6,333 matches
-
emoțional și rațional, În relație directă cu ceea ce societatea oferă În plan material, spiritual și moral, cu alte cuvinte În planul civilizației, culturii și educației. Credința ca fenomen spiritual Dualitatea existențială acceptată astăzi În gândirea filosofică: materie și spirit, altfel spus, corp și suflet, din punctul de vedere al științei se rezumă la materie, cu expresia sa cea mai Înaltă, corpul ființei viețuitoare. Dincolo de materie știința nu mai poate opera decât prin ipoteze și speculații, deoarece cunoașterea fenomenelor spirituale (chiar dacă la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și Îndoieli față de modelele din proximitate pe care le-a admirat: mama, tata, un frate sau o soră mai mare. Toate acestea conduc la conturarea și manifestarea eului personal, care nu rareori crează stări de tensiune În familie. Este, altfel spus, primul semn al tendinței de detașare a individului față de familia de origine. În ultimul secol și Îndeosebi ultimii 50 ani, datorită transformărilor importante din viața socio-economică mai ales În țările dezvoltate, s-a realizat ceea ce numim fenomenul de accelerare a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
of California, Los Angeles. Pe site-ul personal al profesorului, găsim, printre altele, un articol din iunie 2011, care arată cât de departe a ajuns în explorarea domeniului comunicării: "the communicator can transform communication into a mutual human relationship" (altfel spus, profesorul Asante redescoperă America). A devenit imediat profesor plin la Temple University și a renunțat apoi la numele mult prea eurocentric de Smith, alegând actualul nume, sub care a publicat Afrocentricity: The Theory of Social Change (1980). Și-a continuat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
secolului al XIX-lea și primii ani ai secolului al XX-lea (1859 1919). Stencil încearcă să facă legături între aceste figuri și evenimente istorice importante, într-un demers ce îl apropie treptat de paranoia. Spre deosebire de el, celălalt protagonist (impropriu spus, deoarece este unul dintre cele mai bune exemple de antierou din literatura postmodernistă, alături de Billy Pilgrim din Abatorul 5), Benny Profane, yo-yo-ul uman deja amintit, nu caută, ci se lasă găsit, nu face, ci se lasă făcut, mergând în derivă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o tainică pedagogie divină, o frână preventivă pentru cel care dorește să guste din cupa amară a păcatului, o certare Îndreptătoare, un imbold spre desăvârșire, o chemare insistentă la Înduhov‑ nicire, la smerenie 21, la o credință mai fierbinte, altfel spus, o chemare la căutarea mântuirii sufletului. Teama de boală poate fi pentru unii și cel mai bun parapet Împotriva orică‑ rei tentații de abuz22. Dumnezeu Îngăduie sau trimite boli și pentru a ne face mai străluciți și a deveni părtași
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a compătimi 75, a avea compasiune față de cineva, a avea aceleași sentimente, a simpatiza cu etc.) are În mare același Înțeles, dar provine din greacă. Hristos este Arhiereul „simpatic” al creștinilor, aceasta desigur În Înțelesul prim al acestui cuvânt, altfel spus, Hristos este Arhiereul Care compătimește, suferă Împreună cu creștinul suferind. El suferă cu noi În slăbiciunile noastre. Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 69 A trecut prin toate cele prin care ni se cere și nouă să trecem. Astfel, ne putem
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Același Sfânt Părinte, vorbind despre chinurile ce le‑au Îndu‑ rat martirii, scoate În evidență faptul că acestea au fost dureroase și groaznice, Însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinu rilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la Împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Halasmene suferea de ani de zile de o febră foarte mare care nu Înceta. Părinții au adus‑o pe fată dinaintea sfântului, care a vindecat‑o complet. O altă fecioară, care era logodită, suferea de o boală neuro‑ pată, altfel spus, delir. Sfântul a simțit că ea era victima Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești 239 magiei și a unei energii și influențe satanice. Ea a mers la sfânt și s‑a spovedit. După ce sfântul a citit anumite
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
