5,950 matches
-
nu vor putea da decât două reprezentații, pe 31 iulie și pe 1 august 1822. 76 Este pentru prima oară când această revistă engleză publică un articol în franceză. 77 "Mouchoir" în franceză, provine de la vb. "(se) moucher", "a (-ți) sufla nasul", considerat termen vulgar. (n.tr.) 78 Fr., jeunes gens raisonneurs (rezoneri, în limbaj teatral). (n.tr.) 79 Este vorba de cea de-a doua parte a Salon-ului din 1846, intitulată "Ce este romantismul?" ("Qu'est-ce que le romantisme
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tătăiță...!“ Pe chipul ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului... și mai departe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Aceleași gânduri îl luaseră în stăpânire și pe Anton... În zori, când zvâcni prima fluturare de lumină, Anton încă nu pusese geană pe geană. Se ridică de pe laiță și se pregăti de plecare. Dimineața era răcoroasă, cu cer senin, vântul sufla slab dinspre miazăzi, vremea era bună... Ceața așternută pe vale de decuseară, se ridică odată cu revărsatul zorilor acoperind cerul ca o pânză subțire de nori, în straturi de puf alb. Zarzării înmugurise și dădură în floare. Bătrânul Toma stătea la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea pentru că ucisese. Un vânt subțire sufla dinspre răsărit drept în față, spulberând zăpada. O liniște dureroasă plutea în jur... o liniște care înfiora. Deodată, un scâncet ca de copil se auzi, și din lăstăriș se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa, în așteptare, neclintită, pândind parcă, clipa, un semn, să poată fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din trecerea în revistă a e-mailurilor. Ce întrunire? —E un mesaj de la Peter, spuse Anna. Mă gândeam că l-ai citit până acum. Lenevești? Se pare că preluarea va avea loc până la urmă. Și se pare că InvestorCorp i-a suflat acordul de sub nas lui Assam Finance. Darcey se opri și deschise e-mailul la care se referea Anna. Către: Întreg personalul De la: Peter Henson, director Despre: InvestorCorp Vom avea o întrunire în sala de mese la ora 12 pentru a discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se întâmplase cu atât de mult timp în urmă. O mira cât de afectată era încă Darcey de toate acestea, tocmai ea căreia îi păsa de obicei atât de puțin când punea punct unei relații. — În seara aceea nu a suflat o vorbă despre inel, continuă Darcey. Nici a doua zi dimineață nu a zis nimic. M-am trezit devreme și am mers în vârful picioarelor până la geaca lui, ca să verific dacă mai era acolo. Ca să verific dacă era aievea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prietene. Și eu te-am ajutat la facultate. Ce naiba, doar eu ți-am găsit iubiți! Eu le spuneam că săruți bine. Nu e vina mea că nu ți-a mers cu nici unul. Așa că ți-ai zis: hai să i-l suflăm pe ăla cu care îi merge! N-a fost așa, zise Nieve. Zău că n-a fost. Numai că avea ceva... am știut din clipa în care l-am cunoscut. Și el și-a dat seama. — Mă iubește, spuse Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
veche și cea nouă! — Nu pot să mă plâng de nimic, zise Nieve cu sinceritate. —Ăsta e scopul meu, iubito, răspunse Lorelei. Știam ce îți doreai din e-mailurile tale. De ce n-ar fi totul perfect? Nieve, care se așteptase să sufle foc pe nări toată ziua, răstindu-se la Lorelei că pregătirile nu erau pe măsura așteptărilor, roși puțin. Vezi tu, obiectivul meu este ca mireasa să apară, arătând splendid, fără să trebuiască să-și facă griji pentru nimic, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
da vina pe cineva, pe altcineva, pentru faptul că nu mergea. Era ușor să-mi închipui că încă îl iubeam pe Aidan. E absolut grozav, zise Carol. Nu-i de mirare că ai luat-o razna când ți l-a suflat de sub nas. —E al naibii de băftoasă, trebuie numai să își dea seama, încuviință Rosa. —În afară de cazul în care o bănuiește că știa de fraudă, comentă Darcey. Sau dacă nu mai e interesat de ea, acum că a pierdut totul. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
