5,627 matches
-
Dâmbovița, Dumnezeu dă flăcăului o serie de obiecte ce adaugă protecția magică la spectrul ideatic al drumului istovitor către dincolo: „Da’ uite ce: îț’ dau eu un cotum dă fier, opinci dă fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adaugă protecția magică la spectrul ideatic al drumului istovitor către dincolo: „Da’ uite ce: îț’ dau eu un cotum dă fier, opinci dă fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am purtat-o legată de gât până ce s-a vindecat, de nici nu se mai cunoștea că a fost ruptă. Într-o vara mama era foarte bolnavă. Eu m-am dus la biserică ca să-i aduc mamei cireșe. M-am suit într-un cireș care avea un crac strâmb și băgat în clopotniță cu vârful și cum culegeam cireșe s-a desbinat de la trunchi și am căzut pe spate peste niște bolovani. Și a venit sora Marița și mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
portul național. În vara anului 1890 am tras o foarte mare durere. Venisem de la Poiana de pe vale cu 2 care cu fân pe înserate. Tata a prins iapa noastră și m-a trimes acasă să aduc căpăstru. Eu m-am suit pe un pat în șură să iau căpăstru din cui și mi s-a părut că a strigat tata și de frică am sărit pe la celălalt capăt al patului într-un ceaun mare cu apă clocotită, până la genunchi. Și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spuneam drept, nu reușeam. Tata m-a dat de 10 ani la școală în Baea, că în Bogata nu era școală. Și trebuia să trec râul Moldova și nu era nici pod și nici punte. Când găseam un car, mă suiam și treceam, când nu, veneam acasă și lipseam de la școală. Și așa am pierdut 2 ani pe drum degeaba. La școală în Baea ne asculta lecția Aneta Ghiorghiu, o copilă mare și tare frumoasă, era fiica notarului Costache Ghiorghiu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sărmanii eram doctori în prostologie de la Iași. Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare frumușel: "Domnule profesor, vă recomand clasa a III-a, o clasă de țărani foarte obraznici și impertinenți ". Și a eșit pe ușă. S-a suit bărbătoiu cela pe catedră și a zis: "Voi sânteți dracu, eu vi-s leacu ". Și au căzut anul acela 20 de băieți ca bostanii. Era adevărat că am fost obraznici, dar clasa noastră a făcut orchestră și fanfară și dansuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
noi vorba ceia: "Doctori în prostologie de la Iași ". Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare drăguț: "Domnule Profesor, vă recomand clasa III-a o clasă de țărani foarte obraznici și impertinenți ". Și a eșit din clasă. S-a suit omoiul cela pe catedră și a zis: "Elevi, voi sunteți dracul, eu vi-s leacul ". Și în anul acela a lăsat 20 de elevi, cari au fost eliminați. Și într-o zi a zis Dl Profesor V. Teodoreanu: "Rău a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
școala normală 56 de elevi, îs numai 65 ani la Sf. Petru ce vine. Și cu o zi înainte de a pleca acasă, m-a fugărit Directorul I. Mitru cu un baston prin dormitorul I și II că de ce m-am suit în dormitor să dorm. Iar pe Vasile Huțanu din sat Petricani comuna Vlăsinești județul Dorohoi și pe Grigore Pavlov din Huși i-a bătut cât a vrut, că acia n-au fugit. În anul 1904 m-am dus cu tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ofițeri de rezervă era și învățătorul Leon Mrejeriu, care se ținea foarte fudul de noi învățătorii și nu vorbea cu noi ci cu Căpitanu Cristea Ivanovici, cu maiorul Ghiorghiu și cu colonelul Niculescu. Și când a dat examen l-a suit c-o mitralieră într-un pod de casă și de nu s-o fi dat jos și acum îi acolo. N-a știut nimica. Când l-a ascultat pe Dandu Neculai, i-a spus colonelul Niculescu de 3 ori foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
minunat, pitoresc chiar, foarte bine marcat și este plin de pelerini, de toate culorile, de pe toată fața pământului. Văd grupuri de italieni - vorbăreți, ce poartă cu ei și drapelul național. Ai impresia că ai intrat într-un corp de armată sui generis, fără arme, ci doar cu un baston și un rucsac pe spate. Cu cât mă apropii mai mult de Santiago, cu atât bucuria interioară crește, mă inundă. Cânt mereu, fluier, salut pe toți, mă simt ca în al nouălea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dreptate, chiar dacă opera cu aceeași prejudecată "poporană" reținută de tine. Nu avea cum să aibă pentru că, și aici voi face o parabolă care sper să-și placă, nu ajunge un tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la Craiova, urcă George Magheru (cu faimosul vers "Suntem Orient / să ne dez-orientăm!"), Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Gabriel Chifu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
