4,516 matches
-
se află în partea central-estică a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Vlăhița și pe cele ale comunelor: Căpâlnița, Carta, Dănești, Mădăraș, Racu, Siculeni, Suseni și Zetea; în apropierea drumului național DN13A, care leagă municipiul Miercurea Ciuc de orașul Odorheiul Secuiesc. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Covasna. Aria naturală se află în partea sud-vestică a județului Covasna, pe teritoriile administrative ale comunlelor Ozun și Reci, în imediata apropiere de drumul național DN11, care leagă municipiul Brașov de Târgu Secuiesc. Rezervația naturală a fost înființată prin "Decretul Consiliului de Miniștrii" Nr.949 din 1962 și ocupa o suprafață de 259,10 hectare. În anul 2000, prin "Legea Nr. 5 din 6 martie" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
comunelor Brețcu, Ghelința, Lemnia și Ojdula) cu județul Bacău (pe teritoriile comunelor Mănăstirea Cașin și Oituz, si pe cel al orașului Slănic Moldova) și Vrancea (comună Tulnici). Aceasta este străbătuta de drumurile naționale DN11 (Brașov - Bacău) și DN2D (Focșani - Târgu Secuiesc). Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
Someșului Mare sau doar până la Niraj) Succesiunea cuprinde dinspre lanțul montan spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
în Sala Sporturilor din Alexandria. Meciurile Seriei B s-au jucat în Sala Victoria din Ploiești. Meciurile Seriei C s-au jucat în Sala Sporturilor Traian din Râmnicu Vâlcea. Meciurile Seriei D s-au jucat în Sala Sporturilor din Odorheiu Secuiesc. Echipele au fost împărțite în două serii, fiecare serie fiind alcătuită din patru echipe. Acestea au jucat câte un meci împotriva fiecărei adversare din grupă cu care nu s-au întâlnit în Etapa a II-a, în total două meciuri
Cupa României la handbal feminin 1982-1983 () [Corola-website/Science/334478_a_335807]
-
alcătuită din patru echipe. Acestea au jucat câte un meci împotriva fiecărei adversare din grupă, în total trei meciuri. Partidele s-au desfășurat între 5 și 7 februarie 1982. Meciurile Seriei A s-au jucat în Sala Sporturilor din Odorheiu Secuiesc. Meciurile Seriei A s-au jucat în Sala Sporturilor din Alexandria. Meciurile Seriei C s-au jucat în Sala Sporturilor din Vaslui. Meciurile Seriei D s-au jucat în Sala Sporturilor din Pitești. Echipele au fost împărțite în două serii
Cupa României la handbal feminin 1981-1982 () [Corola-website/Science/334472_a_335801]
-
extremitatea nord-estică a județului Covasna, pe teritoriile administrative ale comunelor Estelnic, Mereni și Poian; și în cea sud-estică a județului Harghita, pe teritoriul comunei Plăieșii de Jos, în imediata apropiere de drumul național DN11B care face legătura între municipiul Târgu Secuiesc și satul Cozmeni.. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Tinovul Apa lină - Honcsok” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
(n. 1 mai 1931, Odorheiu Secuiesc - d. 26 octombrie 2009, Cluj-Napoca) a fost un poet și traducător maghiar din Transilvania, autor de cărți pentru copii și tineri, membru al Uniunilor Scriitorilor din România și din Ungaria. A publicat mai multe volume de poezii și o serie
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
autor de cărți pentru copii și tineri, membru al Uniunilor Scriitorilor din România și din Ungaria. A publicat mai multe volume de poezii și o serie de articole de ziar în diferite reviste din România. s-a născut în Odorheiu Secuiesc la 1 mai 1931. A urmat studii la Gimnaziul Majláth din Alba Iulia și apoi la Liceul Ady Șincai din Cluj, unde a absolvit în 1950. A obținut licența în literatura maghiară la Universitatea Bolyai din Cluj, în 1954. Debutul
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
austro-ungară. A fost creat un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
