5,059 matches
-
că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție, mai mult apropiați de Carol I Stuart, răposat pe eșafodul revoluției engleze, care afirmase convingerea că „supusul și suveranul sunt două lucruri cu desăvârșire deosebite”, decât de principiile anului 1789, cu care, în timp, erau contemporani. Iată de ce se cuvine ca, atunci când studiem raporturile politice interstatale în secolul XVIII, să ne ferim de exagerarea înrâuririi pe care au avut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru ortodocșii din Imperiul Habsburgic. S-a spus că, prin pacea de la Utrecht (1713), englezii au impus modificarea dreptului public internațional prin ordonarea succesiunii la tronul Spaniei: succesiunile monarhice și princiare vor fi reglementate nu potrivit dreptului de ereditate al suveranului, ci în conformitate cu interesele și voința popoarelor; suveranul nu mai este un proprietar al regatului, ci un uzufructier; este doctrina care a triumfat în Anglia în 1688. Trebuie să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spus că, prin pacea de la Utrecht (1713), englezii au impus modificarea dreptului public internațional prin ordonarea succesiunii la tronul Spaniei: succesiunile monarhice și princiare vor fi reglementate nu potrivit dreptului de ereditate al suveranului, ci în conformitate cu interesele și voința popoarelor; suveranul nu mai este un proprietar al regatului, ci un uzufructier; este doctrina care a triumfat în Anglia în 1688. Trebuie să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost declarat și practicat - atât cât a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost declarat și practicat - atât cât a fost - în Anglia la 1688, apoi reafirmat prin pacea de la Utrecht, dar nu și aplicat (nu poporul spaniol și-a ales suveranul, ci Puterile interesate, printr-o tranzacție), atunci ca și mai târziu, și aceasta în pofida „intrusiunii” teoretice, efect al „vremurilor noi”. În această ordine de idei, simptomatic este planul din 1737 al lui d’Argençon (viitor secretar de stat al Afacerilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jucat un anume rol, grație poziției lor geopolitice și a străduințelor către emancipare. Ceea ce a dominat însă în politica internațională au fost interesele de stat, care se confundau, până la un punct, cu interesele păturilor sociale conducătoare, în primul rând cu suveranul. În această privință, istoricul nu poate decât să subscrie la considerațiile lui Albert Sorel: mai presus de toate, se află statul, iar monarhul era însuși statul; totul este rațiunea de stat: „cine nu câștigă nimic, pierde”, scria Ecaterina a II
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a revendica teritorii, când o poate face, de unde și tratatele de împărțiri (cazul Poloniei, cel al Bucovinei în 1775 etc.); domină însă rațiunea de stat, invocarea „drepturilor” căzând în rangul subsidiar, chiar al pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau nelegitimi, fanarioți, deci străini, chiar dacă se înrudeau cu pământenii. S-a afirmat - și pe bună dreptate - că această concepție a balanței sau echilibrului de forțe duce la o modernizare a gândirii politice, plasând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot mai mare frecvență și greutate Mercur. Referindu-se, la 17 august 1756, la restabilirea comerțului între Rusia și Franța, Vergennes observa că „oricât de mare ar fi distanța între un stat și altul, comerțul singur poate să le apropie”. Suveranul, care întruchipează statul și rațiunea de stat, nu se poate sprijini pe o deviză decât în măsura în care în spatele ei se află forțe sociale interesate și slujite, soarta țarului Pavel I fiind edificatoare în acest sens și, înaintea sa, cea a lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un lucru bun, nu trebuie decât un singur suveran”. Instituțiile sunt și ele în decădere. Armata a fost lichidată, școala grecizată, iar în privința Bisericii, deși este primul așezământ care înlocuiește slavona cu româna, concluzia lui A. D. Xenopol ni se pare corectă dacă o raportăm la implicațiile politice internaționale și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost promulgat, ceea ce n-a împiedicat un început de punere în aplicare, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie cu acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului, se pune întrebarea dacă un vasal, cazul Principatelor, nu putea avea doi suzerani, căci sultanul nu le era suveran, ci suzeran, în „buni” termeni juridici feudali, răspunsul este pozitiv, deși privită