zi ce trece, capătă o nouă valoare socială, de armă și obiectiv al confruntărilor. Machiavelli spunea, în aceasta privință, că "scopul scuză mijloacele". "Cârtița" a sedus și influențat factori de decizie și din statul român. Uneori, tarele de comportament sunt apreciate ca și calități remarcabile, înnăscute și benefice, cultivate în timpul studiilor de specialitate și în timpul îndeplinirii misiunilor în străinătate și în Centrala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pronunțat științifică din domeniul biologiei. Aceste personalități științifice ieșene le nominalizez ca fiind: Mustață Gheorghe, Andriescu Ionel, regretatul Pisică și M. Varvara. Dintre personalitățile nominalizate, în fruntea acestora, prin implicarea multilaterală - biologie și filozofie - se situează „prof.emeritus” Mustață Gheorghe (scuze repetarea). Sunt de-a dreptul impresionat de bogata și valoroasa Dvs. producție publicistică - pe varii teme - științifice și cu iz filosofic. Scriind aceste rânduri - apreciind contribuțiile științifice ale titularilor din celelalte centre de învățământ din Țară, aproape că nu găsești
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
peste tot. De acolo scoate cărți și le pune pe birou. Dar scoate, nu se joacă! Le așează una peste alta, frumos zidite, după dimensiuni. Zîmbește spre mine. Am mai scris cîte ceva, în ultima vreme. Are aerul că se scuză de ce boroboață a făcut. Toate sînt ale matale? Fața lui caldă, prietenoasă, schițează un răspuns mai mult mimat. Răsfoiesc cam distrat clidul de cărți. Pe fiecare este cîte o dedicație, scrisă frumos și, mai ales, respectuos. Toate au prefața semnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are o mulțime de încercări în pod. Pereții sînt negri de la fumul perindat pe acolo în decursul timpului. În prima cameră ne întîmpină un fum greu de respirat. Am aprins focul în șemineu, ca să creez un pic de atmosferă..., se scuză avocatul. Ați reușit pe deplin, răspund înțepat inexplicabil. Ce șemineu! Marmora luase forme și contururi divine. Nici chiar timpul n-a reușit să-i știrbească noblețea și desăvîrșirea. Azi nu mai găsești așa ceva... Poate că nu mai sîntem demni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum doriți, spunea cu puțin sadism. Noi postim, Doamne ferește, replicau călugării. Atunci să vezi cu ce poftă mînca gazda mîncarea de frupt și cum mai mesteca ostentativ și zgomotos! Eu am ficatul în pioneze și nu pot ține post, se scuza fără chef. În timp ce vorbea, mai dădea cîte un pahar cu rachiu peste cap. Călugării înghițeau în sec și mestecau agale, fără tragere de inimă ca și cu gura altuia, mîncarea de post. Dacă dorești, părințele... Ferească Dumnezeu... era mereu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comuna Ruginoasa un cîrd de gîște conduse de un falnic gînsac trece drumul tacticos, fără grabă. Sub îndrumarea șefului, cîrdul mergea prea încet și, văzînd că am oprit, furiosul sultan mi-a tras vreo două înjurături, adică vreo două găgăituri. Scuzați, șeful, îi răspund supus. Acceptînd scuzele mele se grozăvește la harem, bombîndu-și și mai mult pieptul. Scena aceasta rurală, plină de farmec, noi o percepeam parcă pentru prima oară din acest unghi deloc complicat. Altă dată le fugăreai și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
moment ca acesta este apreciat la superlativ tocmai datorită unicității lui. Tot de ce faci abuz deteriorează simțurile și percepția este mediocră. La Moțca un polițist ne oprește. Mă foiesc imediat după acte, le scot și i le întind. Acesta se scuză jenat. Nu pentru asta v-am oprit și vă rog să mă scuzați. Atunci? Puteți pleca. Trebuia să ajung la un accident. Am să opresc pe altcineva. Vă rog, urcați-vă repede. Puțin jenat, polițistul urcă, aruncînd politicos un "sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