, o ramură a poporului maghiar, începe din secolul al XII-lea. Secuii au trăit inițial în comunități împrăștiate de-a lungul frontierelor Regatului Ungariei. Migrația lor organizată cu destinația în Ținutul Secuiesc de astăzi, partea de est a Bazinului Carpatic, a început în jurul 1150 și a durat mai mult de un secol. Primul eveniment istoric în legătură cu grupurile de secui care locuiau în Transilvania a fost înregistrată de o cartă regală a lui
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
militară. Conform Cartei, Ivachin, contele de la Sibiu a condus o armată de sași, [[români] ], secui și pecenegi și a ocupat cetatea [[Vidin]], la începutul anilor 1210. Secuii par să se fi stabilit inițial în sudul Transilvaniei, dar de aici, grupurile secuiești s-au mutat în partea cea mai estică a regatului, unde este astăzi [[Ținutul Secuiesc]]. Primele cimitire din secolul 12 au descoperit la Sebeș și Drăușeni. Alte grupuri secuiești aparent au venit din comitatul Bihor în Transilvania. [[File:Székely Seats
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
și pecenegi și a ocupat cetatea [[Vidin]], la începutul anilor 1210. Secuii par să se fi stabilit inițial în sudul Transilvaniei, dar de aici, grupurile secuiești s-au mutat în partea cea mai estică a regatului, unde este astăzi [[Ținutul Secuiesc]]. Primele cimitire din secolul 12 au descoperit la Sebeș și Drăușeni. Alte grupuri secuiești aparent au venit din comitatul Bihor în Transilvania. [[File:Székely Seats.PNG|230px|thumb|right|alt=Székely seats|Scaunele secuiești din Transilvania (Scaunul Arieșului nu este
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
se fi stabilit inițial în sudul Transilvaniei, dar de aici, grupurile secuiești s-au mutat în partea cea mai estică a regatului, unde este astăzi [[Ținutul Secuiesc]]. Primele cimitire din secolul 12 au descoperit la Sebeș și Drăușeni. Alte grupuri secuiești aparent au venit din comitatul Bihor în Transilvania. [[File:Székely Seats.PNG|230px|thumb|right|alt=Székely seats|Scaunele secuiești din Transilvania (Scaunul Arieșului nu este prezent)]] Spre deosebire de sași ale căror privilegii au fost precizate în [[diploma andreană]], n-a
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
a regatului, unde este astăzi [[Ținutul Secuiesc]]. Primele cimitire din secolul 12 au descoperit la Sebeș și Drăușeni. Alte grupuri secuiești aparent au venit din comitatul Bihor în Transilvania. [[File:Székely Seats.PNG|230px|thumb|right|alt=Székely seats|Scaunele secuiești din Transilvania (Scaunul Arieșului nu este prezent)]] Spre deosebire de sași ale căror privilegii au fost precizate în [[diploma andreană]], n-a fost emis nici un document care rezumă libertățile întregii populații secuiești. Chiar și așa, secuii au reușit să mențină statutul lor
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Székely Seats.PNG|230px|thumb|right|alt=Székely seats|Scaunele secuiești din Transilvania (Scaunul Arieșului nu este prezent)]] Spre deosebire de sași ale căror privilegii au fost precizate în [[diploma andreană]], n-a fost emis nici un document care rezumă libertățile întregii populații secuiești. Chiar și așa, secuii au reușit să mențină statutul lor specific în cadrul Regatului Ungariei prin formarea "o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc în afara creșterea vitelor" (Pál Engel). Întreaga populație secuiască a fost administrată de un oficial regal, și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
emis nici un document care rezumă libertățile întregii populații secuiești. Chiar și așa, secuii au reușit să mențină statutul lor specific în cadrul Regatului Ungariei prin formarea "o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc în afara creșterea vitelor" (Pál Engel). Întreaga populație secuiască a fost administrată de un oficial regal, și anume un [[comite al secuilor]] care a fost menționat pentru prima dată într-o cartă regală a lui 1235. Ținutului Secuiesc a fost împărțit în șapte unități teritoriale mai mici, care au
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
