6,757 matches
-
construcție narativă (axată pe tema debusolării și ratării): Tender Is the Night/Blîndețea nopții, din 1934, reia problema existenței maritale zbuciumate (cartea a fost scrisă în perioada în care Zelda era internată într-un sanatoriu psihiatric), implicînd faptul că, în spatele strălucirii de suprafață, se ascunde mereu ruina morală și psihologică. Povestirile lui Fitzgerald (numeroase, strînse în colecții antume și postume, extrem de populare la vremea publicării lor) merg de asemenea, predominant, pe tema pierderii identității într-o societate incompatibilă structu ral cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-și aleagă varianta de "preluare" care-i convine, în romanele lui Franzen. Poate citi "istoria mică" și, astfel, aprecia inventivitatea epică a prozatorului, dar, concomitent, poate citi acolo și "istoria mare", iar, de pe acel palier, are șansa, ultimativ, să sesizeze strălucirea literaturii adevărate. Eugenides și Franzen scriu după unii critici romane anti-consumerism, despre moarte și disoluție (îndeosebi în cazul Corecții-lor s-a spus că e creația prin excelență a unei societăți americane descompuse, ulterioară atentatelor tero riste din 9/11, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intertextualității postmoderne sînt, deocamdată, neclare. Reacția sa superficială nu a rezolvat însă controversa, discursul despre posibilele fragmente plagiate din cărțile sale continuînd să se dezvolte mediatic!) În perfectă manieră romantică, autorul alunecă în paseism, Istanbulul trecutului ("de aur") copleșind, prin strălucirea lui, palida imagine a prezentului. Substratul acestei mitologizări irepresibile trebuie căutat în biografia lui Pamuk. Scriitorul mărturisește, într-un interviu, că a scris Istanbul într-o perioadă de derută personală. Proaspăt divorțat (după un mariaj de douăzeci de ani), indezirabil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
estetice, dar și însemnătatea în asumarea unui lirism novator, marcat de atracția spre cotidian, spre o viziune expresionist-simbolică a realității, a poeților aparținând așa-numitei "generații a războiului", Geo Dumitrescu și Ion Caraion, sau a unui poet ce ilustrează cu strălucire neomodernismul, pe latura sa fantast-vizionară, Emil Botta. De asemenea, un rol important în redefinirea lirismului românesc postbelic l-a avut mișcarea de avangardă, continuată mai ales în varianta sa suprarealistă, reprezentată de autori altfel, destul de diferiți ca formulă și viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o lumină complexă, universul intim al autoarei fiind reconstruit și reîntregit printr-o repunere în valoare a temelor și a motivelor anterioare. "Imaginea intensă a diamantului, ajutându-mă,/ Să trec din confuza stare de veghe,/ În brusca iluminare a somnului,/ Strălucire interioară,/ Formă de lumină desenată,/ Cu lumină pe lumină,/ Încât nu se mai distinge/ Decât o misterioasă combustie/ Care semnifică totul./ Așa cum raza albă a diamantului,/ Se face țăndări colorate/ Așa cum șarpele își înghite coada/ Și devine inel,/ În adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt dovezile unei erudiții incontestabile, a unui Profesor cum nici nu sperasem să am. Memoria mea afectivă reține cursurile dedicate lui Dimitrie Cantemir, "Principele spiritului", cum îl numește doamna profesoară. Am citit în zilele acelea în ochii doamnei Sorohan o strălucire specială, ori de câte ori vorbea despre Inorog, personajul excepțional care domină spiritual lumea romanului alegoric. De altfel, de fiecare dată când împrejurările vieții m-au adus în apropierea doamnei Elvira Sorohan am avut acest sentiment puternic că altitudinea spirituală și intelectuală a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ale lecturii construind un model ideal al cititorului; 2. Imagini ale scriitorului-cărturar. La care se adăuga, pentru precizie, și o a treia ofertă de exemplaritate umană în raporturile cu cartea: 3. mecenatul. 2. "Oglindî văzâtoare pre Dumnezeu luminî nestinsî a strălucirei de minte..." Metafore carte/ scriitor, lectură/cititor Scrise după regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cărții-spadă ce va face carieră la Cantemir. Tot cu rol ocrotitor și purificator "spatî de amăndoao părțile ascuțitî de tae toatî fărî légé și necurățiia și hulele ereticilor" -, metafora se remarcă prin cvadrupla funcție pe care o conferă conceptului de strălucire: apărare și corectare ("înfricoșazî nu numai pre muîncitori și pre împărații pămentești, ce tocma și dracilor"), iluminare ("luminéza pre carii sănt întru întunérecul neînțelégeriei, și înțelepțéste tinerii și întăréște întru înțeles pre bătrăni"), curățire de păcat ( "arde cu focul lucrăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dédins cu socotințî, și cu semuiria sufletéscî", cheamă Năsturel, în final, la lectura discernătoare, empatică și hermeneutică. Pentru că, "izvor înțelesului sufletesc", ori "ascunsă vistieriia a toate bunîtățile", unde se pătrunde cu cheia înțelesului, "oglindî văzâtoare pre Dumnezeu, luminî nestinsî a strălucirei de minte", cartea se definește ca liant și revelator al lumii divine în spațiul rațiunii umane, unde miza este, într-un sistem de corespondențe complex și mereu activ, cunoașterea de sine ca premisă pentru cunoașterea de Dumnezeu. Într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dobîndit numeroase nuanțe suplimentare. 