5,716 matches
-
care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse de James și de Denise în vreme ce eu trăisem într-o sublimă ignoranță. Nu voiam să fiu considerată o victimă. Dar mă simțeam așa de jalnică. Așa de proastă. Așa de profund, profund umilită. Am început să mă înfurii îngrozitor de tare pe James. Sentimentul de umilință a apărut treptat. S-a insinuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mișcări circulare. Cine? am întrebat eu. Făceam dinadins pe proasta. —Superbul Adam, mi-a explicat Laura ușor exasperată. —Ce-i cu el? am întrebat eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta numai ca Laura să insiste cu faza că Adam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petrecea în capul meu. Adam a mai spus ceva. —Ăăăă, iartă-mă, Adam, dar n-am înțeles ce-ai zis, i-am spus cerându-mi scuze. A ridicat capul din piept și m-a privit. Arăta prost dispus, dar era sublim. — Am spus: care e problema ta? a repetat el supărat. M-a trecut un nou fior de teamă. Trebuia să îndrept situația. Dar era foarte dificil să vorbești cu el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de lângă mine. —Dumnezeule! a exclamat el. Ești o vrăjitoare! Mă înnebunești! Ești superbă! M-am ridicat nițel și m-am uitat la el în timp ce mâinile îi rătăceau pe abdomenul meu. Eram așa de mulțumită că nu mâncasem nimic. Adam era sublim. Avea un corp splendid. Și o față superbă. Și era un tip așa de drăguț. Ce făcusem ca să merit așa ceva? Ochii mi-au coborât spre pieptul lui. I-am admirat abdomenul perfect plat, dar mi-am mutat repede privirea atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru cea muzicală. În măsura-n care literatura și filmul sînt reale. Ce nu este realitate și, de aceea, sublim , dacă nu iei În considerație materialul instrumentelor, pare-a fi muzica. Tot Einstein a spus Într-o zi că imaginația-i mai importantă decît realitatea. Datorită acestui citat dintr-o anexă verbală la teoria relativității, filmul a evoluat foarte relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
explicat amîndurora unde e gara și mi-am reamintit diferite secvențe din Amanții muzicii pentru că sînt scriitor, adică artist, Într-un fel. PÎnă la un punct cunosc și eu drama artistului damnat, și-acum apare punctul, contrastul dintre o muzică sublimă și o condiție umană mizeră, ce te Împiedică permanent să te bucuri de viață, irupe din peliculă. Amanții muzicii sînt Piotr și von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu șaisprezecimile, și Înnebunește numai și numai pentru că Ceaikovski nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar este lovit nu prea tare de mașina lui Shirley MacLaine, soția unui miliardar, ce-l transportă repede acasă pentru a-i da Îngrijirile necesare. De aici Înainte, absolut tot ce spune Sellers, sublime idioțenii despre grădini, va fi interpretat de lumea bună și soțiile ei ca un text cursiv de extrafilozofie de-o enormă prospețime și, ca atare, cu incalculabil impact asupra vieții pe pămînt În general și a politicii Americii În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clovn Îmbătrînit de la douăzeci de ani, este firesc ca Giulietta să fie Înșelată și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a lui Nino Rota. „Deși Îmi vine greu s-o spun, acestui film Îi lipsește aproape cu desăvîrșire planul sublim.” (Peter Harcourt, Film Quaterly, 1966, nr. 3) Dintr-o altă revistă de cinema, aflăm că Angela Băcescu și-a cumpărat bascheți. De asemenea, că măruntaiele omenești posedă fund, nu-i vorba de rect, e altceva, mai ezoteric. Și că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ani În vreme ce noi ne jertfeam pe traista ciobanului. „Dar oare ce-i democrația?” În combinație cu persiflarea, revolta ajunge inflamabilă și autorul, jupiterian, sfîșie rochița Europei În văzul tuturor. Nimic nu-i omis În acest rechizitoriu ce atinge cu violență sublimul. E prezent și Virgiliu, vigilența-i maximă, apar și ungurii, care-s protejați de Occident petru ca noi s-ajungem „victime În propria țară”. PÎnă acum n-am fost, am fost muncitori și țărani și ne-aparțineau bunurile Întregului popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastre. Nu vreau să mă gîndesc la celelalte zgomote ale dragostei noastre. În finalul unei nuvele paralele, după aceeași scenă de amor cu trupuri, al lui puternic și tandru, al ei, superb, autoarea - aici e o damă - mărturisește că „era sublim” și intră sublim cu noi cu tot Într-un final surprinzător al cărui primă liniuță de dialog Îi aparține lui, care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua. Je t’aime... Non lăsat pe tua mers la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mă gîndesc la celelalte zgomote ale dragostei noastre. În finalul unei nuvele paralele, după aceeași scenă de amor cu trupuri, al lui puternic și tandru, al ei, superb, autoarea - aici e o damă - mărturisește că „era sublim” și intră sublim cu noi cu tot Într-un final surprinzător al cărui primă liniuță de dialog Îi aparține lui, care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua. Je t’aime... Non lăsat pe tua mers la altul”. Pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acasă și-ți dai seama că tu, care-ți detești poporul din motive pe care degeaba Încerci să le explici deoarece nu te-nțeleg și se uită la tine ciudat politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară n-are nici o noimă, nici un statut, pentru că ești un intelectual fără frontiere, realizezi că ești doar estropiat, ți-a fost furat un sentiment adînc, perfect normal, o dimensiune, un fior pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
fără cheie, zadarnica mi-a fost oboseală, căci rugina și-a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor, ele s-ar preface în armonie divină și voi, împătimiții de sublim, ați asculta cea mai frumoasă simfonie născută din șoapte împletite cu durerea inimii. Dacă plecați, nu luați și cheia cu voi !
