4,678 matches
-
sa scenică, trece printr-o criză de proporții. A îmbătrânit, memoria nu-l mai ajută să asimileze scenarii și roluri în care altădată se proiecta cu ușurință, "își pierduse farmecul", așa cum anunță prima frază a romanului. Se gândește să se sinucidă, dar alege să se interneze într-o clinică de psihiatrie. Două femei se intersectează, în această etapă, cu traiectoria complicată a existenței lui Axler: Sybil Van Buren și Pegeen Mike Stapleford. Prima e un fel de nevastă gospodină bovarică pe
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pentru Troțki, care era binecuvîntat din aceste puncte de vedere; de aceea a și ezitat în momente cruciale, pierzîndu-se în compromisuri și calcule false. Unul dintre partizanii săi, Yoffe, i-a și mărturisit-o într-o scrisoare, înainte de a se sinucide: Întotdeauna m-am gîndit că nu aveți suficient de mult din caracterul lui Lenin, inflexibil și refuzînd să cedeze, nu aveți suficient din acea facultate a lui Lenin de a se menține și de a rămîne singur pe calea pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
uman: testează reacțiile pământenilor cum fac ei cu, cobaii. Readuce scene din trecutul în care au fost trăite de fiecare, precum și anumite fantasme, pe care le creează pentru a discerne reacții. Consecința este, pentru unii, nebunia, dorința de a se sinucide sau voința de a se lăsa înghițiți de amintirile fericite pe care uneori Oceanul îi face să le retrăiască, ca și cum timpul ar fi fost abolit sau încremenit. Se leagă astfel un dialog straniu pe orbește, fiecare parte vizând "curiozitatea" celeilalte
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
112. Să notăm totuși că, invers, dacă o fată albă e răpită de "sălbatici" și suferă ultragii, dimensiunea devine tragică și oribilă, cum vedem în Les Hommes sangliers ⁄ Prizoniera oamenilor-mistreți (Rosny, 1929), unde, rămânând fără voia ei însărcinată, fata se sinucide. Suzanne, frumoasa "batavă blondă" răpită de căpetenia oamenilor-mistreți, se lasă posedată fără măcar să înțeleagă ce i se întâmplă. Crescută de niște "calviniști mărginiți și scrupuloși, ea nu bănuise nicicând surprinzătorul act prin care se perpetuează oamenii". Eroina-victimă se sinucide fiindcă
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se sinucide. Suzanne, frumoasa "batavă blondă" răpită de căpetenia oamenilor-mistreți, se lasă posedată fără măcar să înțeleagă ce i se întâmplă. Crescută de niște "calviniști mărginiți și scrupuloși, ea nu bănuise nicicând surprinzătorul act prin care se perpetuează oamenii". Eroina-victimă se sinucide fiindcă simte că devine "străină de umanitatea ei" prin relația forțată cu șeful hoardei și prin plăcerea ambiguă pe care o încearcă în compania lui. 2.3. Iubirea omenească și variantele ei SF-ul prezintă forme foarte diferite ale iubirii
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
uitându-se la serialele sentimentale de la televizor. Ea se îndrăgostește de Dave, care, după multe eschive și refuzuri, sfârșește prin a-i mărturisi că și el o iubește. Vor petrece împreună mulți ani fericiți. La moartea lui Dave, Helen se sinucide (sic), cerând să fie înmormântată lângă el. Phil a rămas burlac fiindcă "nu era decât o singură Helen O'Loy". Umor? • Iubiri și extratereștri Întâlnirile dintre extratereștri și oameni generează curioase imagini fantasmatice. Pe coperțile revistelor pulp, trupe mârșave de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de compromis și de fals, sfârșește în închisoare, pentru că nu poate accepta calea abaterii de la principii considerate sacre nici atunci când datoria morală față de „creditorii” săi, soția și copiii, îi solicită apelul la mijloace neortodoxe de îmbogățire. Ines, din Șacalii, se sinucide pentru a se salva de la tratamentul înjositor la care este supusă, prin conjugarea agresivității lor senzuale, de fostul prieten, de soțul bătrân și de fiul vitreg. Sever, din Turmele, rezistă imposturii și lipsei de principii doar după ce își găsește aliați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