eu ar trebui să mi le cer, pentru că am fost - așa cum ai zis și tu - egoistă până în măduva oaselor. Și în legătură cu înfumurarea ai cam avut dreptate. Nu îmi pusesem în gând să mă duc la nuntă și să i-l suflu pe Aidan de sub nas lui Nieve, în schimb, am vrut să arăt grozav și să-l fac să mă considere de o mie de ori mai frumoasă ca ea. Așa că și acuzația de înfumurare e oarecum fondată. —Uau, zâmbi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mereu surprinși de măiestria cu care natura punea în scenă acest spectacol. Ăsta e răspunsul. Așa cum distruge liniștea orașului, natura poate să ne distrugă toate planurile dacă îi e pe plac. O rafală de vânt pătrunse prin ușa întredeschisă și suflă prin hârtiile de pe masă și rafturi. Înjură încet și închise ușa. Comuniunea cu natura și toate cugetările astea existențiale erau mărețe, nimic de zis, mai ales la ora două dimineața, dar mai bine își păstra capul pe umeri. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor lui financiari, care o descusură în amănunt asupra produselor InvestorCorp și ale căror întrebări erau mult mai sfredelitoare decât ale unor clienți normali. S-a ars și acum suflă și în iaurt, spuse Antonio Mantovani atunci când Darcey remarcă insistența lui. Vrem să ne asigurăm că totul este așa cum spui. Clientul nostru nu vrea să continue să muncească, acum că a ajuns atât de departe în cariera sa. Interesantă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mine. Și cu Anna cum rămâne? întrebă ea brusc. E prietena mea și te-ai jucat cu ea și ți-am spus să nu te joci cu ea. Și chiar dacă... dacă noi am... dacă... aș fi ca Nieve. I-aș sufla iubitul de sub nas. —Anna m-a obligat să vin aici, spuse Neil. Ea zice că nu sunt sincer în legătură cu sentimentele mele. Și i-am repetat de un milion de ori că nu-i adevărat și că să nu se bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noi nu ne dăm seama decât prea târziu abia după ce se închid granițele în urma ei 22 aprilie 2011 Fericirea este păstrată sub pleoapele închise strângem visele frumoase atunci când închidem ochii ne mistuim printre copacii osteniți de prea multă verticalitate vântul suflă șoptit fără să tulbure bucuria tăcută de sub pleoapele noastre este o lume mai bună acolo propun să ne mutăm în ea va fi ușor veșnicia nu verifică niciodată pașapoartele din când în când în semn de aducere aminte ne vom
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Despre venirea Domnului Iisus în orașul Betleem și cum s-a născut... și ce a urmat! M-a uimit până la lacrimi, cum nu s-a găsit un locușor într-o casă de oameni, cum necuvântătoarele L-au primit și îi suflau căldură și adăpost, iar noi, ce am făcut? L-am Răstignit! Câtă răutate și cruzime au unii în ei, mai rău ca fiarele sălbatice. Și citeam plângând de întristare pentru cele ce au făcut cu El De atunci mi-a
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
hainei o batistuță din dantelă care părea la fel de nelalocul ei În mâinile-i mari, de țărancă, precum ar fi părut o husă pentru scaun În mâinile lui Max Schmelling, boxerul, și deloc potrivită pentru sarcina care o aștepta: femeia Își suflă nasul ca o nucă murată cu un zgomot și cu o tărie care mă făcură să fiu tentat să-mi țin pălăria pe cap cu ajutorul mâinii. Își șterse apoi fața lată cu batista umedă. Mirosind că e rost de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
detectiv particular, Hermann Îi consideră pe prietenii mei cam prea gălăgioși. El lucrează mult acasă, la reședința noastră din Dahlem, la diverse ore, așa că eu Îmi primesc musafirii aici, ca să nu-l deranjez. Sună cât se poate de logic. Ea suflă un nor de fum spre mine din fiecare din nările-i perfecte, iar eu am inspirat adânc; nu pentru că-mi plăcea mirosul țigărilor americane - deși Îmi place -, ci pentru că venea direct din pieptul ei și orice avea legătură cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul În scumieră și suflă un amestec de fum, nervi și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu siguranță, Herr Gunther. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bine ce tot spuneți acolo. Haide, las-o moartă, Neumaier, doar știm amândoi foarte bine că afacerile de care te ocupi dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață. Băgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]