faci abuz deteriorează simțurile și percepția este mediocră. La Moțca un polițist ne oprește. Mă foiesc imediat după acte, le scot și i le întind. Acesta se scuză jenat. Nu pentru asta v-am oprit și vă rog să mă scuzați. Atunci? Puteți pleca. Trebuia să ajung la un accident. Am să opresc pe altcineva. Vă rog, urcați-vă repede. Puțin jenat, polițistul urcă, aruncînd politicos un "sărut mîna doamnă". Pacea ne părăsește, vorbim tensionat. Un mort și cîțiva grav răniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi-aș dori-o foarte mult, dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu sînt de vină, scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă la... Dar iarăși dispare durerea și din nou merge încrezător. Însă iuțește pasul spre punctul care constituie speranța de moment a vieții sale. Salutare, camarade Eduardo, îl întîmpină un amic, dispus ca de obicei la o parolă. Salutare, salutare, scuză-mă, mă grăbesc. Numai o clipă, să-ți spun... Nici o clipă, altă dată. Eduardo grăbește pasul. Un nou tunet parcurge întregul traseu abdominal! Apoi altul, apoi se țin lanț. Strînge dinții și merge ca pe sîrmă, încordat, crispat. Doamne, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt necăjit. La ora trei și jumătate mă prezint la întîlnirea prevăzută cu o lună înainte. Sînt condus ceremonios în antecameră. Doriți o cafea, un suc? Mulțumesc, puțină apă, plată, mai adaug. Interlocutorul meu este fără cravată, fără haină. Se scuză, motivînd căldura. N-are aer condiționat și nădușesc sănătos. Ne despărțim fără să rezolvăm problema care a generat această întîlnire. La ieșire, mă uit la ceas. Am timp destul pînă la întîlnirea cu poeții. Primesc un telefon. Sînt rugat, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care a generat această întîlnire. La ieșire, mă uit la ceas. Am timp destul pînă la întîlnirea cu poeții. Primesc un telefon. Sînt rugat, dacă se poate, să vin puțin mai devreme. Mă îndrept alert și ajung la țanc. Ne scuzați că am procedat atît de neprotocolar, dar s-a fixat o ședință de la care nu putem lipsi. Discuțiile se dau peste cap și toți n-au capul decît la următoarea ședință. Ies dezamăgit. Mai am puțin pînă la recepție. Trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fac curat. Omul se uită la mine fix. Buza de jos îi tremură, rămînînd atîrnată. Omule, am două, dar mai am nevoie de două. Sîntem patru și acolo sînt cinci care foiesc înarmați. Partea ta este de 10-15 mii. Mă scuzați, merg la toaletă... Mă uit după el. Tremură și-mi face plăcere. Romul a rămas nebăut și furculița înfiptă într-o bucată de carne. Mă las pe spătarul scaunului și izbucnesc în rîs. Charanga a primit liber și sala este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
proprietari de moșii. Mai mult chiar, șeful Administrației militare acuza faptul că Vasile Balș ținea partea moșierilor, că era frecventat de boieri și de cler, cu care se consulta în problemele privitoare la reformele preconizate a fi aplicate în provincie, scuzându-se astfel, într-un fel, de ce s-a purtat cu rezerve și precauție cu el și nu i-a comunicat toate ordinele privitoare la reorganizarea Bucovinei, primite de la Viena 59. Consiliul Aulic de Război din Viena a încercat, în mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ambele cazuri a fost exact aceeași : trei ani de închisoare cu amînarea executării pedepsei... Nimic nu poate să arate mai bine confuzia tribunalelor : oricare ar fi rezultatul, fatal sau anodin, al operației, ele se simt obligate să condamne și să scuze totodată. Practicată în mod obișnuit de diverse popoare din Africa și din Indonezia (era deja practicată în Egiptul antic), excizia constă în ablațiunea clitorisului, uneori și a buzelor mici ale vulvei. O fată care nu a fost excizată ar fi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să Însemne sfârșitul lumii. Că noi, ca specie, vom deveni odată piesă de muzeu, Într’unul al altora, nu mă Înspăimântă. E ceva firesc pentru orice se naște: individ, specie, planetă chiar. Nu pentru ceea ce n’are Început, adică lumea. Scuze că par un Toma necredincios. Dar vreau ca sfârșitul lumii, așazis, să mi-l predice nu un om, nici milioane, ci Însuși acela care le știe pe toate... O fi asta Îndrăzneală de furnică, dar și aceea are dreptul să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