O altă explicație a transnaționalizării firmei, apropiată de această dată de categoria motivației strategice, este competiția globală. Efectul de antrenare, creat prin localizarea pe o piață nouă a unei firme, duce la investiția pe piața respectivă a firmelor concurente. Altfel spus, nevoia de a-și urma concurenții reprezintă o motivație per se a internaționalizării. Este o motivație strategică, pentru că nu urmărește neapărat nici eficiență, nici resurse, nici piață: corporația își propune să fie prezentă pe o nouă piață din motive de
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
a filialei analizate. La rândul ei, această neprofitabilitate este provocată de costurile ridicate, de scăderea constantă a cererii, de apariția pe piață a unor competitori noi, mai activi și mai eficienți. Pe de altă parte, existența unor active specifice - altfel spus, active care nu au utilizări alternative eficiente - constituie principalul motiv de abținere a CTN-urilor de la luarea deciziei de a dezinvesti. Aceste active specifice pot fi tangibile și intangibile. Costurile mari ale echipamentelor industriale (active tangibile) reduc tendința de a
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
vorba de o abordare necesar ideologică, ci mai degrabă de una pragmatică, întrucât „fără periferii nu există centre, fără amândouă nu există dezvoltare capitalistă” (Hopkins et al., 1982). Rolul periferiilor este de a drena surplusul local către societățile centrale - altfel spus, subordonarea plusvalorii locale față de necesitățile activităților sistemului mondial 1. Acesta este, de altfel, și rolul principal al filialei unei CTN: să contribuie la profitabilitatea globală a corporației, rol ce poate intra adeseori în contradicție cu profitabilitatea în sine a filialei
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Delapierre, Mytelka, 1999) Structura unei constelații poate sau nu să optimizeze relațiile dintre firmele implicate. Conform analizei lui Gomes-Casseres, trei sunt condițiile pe care o constelație de firme trebuie să le îndeplinească pentru ca respectiva constelație să fie eficientă - sau, altfel spus, pentru ca ea să reprezinte forma optimă de organizare a resurselor mai multor firme, la un moment dat. Aceste trei condiții sunt: - Fiecare firmă implicată să fie incapabilă să dezvolte, într-un efort singular eficient, capacitățile pe care le oferă celelalte
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
mai „artist” decât alți promotori ai avangardei, de vreme ce se arată preocupat de pericolele pe care le poate constitui „domnia și despotismul cuvântului”, - „vasalitate”, notează el, „inversă aceleia de care mă temeam la început, adică pornind de la gândire la cuvânt”. Altfel spus, fascinația „artei combinatorii” („să le alătur șeste vorba de elementele date de lumea din afară - n.n.ț, să le combin - matematicește? - între ele, izbutind uneori o asociere nouă”) îi apare nu mai puțin primejdioasă decât conceptualizarea limbajului, - însă tot în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
despre poem, într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care se conturează și exprimă în ele este un poet, Poetul), iar „evenimentele” sunt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, în ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat în manifestele propriu-zise și în eseurile din A doua lumină - între repere concrete ale ambianței socio-literare - apare aici topit în structurile prozei poetice, în care „eul empiric” cedează locul unei subiectivități emblematice, deci cu o valoare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imaginar să se sustragă unor frontiere precis conturabile: este, de fapt, un teritoriu în expansiune, ce-și împinge bornele spre orizonturi necunoscute și care, în interiorul unei hărți mereu provizorii, propune repere instabile, apte de cele mai neașteptate metamorfoze. Este, altfel spus, un univers disponibil, în care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate în înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în sistem de „vase comunicante” a eului cu universul, a interiorului cu exteriorul, înseamnă de fapt împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere în fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrângeri a eului și a tuturor lucrurilor, - proclamarea, altfel spus, a sărbătorii, instaurarea ei ca spațiu-timp al celebrării comuniunii cosmice: De aceea, cum circulă prin noi toți nu numai pădurile Ci chiar și casele, vulcanii, vitele, corăbiile, orașele