de războinici care trăiesc în afara creșterea vitelor" (Pál Engel). Întreaga populație secuiască a fost administrată de un oficial regal, și anume un [[comite al secuilor]] care a fost menționat pentru prima dată într-o cartă regală a lui 1235. Ținutului Secuiesc a fost împărțit în șapte unități teritoriale mai mici, care au fost numite inițial "teren" "(terra)" sau "district" " (Districtus) ", și "scaune" "(Sedes)" din secolul al 14-lea. Ultima dintre ele, [[Scaunul Arieșului]] a luat ființă sub Ștefan al V-lea
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
teritorii de-a lungul [[râul Arieș|râului Arieș]] la un grup de secui din Saschiz. Secuii, în mod similar cu [[sași]]i, au fost organizați în scaune (, ). Scaunele din Ungaria medievală erau unități teritoriale autonome. După așezarea finală în Ținutului Secuiesc, în secolele 12 și 13, șapte locuri au luat forma, eventual, ca urmare a structurii tribale a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
finală în Ținutului Secuiesc, în secolele 12 și 13, șapte locuri au luat forma, eventual, ca urmare a structurii tribale a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor|comitele secuilor]] (), un reprezentant al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii Transilvaniei (mai târziu principi) au avut rangul de comite al secuilor, împreună cu alte titluri. Chestiunile privind Ținutului Secuiesc au fost discutate de către Adunarea de scaune, în cazul în care toți secui liberi aveau dreptul de a participa. Adunarea avea loc, de obicei, în [[Odorheiu Secuiesc]]. Scaunul Odorhei a fost numit, de asemenea, "Scaunul principal" (). În cazul în care
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
au avut rangul de comite al secuilor, împreună cu alte titluri. Chestiunile privind Ținutului Secuiesc au fost discutate de către Adunarea de scaune, în cazul în care toți secui liberi aveau dreptul de a participa. Adunarea avea loc, de obicei, în [[Odorheiu Secuiesc]]. Scaunul Odorhei a fost numit, de asemenea, "Scaunul principal" (). În cazul în care un secui a murit fără moștenitori, orice secui liber avea dreptul să-l preia. Nici o familie n-ar putea avea mai multe terenuri decât suma pentru care
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
ar putea cultiva. În cazul în care un teren a rămas necultivat pentru o perioadă mai lungă, terenul este dat altui propietar. Normele de patrimoniu sunt limitate de sărăcie și a împiedicat soluționarea persoanelor care nu sunt secui în Ținutului Secuiesc. [[File:Szent István kápolna Kézdiszentlélek.jpg|thumb|230px|left|Capela Sf. Ștefan din [[Sânzieni]], construită în secolul 12]] Cavaleria secuilor se potrivea perfect în forțele militare maghiare medievale, suplimentând armata de cavaleri. Ei au fost deosebiți de eficace împotriva invadatorilor
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
o clasă bogată și influentă. Cei care nu sunt în măsură să finanțeze un cal servit în infanterie, vor deveni secui de rând. Celor mai buni comandanți secui, uneori, le-au fost acordate domenii feudale de către rege în vecinătatea Ținutului Secuiesc. Membrii bogați ai societății au câștigat teritorii prin defrișări. De asemenea, ei au fost capabili să obțină și să cultive bucăți mai mari de terenuri. În curând, comandanții superiori au încercat să urmeze exemplul comitatelor vecine și au încercat să
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
temeau că numărul de persoane disponibile pentru infanterie va scădea. Ei nu au putut împiedica procesul, în imposibilitatea de a participa la armata de la a deveni iobagi. Acest grup au pierdut drepturile și nu au mai făcut parte din națiunea secuiască. Exceptați de la serviciul militar acei secui săraci care au trăit pe pământul altor oameni ca funcționari sau ale căror bunuri a fost în valoare mai mică de 3 forinți. Ei au pierdut drepturile lor nobile după același regulament. Dupa [[secolul
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]