antiteză, un punct comun: atenție! Același cod genetic, de altfel unic pentru tot ce e viață pe Pământ. Neutralizarea antitezelor este deci o lege a lumii, aplicată Însă de Natură cu măsură: aceea a evoluției. Ceea ce noi, și generos o scuz prin insuficienta cunoaștere a ce ne Înconjoară, nu prea avem. După cum suntem și grăbiți, uitând să respectăm stadiul evolutiv propriu, și sărim calul. Și mă Întreb, atunci când un proaspăt proprietar de pădure doboară un arbore: știe, nu că și-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greu să-și care ditamai burdihanul... Îmi Închipui c’ați terminat Însă. - Nici pomeneală. Zice șeful, de cum s’a Întremat: „Probleme apar În fiece zi. Vreți să vă adun la sfat de fiece dată, tulburându-vă munca spornică care mă - scuze, vă - Îmbogățește? Nu-i mai bine dacă ați da o oaie pe an - trebuie, nu trebuie? Eu mă voi ocupa de toate celea, iar voi veți trăi În bună pace“. Bine și așa, până În ziua În care a cerut și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe a neamului pisicesc? Iertându-vă de boli, războaie și catastrofe? Vreo 800 de milioane. Comparați-le cu cifra recent rotunjită la 6 miliarde, dar și cu degradarea din jur care plătește acest 6... Zice Cristi - veche și de pospai scuză - că „errare humanum est“. Îi replic, drac ce este, nevrând să Învețe nimic: „perseverare diabolicum“... „Meridian“, 31 mai 2002, ora 12,35 54. Dracula Sunt negru, asociat de superstițioși - și scuip În sân ca nu cumva să mă Întâlnesc cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Concluzia? Și pe vremea lui Ștefan cel Mare, și mai apoi, și astăzi, și mâine, vom fi singuri. Sau cu sârbii... În Jugoslavia, NATO poartă un război În toată regula, mai puțin cinstea, inclusiv mediatic, căci de la Machiavelli Încoace, scopul scuză mijloacele, chiar minciuna generalizată, menită a arunca praf În ochii credulilor. Inclusiv Încercarea de a fisura unitatea sârbilor sau de a smulge Muntenegrul. Inclusiv Încercarea de asasinat al unui șef de stat. Inclusiv Încercarea de a demoraliza, prin bombardarea de-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nu știu ce spun unii, ce spun alții, dar eu știu din proprie experiență că............ Camelia nu și-a terminat vorba fiind claxonați de niște greci, cunoscuți de-ai lor care le-a făcut semn să vină la ei. Au plecat repede scuzându-se și promițând că ne vom mai întâlni. Am regretat această bruscă întrerupere a discuției noastre, tocmai în momentul în care Camelia urma să ne dezvăluie un fapt interesant, cum am dedus din atitudinea ei cu care se pregătea să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ce suntem, uneori... Numai că, așa gătită cum era, a stat la poartă, să-și aștepte copilul să vină, să o conducă la locuința lor...mult timp... Până la urmă, a venit în cameră și a motivat prin a se scuza, oarecum rușinată, dar apărându-și copilul, că a fost foarte ocupat colonelul și a uitat să mai vină la...mama. Am făcut Paștele împreună, aici ! De inimă rea, a și murit la cam 4-5 luni după Paștele acela. Am aflat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră La 2 septembrie 2013 își aducea aminte de sărăcia de-acasă și ne scria scuzându-se, că la vârsta ei nu mai poate să facă nimic repede și că îi mai și tremură mâinile, situație normală, considera ea. Ne informa că a citit cartea Singurătate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2013, o considera
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de mâncare, fructe, câteva roșii, stătea de vorbă cu ea trei-patru minute și pleca, după ce mai număra încă odată pensia ei pe care o punea păturită în buzunarul pantalonilor de la spate. Nora nu a venit niciodată, și fiul ei o scuza că este bolnavă, prilej cu care își amintea că nici el nu are timp să mai stea cu mama, că se grăbește, că este și el foarte ocupat, cu mama la cămin și soția bolnavă acasă... Căutându-i vina și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și cheltuielile ei nu erau mici, acum mama era o incomodare pentru un fiu cu rang mare, ea nu putea să aibă un locușor al ei în vila în care locuia și cu care mama lui se mândrea și îl scuza pentru toate. Călina nu era supărată, tot timpul îi ducea grija fiului ei și acum, că muncește prea mult și se obosește, că are mare răspundere care îi afectează somnul de noapte, că soția lui este tare bolnavă, că fiul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]