4,909 matches
-
Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
a reușit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palatul regal, unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două "Rapsodii Române" (1901-1902), "Suita Nr. 1 pentru orchestră" (1903), prima sa "Simfonie" (1905), " Șapte cântece pe versuri de Clément Marot" (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Casella sau Louis Fournier. În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: "Simfonia Nr. 2" (1913), "Suita pentru orchestră Nr. 2" (1915). În același an are loc prima ediție a concursului de compoziție "George Enescu", în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte. După război
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
personalități artistice.” Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în "Simfonia Nr. 1"), influențele muzicii franceze (de exemplu, în "Cântecele pe versuri de Clément Marot"), tendințele neo-baroce (în "Suita orchestrală Nr. 2") și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera "Oedip" sau "Simfonia de Cameră". Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două "Rapsodii Române", " Sonata pentru vioară" cu caracter popular românesc, "Suita orchestrală
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
în "Suita orchestrală Nr. 2") și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera "Oedip" sau "Simfonia de Cameră". Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două "Rapsodii Române", " Sonata pentru vioară" cu caracter popular românesc, "Suita orchestrală Nr. 3", sătească. Celebritatea internațională a lui George Enescu - de care era el însuși intrigat - se datorează în special "Rapsodiei Române Nr. 1", popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
pachet de roci cu un conținut mărit de alumină (gnaisuri cu granat, cardierit, biotit) cu intercalări de corpuri stratiforme de roci efuzive acide metamorfizate. Pe suprafața fundamentului cristalin se dispune complexul de roci rifeu vendiene care se subdivide în 11 suite grupate in 3 serii ( de jos în sus) voliniana moghilov-podoliană și avdarmină. Din aceste 3 serii doar seria moghilov-podolină este prezentă în structura geologică a raionului Nisporeni fiind alcătuite din sedimente marine (gresii, aleurolite, argilite) cu intercalări de roci vulcanogene
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material: Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
insula Lesbos (Mitilini)."Catagrafia oficială de toți" "boerii Țării Românești la 1829"îl menționează astfel: "Mihail Nicolae Paleologa,n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc., n-are nici o stare." După tradiția de familie, acesta venise împreună cu tatăl său în suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
pentru datele inedite pe care cititorii le pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, "Metropole", tradusă și în limba franceză. În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise, la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un "Journal" de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
unde este cel mai utilizat browser, având o cotă de piață de 57%, 45%, respectiv 44%. Proiectul, început în 2002, își propunea să dezvolte un navigator web open source rapid, ușor de utilizat și foarte extensibil (separat de mai voluminoasa suită Mozilla). Firefox a devenit pachetul asupra căruia se concentrează momentan eforturile de dezvoltare a Mozilla, acesta fiind astăzi navigatorul oficial al Fundației Mozilla și parte a suitei de aplicații Mozilla (alături de clientul de e-mail Thunderbird). Prima versiune stabilă (1.0
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
open source rapid, ușor de utilizat și foarte extensibil (separat de mai voluminoasa suită Mozilla). Firefox a devenit pachetul asupra căruia se concentrează momentan eforturile de dezvoltare a Mozilla, acesta fiind astăzi navigatorul oficial al Fundației Mozilla și parte a suitei de aplicații Mozilla (alături de clientul de e-mail Thunderbird). Prima versiune stabilă (1.0.0) a fost lansată în noiembrie 2004. Versiunea în română a Firefox 2 a fost finalizată, iar versiunea 3 este disponibilă din iunie 2008. Versiunea stabilă de
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
credeau că necesitățile comerciale ale sponsorizării de la Netscape și facilitățile care erau „dictate” de dezvoltator compromiteau utilitatea navigatorului web Mozilla. Ca răspuns al creșterii în dimensiune a Mozilla Suite, ei au creat un navigator menit să înlocuiască partea respectivă din suită (Mozilla Thunderbird fiind clientul complementar de e-mail). Pe 3 aprilie 2003, Organizația Mozilla a anunțat că planifică să se axeze mai mult pe Firefox și pe Thunderbird decât pe Mozilla Application Suite. Proiectul Firefox a suferit numeroase schimbări de nume
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale. În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale. În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la școala de canto, pe de altă parte, să furnizeze
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pian), pentru faptul că mecanismul lui dădea posibilitatea realizării unor nuanțe pe care clavecinul le producea doar cu registre de octaviere. În muzica de clavecin distingem trei categorii de lucrări: de cameră, concertante și didactice. Lucrările sale de cameră sunt Suitele, piese în care duce la perfecțiune lucrările provenite din muzica de dans. Deși părțile component ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cu registre de octaviere. În muzica de clavecin distingem trei categorii de lucrări: de cameră, concertante și didactice. Lucrările sale de cameră sunt Suitele, piese în care duce la perfecțiune lucrările provenite din muzica de dans. Deși părțile component ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, conțin părți provenite din dans, la fel și Partitele (suitele germane
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
piese în care duce la perfecțiune lucrările provenite din muzica de dans. Deși părțile component ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, conțin părți provenite din dans, la fel și Partitele (suitele germane, 1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vădesc influența elegantului stil francez și conțin, ca și cele engleze (1706-1725), piese provenite din dansuri, ca și partitele. Dar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, conțin părți provenite din dans, la fel și Partitele (suitele germane, 1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vădesc influența elegantului stil francez și conțin, ca și cele engleze (1706-1725), piese provenite din dansuri, ca și partitele. Dar Bach nu se rezumă numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda, giga, ci
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, conțin părți provenite din dans, la fel și Partitele (suitele germane, 1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vădesc influența elegantului stil francez și conțin, ca și cele engleze (1706-1725), piese provenite din dansuri, ca și partitele. Dar Bach nu se rezumă numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda, giga, ci amplifică suita, introducând
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vădesc influența elegantului stil francez și conțin, ca și cele engleze (1706-1725), piese provenite din dansuri, ca și partitele. Dar Bach nu se rezumă numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda, giga, ci amplifică suita, introducând și alte dansuri, ca menuete, gavote, poloneze sau chiar „arii”. Interesantă este „Fantezia și fuga cromatică”, cu un suflu nou și îndrăzneț prin frecvente cromatisme, dar și "Goldberg-Variationen" (1742), o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la Dresda. Și „Capriciul la plecarea fratelui iubit” (scris pentru fratele său Johann Jakob, plecat în Suedia, în anul 1704), este un jalon important în istoria muzicii de clavecin, fiind o suită ale cărei părți au sensuri programatice: "Arioso" - îndemnurile duioase ale prietenilor, care-l sfătuiesc să rămână în patrie, "Andante" - diferite întâmplări, care pot avea loc printre străini, "Adagissimo" - jalea generală a prietenilor, "Un poco largo" - prietenii își iau rămas bun
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Aceleași probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifică posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument folosit și în orchestră, dar a compus și pentru "viola da gamba" un număr de trei Sonate. Creația sa instrumentală este importantă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în Concertele brandenburgice, cât și în cele patru Suite (intitulate „Uverturi”, 1717-1725), descifrăm viitoarea orchestră simfonică, care va deveni principalul mijloc de exprimare în timpurile ce vor urma. Concertele brandenburgice definesc tipul de "concerto grosso" din Barocul târziu, prin numărul de trei părți (în patru dintre ele), prin alternarea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major pentru vioară sau din aria „Îndură-te” din Patimile după Matei, dar și arhitectura clasică a Concertului brandenburgic nr. 3 sau a fugii din Uvertura Suitei în si. În cele mai
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]