5,168 matches
-
zahăr în cafea și spuse către Sachs: - Scriam toate informațiile pe care le-am adunat despre el. Și mi-a venit o idee. Așa că am dat un telefon și cred că am aflat numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un soi de plescăit al limbii atinse de cerul gurii, transmițând prin puținele cuvinte ce om ocupat era el. Cu siguranță, asta părea să o impresioneze pe Stacey, care deja nu-l mai privea doar cu un simplu interes. Îl sorbea din ochi cu un aer aprobator, însuflețită dintr-odată; ba chiar și vocea ei părea a fi dobândit o nouă vitalitate în vreme ce-i răspundea. Ah, domnule Chipstead. Îmi cer scuze că vă deranjez: nu are cod. Încă unul, nu, Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în ciuda a ceea ce credeau ceilalți, nici Leigh nu avea cea mai minunată relație din lume. Dar alungă din minte gândul despre Russell. Sigur că da. Îți aduc imediat, spuse ea închizând ibricul care începuse să fluiere. Ceaiul e gata. Tocmai sorbeau primele înghițituri când sună cineva la ușă. Emmy se uită la Leigh care spuse doar atât: — Adriana. — E deschis! strigă Leigh spre ușa de la intrare, dar Adriana își dăsuse deja seama. Intră grăbită în camera de zi și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care dorea ca prietenele ei să o confirme la un mic dejun post-yoga. — Pur și simplu n-are logică, a spus Adriana, introducând grațios în gură o lingură cu cereale. Ce credeți că e în neregulă cu el? Leigh sorbi din cafea și-i zâmbi chelneriței făcându-i semn să-i mai aducă. Restaurantul de pe colț, la intersecția dintre strada zece cu Universității, nu era cel mai grozav din zonă — cei care serveau erau tot timpul grețoși, ouăle era uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau cafea cu lapte degresat și vânători de modele de diverse naționalități care beau Bordeaux în grădina interioară făceau să vibreze toate ferestrele. Cada superbă, cu picioare elegante, nu avea perdea, așa că podeaua se uda detot când dădea drumul la duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să trăiască altfel. Numai ifose și zâmbete cuceritoare Adriana nu a înțeles niciodată de ce unora nu le plăcea deloc să zboare cu avionul. Chiar așa, ce era atât de îngrozitor să petreci câteva ore cuibărit sub o pătură din cașmir, sorbind șampanie și uitându-te la filme? Mâncarea era oribilă, e adevărat, chiar și la clasa întâi, dar dacă veneai dotat cu tot ce trebuie (batoane Zone, salată de fructe de la Whole Foods și o sticlă de apă Evian), putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh mai puțin, din pricina personalității ei mai rezervate, dar Emmy se umilise pur și simplu, luând inițiativa în conversații, sunând ea prima, sugerând planuri și fiind în permanență disponibilă. Deci, n-ar fi trebuit să mă prezint? — Nu, spuse Adriana sorbind din paharul cu vin. — Păi cum altfel să facem cunoștință? Adriana se uită la ea încercând să nu se enerveze; nu trebuia să uite că nu e chiar vina lui Mackenzie. Ați fi făcut cunoștință în câteva minute când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și pleacă. Rămâi doar cât faceți sex. Când e momentul să dormiți, pleci de-acolo, o sfătui Adriana pe noua ei elevă și încercă să nu se gândească la faptul că vorbea exact ca maică-sa. Mackenzie clătina din cap, sorbindu-i fiecare cuvânt. — Dar dacă— — Nu există excepții. Clătină iar din cap. — Distrează-te! zise veselă Adriana. Îl strânse ușor de braț pe Toby pentru a-l scoate din grupul de oameni care îl acaparaseră. — Iubitule, chiar că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Știu m’ tzi-tzah. Rafi a izbucnit în râs și a aproape că a scuipat mâncarea din gură. — Învățătoarea ta de la școala evreiască v-a învățat cum se zice la felație? Nu, pe asta o știu de la Max Rosenstein. Emmy a sorbit din cocteilul de fructe. Cum de vorbești engleza atât de bine? Și te rog scutește-mă de chestia aia că “americanii sunt singurii care nu învață limbi străine”. — Dar e adevărat, a protestat Rafi. — Bineînțeles că e adevărat; doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
m-a întrebat dacă vreau să stau la el, spuse ea în timp ce fetele bătură din palme, dar, deși lucrurile merg bine între noi — surprinzător de bine, chiar — eu cred că tocmai de aceea nu trebuie să ne grăbim. Se opri, sorbi din ceai și se prefăcu că se gândește la ceva. — Deci...cu banii pe care am să-i iau din proiectul de consultanță și din articole voi închiria un apartament micuț, doar pentru mine, în Venice Beach. Doar un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu Tuti. Leigh nu știa încotro bătea el cu povestea asta, dar era fascinată — să nu mai zicem că era limpede acum de ce ziarele de scandal nu mai continuaseră subiectul. Dar a naibii să fie dacă o să-i arate; a sorbit din ceașca de cafea încercând să pară indiferentă și a spus: — E foarte drăguță, Jesse. Înțeleg de ce te-ai căsătorit cu ea. Însă nu-i spuse De ce îmi povestești mie toate astea? Jesse a râs. — Leigh, a fost în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să vedem în weekendul ăsta care sunt rezultatele. Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate fi, de la Toby sau de la altcineva. E adevărat că am treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hîrtie și lăzi vechi de Împachetat. O joncă motorizată trecu repede pe lîngă ele, avînd pe punte cuști de bambus pline de cîini care lătrau, În drum spre piața de carne din Hongkew. La cîrmă stătea un muncitor gol, care sorbea bere dintr-o sticlă. Nu schimbă direcția cînd valul lăsat de joncă udă una din bărcile vasului de război. Ignorînd stropii de apă, ofițerul japonez strigă spre Wake prin megafon. RÎzînd singur, Jim bătu cu palmele În fereastră. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la lecțiile de latină, Întîrziate deja cu o săptămînă, dar doctorul Ransome era la depărtare de o sută de metri. Urmăriți de soldații japonezi de pe șoseaua situată mai la Înălțime, mulți oameni coborîră la marginea apei. Își umplură gamelele, și sorbeau din ele stînd pe mal. Jim era precaut cu apa, amintindu-și de apele negre din Nantao și de sutele de litri de apă pe care Îi fiersese pentru Basie. Oare În carcasa vasului blindat era un echipaj de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-un timp, te sfârșești În fața lui prin mișcări rapide și automate care par a fi un fel de twist. Te vânturi așa, fără muzică, icnind până la epuizare, În timp ce țăranii Își văd de ale lor Învârtind Învârtita. Copiii din sat sorb din priviri liniștea contorsionării tale. Căldura a pus stăpânire pe tine, aceeași căldură a după-amiezii care a uscat ierburile Înalte de prin grădini, stai toropit sub mărul bătrân și Înalt, aleargă norii prin crengile lui, departe, În cerul albastru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
văd că ar fi o nebunie să-ți dai frâu liber. Perfect de acord, zise Fi râzând cu poftă, fapt atât de neobișnuit pentru ea. Îți imaginezi cum ar fi să ai parte de sex real cu un ginecolog? Ruby sorbea din cafea, uitându-se În gol. Oricât ar fi Încercat să se abțină, se tot gândea cum ar fi să fie răvășită de Sam Epstien. Chiar mai rău, În fantezia ei Sam purta mănuși albastre de cauciuc și ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
numai proteine și legume verzi pentru prânz și cină, și-ar reveni până mâine. Puse chipsurile la loc În dulap și deschise minifrigiderul. Înăuntru găsi un iaurt cu zmeură, care nu expirase decât cu trei zile În urmă. Cât Își sorbea ceaiul, se Învârtea prin magazin, curățând rafturi, verificând vitrinele și rugându-se ca acest doctor să reușească Într-adevăr să le redea speranțele lui Chanel și lui Craig. Gândindu-se cât de norocoși au fost să obțină această programare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se Închina. Ruby presimțea că Bridget va decide să boicoteze circumcizia. În primul rând, dacă rămânea În bucătărie ar Însemna că nu exista nici o șansă să facă vreo scenă și să distrugă ceremonia. De asemenea, Ruby putea sta la masă, sorbind apă până când se va fi simțit mai bine. Dar Bridget insista să meargă În sufragerie. Acel copil inocent nu va trece singur prin ritualul ăsta păgân. Are nevoie de susținerea mea morală și eu voi fi acolo pentru el. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
are notată În jurnal data primei zile de reduceri de la Kenzo. Ruby se duse la tonomat. În vreme ce admira cutia lui din imitație de lemn de alun și crom, Sam i-a oferit un pahar de șampanie. —Noroc, spuse el. Ea sorbi din pahar și simți bulele de la șampanie cum Îi gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat și nu mai avea loc În casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-a lungul listei de cântece. Pe masă era o grămăjoară de monede. El luă una. Ce ți-ar plăcea să asculți? Ea mai sorbi o gură de șampanie și continuă să se uite pe lista de cântece. —Hmmm.... Cred că vreau „Are You Lonesome Tonight?“. —Bună alegere. El băgă o monedă În tonomat. Apoi Îi luă șampania din mână și puse amândouă paharele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cartof. —O să fie bine. E destul de cu picioarele pe pământ. Și dacă i se urcă faima la cap, Fi o să-l pună la locul lui imediat. Când Chanel se duse până la toaletă, Ruby stătu la bar uitându-se la oameni, sorbindu-și din șampanie și gândindu-se la ultimele șase luni. Puțin câte puțin, lucrurile se schimbaseră În bine pentru aproape toți oamenii pe care-i cunoștea. Pe măsură ce gândurile Îi zburau de la o persoană la alta se simțea ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un moment dat, nici nu ar mai avea nevoie a-și mai aminti de cartea sau de noianul de cărți din raftul vizat; există însă și cărți-vortex, irupții/absorbții discursive, emisii vulcanice și maelstromuri care-l invadează și totodată-l sorb pe cititor, și-l apropriază, dar pe care și cititorul le devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i substanță vitală, în timp ce și el, deopotrivă, își proiectează-n ele propriu-i statut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vedem lumina soarelui, cerul și pământul, azurul și verdele, și ce mângâiere mai mare decât aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice și să murim, cu ochii deschiși, sorbind cu ei, ca viatic, verdele etern al patriei! Cassou spune că opera mea nu pălește. Mulțumesc. Și asta pentru că e totdeauna aceeași. Și pentru că o fac în așa fel, încât să poată fi alta pentru fiecare cititor care ar citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]