Când noi toți, buni sau răi, suntem ca niște conducte prin care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cel al marii metropole luate ca model (în speță, Parisul) și în peisajul natural, care-și conservă în chip firesc reperele tradiționale de bază, - nu însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al oricărei transcendențe. Cu această premisă se poate vorbi de o "încheiere" a proiectului modernist și de inaugurarea unei noi paradigme, în care ființa ca Dasein nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență pentru a se susține. Altfel spus, lumea centrată pe om își este suficientă sieși, fără "ipoteza" sprijinului în Dumnezeu. Postmodernismul se desparte aici definitiv de tradiționalism și de modernism, asumându-și nașterea unui nou antropocentrism. Ce-i drept, un Alexandru Mușina, adept al existenței unei unice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
le pot stopa. Lumea ca haosmos e bântuită de violența diabolică. Postmodernii se iluzionează când cred că în haosmos sunt posibile civilizația și cultura. Haosmosul e perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere descompunere, marș entropic către nimic. Violența în lume nu ține de ontologic, dar exprimă inaptitudinea diavolului de a crea, o violență malefică indusă omului căzut, asociată cu o falsă complexitate opacizantă, dincolo de care tronează nimicul. Moartea e forma
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o anchetă a "Vieții Românești", inserția politicului (a disensiunilor) în sânul bisericilor a făcut ca în Constituția Uniunii Europene semnate la Roma (octombrie, 2004) să nu se pomenească de rădăcinile creștine ale Europei, biruind aici un ateism diplomatic. Altfel spus, ethosul postmodern a biruit în constituția europeană, deși conștiința europeană comună, câtă este, nu-i decât opera fundamentului creștin. În orice caz, decreștinarea Europei era privită de Eminescu ca pe cea mai mare catastrofă istorică de la căderea Bizanțului. Despărțirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de teologia creștină, iar pretenția uciderii zeului e ambiguă, deoarece a treia Persoană a Treimii lucrează în logos, Biblia afirmând că "Întru'nceput era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era"106. Creația s-a produs, altfel spus, arheal, prin logos. Cu alte cuvinte, dacă ducem raționamentul până la capăt, ceea ce le reproșează, în ultimă instanță, Rorty lui Heidegger și Derrida e că nu au eliminat din gândirea lor modernismul decât pe jumătate. Astfel, Rorty pretinde că "postmodernist" cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
repetă patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește moartea. El compune chipul agreabil al cadavrului, îl maschează și îl fardează"108. Transformă, altfel spus, cosmosul în cosmetic, în mască, răsturnând ordinea cetății în teatru. Dacă ne gândim bine, Eminescu nu definește altfel poezia în Epigonii. Oare o face grație unei lecturi de felul celei a lui Derrida, care abia el descoperă adevărata textură din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vechi și noi de Nicolae Filimon și până la Slavici, Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere, sunt factori de reacțiune, de obstaculare în calea progresului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
legitimitatea de a dicta majorităților naționale politica lor, care nu trebuie să mai fie națională, adică spre beneficiul majorității cetățenilor, ci pentru prosperarea nemărginită a minorităților financiare și economice transnaționale. Dacă acest tip de globalism se concepe în postmodernitate, trebuie spus, cu tot cinismul, că societatea românească a fost, cel puțin din secolul fanariot până astăzi, un bastion de postmodernitate în Europa, fiindcă întotdeauna diverse minorități economice (care s-au nimerit, câteodată, să fie și etnice) au dominat grosul națiunii. Ba
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modernă, de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial. A treia fază a capitalismului (1940-2005), "capitalismul târziu", transnațional și de consum, a dus la eșecul modernismului ca proiect și la înlocuirea lui cu postmodernismul. Altfel spus, postmodernism cultural înseamnă cultură de consum, în satul global, spre deosebire de cultura de masă pe care și-o asuma comunismul. Se pare că izbânda culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]