5,226 matches
-
concentrăm asupra distanței dintre ei, cu fata în planul mai apropiat, iar bărbatul în planul mai îndepărtat, diferența de mărime dintre ei fiind mult mai puțin evidentă. Sigur că imaginile vizuale rezultate sunt diferite. Schimbarea raporturilor de mărime și distanță simbolizează și ea o raportare diferită a celor două personaje și a noastră față de acestea. Într-o operă de artă propriu-zisă, cele două versiuni și sensurile lor interacționează pentru a crea rezultatul mai complex al compoziției în ansamblu. Mai mulți factori
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în stilurile mai realiste ale picturii vom găsi aceeași formulă de lucru. Proiecția frontală își menține întotdeauna prioritatea ca imagine direct perceptibilă, de aspect primordial al ambianței picturale. Deși accentul compozițional se poate muta asupra decorului tridimensional, proiecția continuă să simbolizeze sensul scenei a cărei configurație fizică se derulează în adâncime. Atunci când dualitatea prim-plan - fundal este înlocuită cu imaginea unei lumi continue, întinzându se din față până la orizont, spațiul infinit rezultat amenință centricitatea compozițională. Am menționat anterior că, în planul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări în jos". IV. "Apocalyps cum figuris..." poate, bestiar, mai mult nomenclator al unor culpe morale și spirituale. Este partea problematizantă a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea materială, condiția ei este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a lui Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Basarab, Bogdan și Neagoe. Istoria fiind cea medievală, stă sub semnul ocultismului și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat./ Bunul Alexandru a fost lăsat fără copilandru./ Ștefan cel Mare și Rareș/ despărțit de Petru Rareș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
realitatea rurală, industrială și legendă. Mitul estetic al creatorului și cel mioritic sunt incluse în poeme ale muncii, ale vieții cotidiene. Poemele din "Cariatida" aduc imaginile unor giganți, puternici, niște forțe fantastice, într-un univers dilatat. Ce este "Cariatida", ce simbolizează ea, ne-o spune însuși poetul: "Ni-i ca o cariatidă tinerețea,/ ridicând pe brațe apeducte îndrăznețe,/ sprijinind cu umerii palatele,/ îmbrăcată-n flamură tomnatică de iederă/ și încoronată iarna de zăpezi". În acest volum, poetul cântă omul înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
boala semințelor. Puterea de proliferare, zbânțul din sămânță, cum spune Ion Gheorghe se realizează într-o stare magică: "Cum știți a-ncolțit/ și să prăsiți unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-o aparentă dezordine pitorească, simbolizată printr-un bâlci care amintește mereu de Isarlâkul lui Ion Barbu, este,de fapt evocarea unui spațiu familiar poetului, întărit de-altfel de invocarea de nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni: "De acolo sunt eu plocon/ elevul G. A
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noastre de puțoi cu glasu-n schimbare" ("Bruscă vorbire"). "Necuvintele" vin cu o problematică cunoscută: raportarea insului la arhetip, identificarea cu divinul ("Bufonul și moartea"), "inscripție nedefinită". Se receptează universul cu toate simțurile, dar mai ales ochiul este organul teribil, care simbolizează conștiința și pe retina căruia se mișcă un întreg univers. Ochiul întoarce lucrurile spre interior, le dezbracă de materie; ochiul, ca și cuvântul, devine un fel de "oglindă" a lui I. Barbu. Astfel, poezia este an act de conștiință prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a-și elibera spiritul. Paralel cu peisajul, poetul reia sentimentul morții, cu seninătatea specifică creației folclorice, nu însă fără resemnarea caracteristică acesteia. Bradul, copacul, cerbul, izvorul sunt simboluri care suportă interpretări diferite în contextul poeziilor. Bradul, ca și în folclor, simbolizează moartea: "Mai frumos și mai de spaimă ca strigoii!" Izvorul exprimă viața ce se dezlănțuie spectacular, ca apa râului de foc mistuitor, de care poetul zadarnic încearcă să fugă și care îl va purifica: "rămas voi fi, pe-al apei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a inteligenței, pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
piesa de alb și de frig". Menționează și timpul când vor avea ochi, ochii divinului, deci timpul când vor avea conștiința absolutului. "Ochiul pe scenă le va plesni și va fi iarnă". Va fi deci iarnă, iarna ca și Nordul simbolizând regiunea rece, propice realizării marilor idei: "Ca să știm până unde putem ajunge/ Ca să pricepem totul de la început ni s-a dat iarna." "Gemenii" este un poem al creației. În poemele din ciclul "Asediul condiției umane", Adrian Păunescu expune o galerie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am decât înțelepciunea de a-mi aduce aminte de mine,/ și de a mă lua/ Drept ceea ce sunt.". Istoria unei secunde" debutează cu poemul "Pe cont propriu", în care mărturisește cum că poezia este un risc pe cont propriu. Primăvara simbolizează tinerețea și totuși, deși totul este posibil, simțim un vag sentiment de tristețe. "A fi deznădăjduit de libertate/ Oricare se poate. Egale sunt toate/ Când ora se poate. Când noaptea se poate/ Când moartea se poate,/ Când totul se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șarpelui care-și mișcă coada, atât de drag lui Nietzsche). Plăcerea pe care ne-o pot produce păsările ce cântă vesele într-un copac ar putea fi generată de liniștea pe care prezența lor ne-o produce inconștient prin ceea ce simbolizează: faptul că nu suntem în apropierea vreunui pericol, nici un animal, mai mare ca noi, nu pândește să ne mănânce, pe noi și pe ele. Altfel spus, în frumusețea naturii citim semnele favorabile perpetuării noastre. Bucuria de a zări verdeața în jurul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