slovenă sau muntenegreană din Europa? Cât suferă europenii că nu au la îndemână valori culturale românești contemporane? Le pasă? Cum se vede din Turnul Bisericii cu Lună, din Oradea, poziționarea literaturii române în Europa? Cu precizarea că nu m-am suit niciodată în turnul Bisericii cu Lună din Oradea și că el, Turnul, nu e grozav de înalt. M-am suit însă cât am putut de des și de câte ori mi s-a ivit prilejul (prin traduceri) în turnul lecturii și de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se vede din Turnul Bisericii cu Lună, din Oradea, poziționarea literaturii române în Europa? Cu precizarea că nu m-am suit niciodată în turnul Bisericii cu Lună din Oradea și că el, Turnul, nu e grozav de înalt. M-am suit însă cât am putut de des și de câte ori mi s-a ivit prilejul (prin traduceri) în turnul lecturii și de la fereastra lui aș zice că nici nu există europeanul-ca-european, că Europa e o convenție, chit că una care-și dobândește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe, miezul ei ultim care îi dădea identitate și coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prea mari. Dudul este putred la mijloc. E ca o scorbură. Și este pusă o icoană care Înfățișează pe Domnul Iisus cu mulțime multă trecând pe cale. Și În calea lor văd un dud cu un om În el. Omul se suise În sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi În urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
august. Ștef, ca să n-aibă el probleme cu demonstrația, cu nu știu ce, ținea pe toți șefii în frâu. Măi, nu mi-o dat voie să plec. Am mers la demonstrații, la nu știu ce. După ce s-o terminat demostrațiile, mă cheamă: «- Băi, te sui în tren, ajungi la București și-ți iei pașaportu' și pleci în Irak !» «- Păi, cum, to'arășul director, acuma, pe 23 august, nu sunt liber și pe 23 și pe 24 ?!» «- Bă, ce să-ți fac, bă ?! Asta-i soarta
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am înțeles că dumneavoastră vreți să vă duceți la București, să vă dați demisia, pe cine ne lăsați, cine are grijă de noi ?! Noi avem încredere în dumneavostră, dumneavostră țineți la noi !” Că mi-o adus un scaun să mă sui pe scaun, ca s-audă toți, că erau înșirați mult, era schimbu’ întâi, schimbu' doi, erau înșirați acolo. Și am zis: băi, fraților, lăsați-mă să mă duc acasă, să discut și cu soția, pentru că nu numai eu iau hotărâri
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Care nu vrea și n-are chef de cules porumb, rămâne aici, pe loc, se-ntoarce în secție. Nu pățește nimic, eu nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele în față și eu vin din spate. Nu, voi să vă opriți ca țiganii la cântare și s-o luați prin comună, după vin !” [râde] Și-ajung în comună. Ajung, acolo, în comună, m-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
23 august. Ștef, ca să n-aibă el probleme cu demonstrația, cu nu știu ce, ținea pe toți șefii frâu. Măi, nu mi-o dat voie să plec. Am mers la demonstrații, la nu știu ce. După ce s-o terminat demonstrațiile, mă cheamă: „- Băi, te sui în tren, ajungi la București și-ți iei pașaportu’ și pleci în Irak !” „- Păi, cum, to’arășul director, acuma, pe 23 august, nu sunt liber și pe 23 și pe 24 ?!” „- Bă, ce să-ți fac, bă ?! Asta-i soarta
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
subsol, cu mici diferențe în redactare, p. 29. ) Ultima plecare și definitivă a fost tot [de] la noi. Era o zi întunecoasă. Mama sus pe scară, noi la ușa de intrare. Am îmbrățișat pe Ionel și pe Vintilă; s-au suit în automobil și au pornit fără să se mai uite înapoi. Nu plângeam nici unul. De aici înainte n-am plâns niciodată unii față de alții. [Dar nici nu știam că era plecarea cea din urmă.]( Ediția I, 1937, p. 29.) De
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
București, clopotele și icoanele îmbrăcate în argint. Plecând la plimbare, am găsit pe maica stariță plângând pe bancă, sub clopotniță. Preoții erau sus, copiau inscripțiile de la clopote, măsurau diametrul și însemnau notele ce emiteau sunând, după cererea Mitropoliei. M-am suit la ei. Când ne-am coborât, am fost cu toții în biserică să copiem inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu nemții. Se simțea atmosfera adusă de demobilizații din Moldova.]( Ibidem, pp. 358-360.) la bucurești înapoierea la bucurești. atmosfera de acolo Atunci se împlini și termenul pentru plecarea mea. Călătoria a fost un chin, nici nu m-aș fi putut sui în tren dacă d. Wangler nu mi-ar fi luat biletul de la Râmnic și nu ar fi ocupat locul până m-am suit în vagon. Era o adevărată bătaie; din aceeași familie, unii membri rămâneau pe peron, neputând pătrunde, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împlini și termenul pentru plecarea mea. Călătoria a fost un chin, nici nu m-aș fi putut sui în tren dacă d. Wangler nu mi-ar fi luat biletul de la Râmnic și nu ar fi ocupat locul până m-am suit în vagon. Era o adevărată bătaie; din aceeași familie, unii membri rămâneau pe peron, neputând pătrunde, și țipau după cei ce porneau, alții călătoreau fără bilet, controlul nu mai era cu putință. Pe drum, în câmp, oprire de o oră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]