nenorocit avem acum în beci!" a explicat unul dintre ei. Și, brusc, artiștii au lăcrimat: căci minunatul lor coleg murise... în hainele unui cerșetor din piesă. Nu mai vorbesc de Tomiță Moraru, o speranță a scenelor ieșene, care s-a sinucis în Germania, anul trecut! Să fie chiar ineluctabilă această etichetă "vagabon descă" în cazul omului de teatru? Dacă ne amintim de Molière, de Vraca, dacă nu uităm că marele Cehov s-a întors în patrie mort, într-un vagon pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o persoană cu autoritate publică; aceasta este porunca preadreptei rațiuni, cei nelegiuiți să fie pedepsiți cu moartea... Așadar, cu excepția acestora, care fie dreapta lege în general, fie Dumnezeu însuși, izvorul dreptății, în mod special, poruncește să fie uciși, oricine se sinucide ori ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse și demonstrate îndatoririle religioase, patriotice și sociale, încredințate militarului, Augustin simte nevoia de să-i sugereze beligerantului normele însuflețitoare. Ca bază a conduitei creștine, pe care trebuie să o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împiedica a priori același principiu pe care îl enunțase în De spectaculis. Cu toate acestea, se încuraja prin anumite evenimente petrecute recent: unii creștini duși în tribunale, în entuziasmul și în delirul lor, de a pătimi pentru Cristos, s-au sinucis singulari sau în masă înainte de a fi conduși de călău spre locul supliciului. Cazurile similare erau limitate în sânul Bisericii, care poate să-l amintească doar pe cel al sfintei Apolonia, de vreo 40 de ani, din Alexandria secolului III
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
plecat, dar noi ceilalți am mai rămas puțin, făcându-ne că nu s-a Întâmplat nimic.” Cum remarcă Desirée, să știi dacă cel care i-a luat locul lui Ringbaum - care nu va avea o altă soluție decât să se sinucidă - a citit sau nu Hamlet este secundar. Ce e important e că el nu iese din acest spațiu intermediar al cărților virtuale care ne permite să să trăim și să comunicăm cu ceilalți. Și este de preferat să nu rupem
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
rom. de Florin Chirițescu, Polirom, 2004, pp. 465-466. Ibidem, p. 470. Ibidem, p. 471. Ibidem, pp. 470-471. Ibidem, p. 469. Ibidem. CN +. Op. cit., p. 469. Anumite decese nu Îi pot fi nici măcar imputate lui Jorge: unul dintre călugări s-a sinucis, altul a fost omorât de un alt călugăr. „Alinardo Îmi oferise ideea lui, apoi auzisem de la cineva că și tu o găsiseși convingătoare... Atunci m-am convins că un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
are puterea să lupte. Și în acest lucru stă tragicul. S-ar spune că Ana Blandiana este un Treplev cehovian, căutător permanent, al absolutului, stângaci, din păcate, în crearea personală a acestui absolut, până la denegația lui din final, când se sinucide. Ne propunem să îmbinăm, în cele ce urmează, analiza care urmărește cronologia volumelor cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe cap o pălăriuță de damă, pantalonii suflecați pînă la genunchi peste care poartă o fustă scurtă; coboară cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-ar conveni ție, ți-ar conveni, cum nu! Ehe! (rămînînd suspendat într-un comportament de marionetă) Ce vă zgîiți așa la mine! (tăcere; își privește îmbrăcămintea... scoțiană) M-am îmbrăcat și eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adunat pînă acum: un cămin, reputația, liniștea de care ai nevoie ca să lucrezi, să scrii... să... Riști prea mult. El 1: Se poate... dar renunțînd risc totul. Adică pe mine. El n: E, acum n-o să-mi spui că te sinucizi! El 1: Prostii! Cînd nu mai ești față de tine însuți, nu mai e nevoie să te sinucizi... Ești mort demult. El n: (ușor enervat) Apoi, fratele meu, văd că nu prea se poate discuta cu tine... Faci ce faci și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea mult. El 1: Se poate... dar renunțînd risc totul. Adică pe mine. El n: E, acum n-o să-mi spui că te sinucizi! El 1: Prostii! Cînd nu mai ești față de tine însuți, nu mai e nevoie să te sinucizi... Ești mort demult. El n: (ușor enervat) Apoi, fratele meu, văd că nu prea se poate discuta cu tine... Faci ce faci și, una-două, o apuci pe ulița filosofiei... Și te pierd din ochi... nu mă mai pot ține după