câne pe care-l avea". Legătura spirituală dintre cei doi soți este solidă și eternă, ea se bazează pe "dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani". Vitoria și Nechifor Lipan formează o pereche de inițiați, un cuplu ce simbolizează triumful iubirii asupra dramei existențiale a omului și asupra răului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare și plină de răutăți". În romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soți, care comunică nu numai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o formă cristalină, o întreagă filosofie a vieții și a morții, a eternelor întrebări legate de sensul existenței în lume, devenind un adevărat poem filosofic. George Călinescu consideră că balada Miorița reprezintă unul dintre cele patru mituri fundamentale ale românilor simbolizând „existența pastorală a poporului român” Balada Miorița impresionează prin câteva aspecte uimitoare prin originalitatea și aria lor de cuprindere: 1. simplitatea subiectului care nu exclude bogăția și profunzimea ideilor, a sentimentelor și a mesajului;2. alegoria moartenuntă;3. atitudinea ciobanului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
din care a izvorât (întoarcerea pământului în pământ), un moment de jubilație sufletească determinată de înveșnicire prin împreunare cu natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în timp, de continuitate și de permanență, în singurătatea munților, aceste elemente ale naturii sunt singurele care pot să-i marcheze înveșnicirea. Prin căderea stelei, simbol al morții în concepția
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
apare asemenea unui Făt-Frumos al basmelor noastre, însușirile sale fizice fiind prezentate direct, dar acestea le presupun și pe cele morale deoarece "frumusețea fizică este o complinire a frumuseții morale". (Ion Rotarii) Prin îmbinarea lor, autorul anonim a reușit să simbolizeze pe românul dintotdeauna. Gingășia și delicatețea menționate anterior nu sunt numai trăsături fizice, ci și morale, căci ele provin și "dintr-un fel de măsură și discreție cu care se manifestă o durere adâncă". (Ion Rotam). Acestora li se adaugă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică. Cuvântul poate răni (insultaă sau poate vindeca (consolaă. El are, În cazul actului terapeutic, un anumit conținut emoțional-afectiv de susținere morală și sufletească a persoanei aflate În suferință. El reprezintă prezența terapeutului, simbolizând relația de „a-fi-Împreună” dintre bolnav și terapeut. În psihoterapie, cuvântul este consolator și reparator, prin aportul unor deschideri către sentimentele morale de care bolnavul are absolută nevoie. Prin cuvânt, persoana aflată În suferință Încetează de a mai fi, sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al dragostei pe care îl plătește o tânără”. Potrivit lui Bahira Sherif (1999, p. 619), căsătoria la musulmani reprezintă „inima vieții sociale și religioase” și, mai mult, un comportament normativ. Ca și în cultura indiană, femeile sunt considerate proprietatea familiei, ele simbolizând, totodată, reputația și onoarea. O posibilă aventură a tinerei atrage după sine dezonoarea familiei și diminuarea poziției acesteia în comunitate. „Aceste credințe sunt atât de puternice, încât familiile sunt pregătite să sacrifice viața unuia dintre membrii de sex feminin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
schimb, susținute de adeziunea și conștiința participanților. Astfel, legea cererii și a ofertei se situează la baza orânduirii economice, așa cum normele morale și juridice asigură echilibrul bunăstării și securității noastre. Mitul zeiței Themis, cu ochii legați și balanța în mână, simbolizează normele echității și ale echilibrului între a oferi și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive izvorâte din conștiința de deposedare, de privație a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în cea mai cunoscută dintre Tamarete: "Dacă lui Lou vaginu-i cânta Apollinaire,/ Tamariușka, eu ție ce aș putea să-ți cânt?/ Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper/ Păzită de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Paradis, acel Mil ambiguu, invocat să vadă "altarul lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui mamă moartă este cântată într-un superb Bocet, Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Adică, pentru neinițiații în tainele ezoterice: reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Franța din perioada ocupației, acesta a fost rolul pe care 1-a jucat cuplul Pétain-de Gaulle, un cuplu al principiilor antagonice, dar de care, cel puțin pentru cîtva timp, par a se fi legat speranțele și visurile multor francezi: primul simboliza Scutul, celălalt Sabia, primul răspundea nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării la luptă și la acțiune. Marcat, condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]