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
nu poți face cum trebuie dacă nu iubești, nici meserie, nici visuri aparent copleșitoare, nimic. Iubirea pentru o femeie Îsau pentru un bărbat) e cea mai la îndemână, dar nu-i totul. Însă în ea se pot strânge abjecția și sublimul în întregul lor, de parcă fiecare act al nostru n-ar fi decât o violență fără măsură și izbucnit dintr-o violență fără măsură, pe care n-o mai recunoaștem pentru că iubirea a învelit-o în ceva ce-i admis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
Tot e iluzie susține deși bătrânii zic că tot... e praf și pulbere acolo în mormânt. Îmi demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ O simfonie minunată de-asculți e tot părere iar spații, timpi încovrigați, spirale reiau presentimente și coșmaruri în vise sub pământ !
Kantiene by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83919_a_85244]
-
deficitul concav se va răsturna într-o oglindă, iar razele lunii vor topi gradual umbra copacilor ascunși sub povara chipului tău, al chinului tău în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori, captatori de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă, se apropie dar... prea încet și-aștept izbăvirea, ca să încep alt chin. Prietenă, alungă-mi incertitudinile Acum cât suntem încă singuri!
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
mediului), membru al G.L.U.P.I., inclus în 4 antologii/culegeri de epigrame. Declarație Săgetător, epigramist, Să-nțep femeia am motiv, Dar, orișicât de TUPEIST, Nu o tratez PEIORATIV. Înainte de căsătorie Motivul diferit de bucurie, Când ei visează actul cel sublim, E pentru ea un petec de hârtie; La el în schimb ceva...mult mai intim. Unei doamne contabile care mai greșește Îndeajuns de curioasă, S-a convins în ce-o privește: Socoteala de acasă, Nu prea i se potrivește. Tenha
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
te iubesc Și-așa o țin de-atuncea: Sus și tare! Sfat pentru o fată Nu știu pentru care stimul, Tot bărbatu-i, domnișoară, Obsedat să fie primul... Chiar și-a nu știu câta oară. Unei perechi de comercianți În sublimul lor serai, E nemulțumită fata, Că-i iubită „en detail”, Când ar vrea „cu ridicata”. Secretul dragostei (destăinuire de 1 mai) Când a prins-o ieri pe splai, Cu iubitul cel de-acum, Ea a zis că-i unu mai
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
o altă nevoie, nu mai puțin puternică și importantă decît aceasta, prin care aspiră mereu să găsească fericirea în ordinea lucrurilor reale și gravitează în jurul acesteia prin legea naturii sale. 8. Acestea erau, așadar, lucrările prin care Apostolii își întăreau sublimele cuvinte pe care le adresau firii omenești, virtuțile practicate de ei? Cu siguranță, o necesitate esențială a omului este virtutea; căci fără demnitate morală omul nu are nici o valoare în propriii săi ochi; și cine este fără valoare în propriii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și lucrează asupra poporului în numele lui Dumnezeu; și uneori chiar și Clerul se amestecă cu poporul, fiindcă aparține trupului omenirii, el fiind capul, îi vorbește lui Dumnezeu și așteaptă de la El lucrarea tainică de însănătoșire morală și învigorare. Așa încît sublimul cult al Sfintei Biserici este unul singur, rezultînd din Cler și din popor, care într-o rînduită înțelegere și după rațiune vibrează împreună într-una și aceeași lucrare. 15. În Biserică, toți enoriașii, Cler și popor, repre-zintă și formează acea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
eu mă aflu în mijlocul lor."50; iar cu altă ocazie, vorbindu-I Tatălui: Iar măreția ce Tu mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, ca ei să fie una, după cum Noi una sîntem"51. Cristos, prin aceste sublime cuvinte pe care le repetă de atîtea ori, își găsește temelia în "limpezimea luminii raționale" pe care Cristos însuși a dăruit-o Bisericii Sale, pentru ca enoriașii să fie una cu El, făcînd parte din același adevăr sau, mai bine zis
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
botezați neamurile", le-a spus Apostolilor "dați-le învățătură". Lipsa unei depline învățături de viață date poporului creștin (căruia îi dăunează prejudecata păgînă că este mai bine să îl ții în semi-ignoranță pentru că ar fi incapabil să perceapă cele mai sublime adevăruri ale credinței creștine) este prima cauză a acelui zid de despărțire care se ridică între el și slujitorii Bisericii. 18. Spun deplină învățătură de viață, pentru că în ceea ce privește învățătura materială, ea abundă poate în vremurile noastre mai mult decît oricînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]