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
demult! Costache: Eu nu... Marieta: Lasă-mă, domnule, cu mustrările astea de conștiință! Trebuia să fi rămas pe locurile noastre... Ce-o fi fost în capul tău cînd ți-ai cerut pensionarea, Dumnezeu știe! Mă mir că nu te-ai sinucis... cum au făcut unii... Mamă, ce proști! În sfîrșit! Dar măcar acuma să facem ceva, să cîștigăm ceva, că doar n-o să trag de pensia asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eficienței... Și vine lumea la el puzderie... tineri, bătrîni, săraci, bogați... Încep prin a vrea să cumpere o Coca sau o lumînare, și după ce le livrează o groază de cuvinte, toți se întreabă dacă n-ar fi bine să se sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav: E, aici e aici! Aici vine nebunia. Omul cumpără Cola, o bea, rîgîie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cumpere o Coca sau o lumînare, și după ce le livrează o groază de cuvinte, toți se întreabă dacă n-ar fi bine să se sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav: E, aici e aici! Aici vine nebunia. Omul cumpără Cola, o bea, rîgîie de plăcere și pleacă liniștit... Vrei să cumperi o Cola? Mona: Nu... mă gîndesc că e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu Desdemona... Pe nevastă ți-am lăsat-o ție... să trăiți fericiți... și-așa mai departe... ți-am lăsat-o, să ne facă nouă pîrjoluțele astea fabuloase..., minunate și otrăvitoare... sinucidere curată... ia mai dă una... Gh. P. doi: Te sinucizi cam des... și în multe feluri... Gh. P. unu: D-le, ideea asta cu sinuciderea nu mi-a venit bine niciodată... mă strînge la gît... Adică de ce să-i fac eu morții un cadou atât de frumos... și talentat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să funcționeze, pentru ca să continue competiția, trebuie ca dorința să crească, să se Întindă și să devoreze viața oamenilor.” (p. 200). Bruno este, evident, o victimă, un personaj cehovian transpus În Occidentul anilor 1960-90. și dacă ratații lui Cehov mor, se sinucid sau Înnebunesc, ei bine, Bruno se masturbează. Masturbarea, alături de confesiuni lubrice (unul și același lucru, la limită) sunt activitățile principale ale unui bărbat grăsuț, slab dotat sexual, dar care rezistă sinuciderii prin satisfacrea prin orice mijloace a libidoului. Cităm, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
son magazine.” (p. 81). Michel, deși, asemeni fratelui, ratat pe plan sentimental, promite să devină un mare fizician. Atât el cât și Bruno au la un moment dat ocazia fericirii - familie, copii, dar, pe rând, Christiane și, respectiv, Annabelle, se sinucid În urma unor maladii care le amputează feminitatea. Bruno se internează Într-un azil psihiatric, dar Michel devine un fizician revoluționar, descoperind soluția genetică a vieții veșnice, replicarea celulelor (omul devine astfel un perpetuum mobile). Hormonal, neoexistențialist, Particulele elementare sînt, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Frédéric Beigbeder. Cititoare/cititori, tocmai ați intrat În lumea unde nimeni nu este mai presus decît celălalt - Beigbeder este simpatizant comunist, de chichi, desigur -, În care indivizii trăiesc fără să știe de ce, dar n-au de gînd să se sinucidă, În care cred că se Îndrăgostesc, dar la o adică Își lasă iubita de izbeliște, care au citit printre picături niscaiva literatură pe care se mulțumesc s-o maimuțărească În calambururi gratuite. Pornind de la titlu: Mémoires d’un jeune homme
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Texel și Jérôme Angust sînt două capete ale aceleiași persoane, două caractere și două regimuri ontologice, dacă ni se permite, ale unui singur bărbat. Jérôme, Într-un acces final de furie, vrînd să-și ucidă tot mai enervantul companion, se sinucide de fapt; Je vrea să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil pe Je după sine. Una dintre morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și rudimentar pusă, dar, așa-zicînd, irepresibilă la sfîrșitul lecturii din Patrick Deville sau Echenoz. Cartea lui Patrick Deville poate fi Înregistrată de o literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]