2. Franceza limba "pîlnie" O limbă în care se exprimă una din cele mai mari civilizații și care a servit în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către cei care o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și savuros. Francezul nu se simte cu adevărat în largul său în limba franceză, dar francofonul, da. În această zonă de libertate singulară pe care doar limba o conferă, fără limite geopolitice sau instituționale, situăm specifici tatea "spațiului francofon", cu strălucire ilustrată, între alții, de cîțiva ani, de scriitorul român stabilit în Elveția romandă în 1990, Marius Daniel Popescu. Nu știa deloc franceza înainte de a sosi la Lausanne, iar astăzi își scrie toate textele direct în această "no man's langue
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit de propria-i lumină și arzînd de dorința de a-și cunoaște Tatăl, începe să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l trimite pe Horus să o salveze. Horus, zeul limitei... Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intervin salutar gîndirea paradoxală și necesitatea terțului inclus, ca soluție, fie și provizorie, dat fiind că negația, în rolul său de opoziție esențială, e mult mai supusă uzurii decît suspendarea judecății: "Vine un moment cînd negația însăși își pierde întreaga strălucire și, deteriorată, se alătură evidențelor numai bune de aruncat." (MA) Nu în ultimul rînd, "altceva" poate însemna și alt tipar de expresie, căci sfîșierea stăpînită și metodică de sine, recea constatare a decăderii umane nu s-ar fi putut mulțumi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant a stelelor zbătându-se de prisos, în înghețul întunericului fără fund și zare". Toate sugestiile luminoase, care, în mod curent, implică pulsul vital, sunt vidate de căldură: fosforescența hibernală, strălucirea palidă a bolții cerești, cristalele de carbon ale briliantelor. Din fața asaltului concertat al elementelor nu există altă salvare decât somnul: eroina își dorește evaziunea în hipnic, pentru a se scălda, dimineața, "în lumina soarelui alb (subl. în text)". Însă mecanismul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dintre întuneric și lumină pe care îl presupune deplasarea nocturnă a lunii prin cameră, senzația de mișcare a obiectelor (desigur, pentru copilul Walter, nu a înseși obiectelor, ci a spiritelor care le locuiesc), focalizarea unor detalii ascunse de larma și strălucirea de peste zi sunt condiții de posibilitate ale experienței copilului, în contact cu lumea obiectelor. Mai târziu, felinarele cu gaz ale Parisului se vor afla, de asemenea, în centrul experienței urbane a flaneurului. Spre deosebire“ de iluminatul electric, instantaneu, total și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a metalului și a sticlei, re cent descoperite și valorificate ca materiale de construcție“. Lumina circulă prin oraș, este amplificată, oglindită, înscrisă în forme diverse. Puterea ei mimetică, de a vădi similitudini și de a întruchipa vise, se retrage. În strălucire, orașul modern își ascunde slăbiciu nea și atotprezenta, persistenta moarte. * Este greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de un „reportaj“ în sensul tradițional
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâna în șold, este evidentă o anumită înclinație spre anecdotă în acest ronde-bosse în bronz. În sculptura din 1909 s-a schimbat 1) suportul, nu mai este vorba din bronz, ci de marmură, ceea ce conferă o paliditate spiritualizată și o strălucire aparte chipului, 2) nu mai este vorba de o statuie integrală, nici măcar de un bust, orice urmă de corporalitate a dispărut pentru a lăsa locul chipului, un chip care se desprinde din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parcă sub impresia unei viziuni. Similitudinea provine din acest joc între postura mondenă, voit degajată și un fond axios, decelabil în privirea ambilor artiști. De fapt, cu Autoportretul din 1905 (ulei), chipul lui Luchian dobândește o notă suplimentară, gravă, o strălucire aparte, mărturisind o circumscriere tragică a existenței sale. Privirea concentrată, pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre cele două personaje rezidă în alerta unuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe care trăsăturile schițate abia-l disting de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept, de o manieră personală, recuzita picturii simboliste germane, din care cea a lui Böcklin sare în ochi. Această pictură sumbră pentru care elocventă este celebra Insulă a morților (1880) este părăsită de pictor, care aderă la temperatura pastelului, la strălucirea tonurilor mediteraneene, de unde-și datorează și titulatura de "colorist". Culorile ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]