sub prisma consecințelor politice concrete, observația Parisului nu era lipsită de temei. Ecaterina a II-a a calificat pacea drept glorioasă pentru Rusia. Or, tocmai pentru că era glorioasă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria); înțelegând situația, Al. I. Cuza a acționat energic, a intrat în funcțiune fără a mai aștepta învestitura și aprobarea Puterilor garante, a trimis emisari peste hotare și pretindea ca Principatele-Unite să fie reprezentate la Conferință; acționa deci asemenea unui suveran, firește de nimeni recunoscut ca atare. Repetăm, opiniei istoricilor V. M. Russu și Gh. Cliveti se cuvine să i se atribuie preocuparea istoricului de profesie în stabilirea proporțiilor, obiectivelor și împrejurărilor care au condus la deznodăminte, fie și parțiale, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acolo pentru acționa în comun”; Rusia a declarat că nu se va amesteca în treburile statelor independente, or alta este situația Principatelor, „care nu sînt deloc state recunoscute, ci pur și simplu provincii, formând parte integrantă a unui Imperiu, tributare suveranului lor, guvernate temporar de prinți, a căror alegere este nevoie să fie sancționată și care, în ce privește pe Rusia, nu au existență politică decât în virtutea tratatelor, neavând ele însele nimic comun cu ansamblul tranzacțiilor pe baza cărora este fundat dreptul public
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este vorba doar „de un simplu schimb de opinii” și de aceea țarul nici n-a vrut să purceadă la comunicări oficiale de la Cabinet la Cabinet; țarul a vorbit confidențial cu dorința de a rămâne un secret între cei doi suverani; căderea Imperiului Otoman este „incertă și îndepărtată”, încât disputele actuale nu depășesc dificultățile de care se ocupă în mod ordinar diplomația; numai că aceste dispute pot conduce la război ca, de pildă, concesiile făcute Franței la locurile sfinte; țarul este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Evul Mediu nu avusese idee, este deja familiar [cet??enilor]. Mai mult? ierarhie �n societate, mai multe clase, mai multe ranguri fixe; un popor compus din indivizi aproape asem?n?tori ?i �ntrutotul egali, o mas? confuz? recunoscut? că singurul suveran legitim dar privat? cu grij? de toate facult??ile care i-ar permite s? conduc? ?i chiar s?-?i supravegheze guvernarea�. [ L'Ancien R�gime et la R�volution (1856), Gallimard, Paris, 1967, p. 260]. Tocqueville revine asupra originii acestei
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Mare de Anjou îl instalează pe Dragoș ca domnitor, voievod sau prinț al Moldovei, pentru a conduce un teritoriu cucerit de la tătari. Prinții Moldovei sînt vasali regelui Ungariei. Acesta îi conferă lui Dragoș însemnele princiare, vasalul avînd ca obligație față de suveran plătirea unui tribut. Cu ocazia urcării pe tron a regelui Ungariei, valahii trebuie să-i ofere în dar un cal. În 1359, Bogdan, vasalul regelui Ungariei, se răzvrătește, îl înlătură pe Dragoș și preia tronul Moldovei. În aceeași perioadă, Țara
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
elementele decorative se explică prin convergențele gotice. Astfel, biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuți este o biserică de tip occidental adaptată cultului ortodox. Analiștii istoriei sociale românești, într-o tradiție începută de romanticul Bălcescu, au găsit momentul cheie al legăturilor dintre suveran și oastea sa. Victoria lui Ștefan din 1475 aparține doar moldovenilor. Victoriile lui Ștefan și intrarea acestora într-o memorie colectivă de moștenire bizantină, urmate de gloria timpurilor romantice sînt inseparabile de modalitățile înregistrării lor. Pentru a consemna această istorie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Românească și Moldova, sînt multiple. În 1645, Matei intră în contact cu țarul Rusiei, Mihail Feodorovici Romanov, tatăl lui Alexei. În același an, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, propune o alianță a Moldovei cu Țara Românească și cu Rusia împotriva turcilor. Suveranii Țării Românești și ai Moldovei se străduiesc să facă recunoscută o autoritate incontestabilă într-un spațiu dominat de puterile otomană, rusă și habsburgică. Pentru Vasile Lupu, chemarea în ajutor a moștenirii Bizanțului este pusă în serviciul întăririi autorității domnești. El
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întîlnesc la Turda și-i pun la punct pe țărani... Nobilimea română nu obține nici o recunoaștere în noua structură transilvană, aflată sub suzeranitate otomană. În 1541, Ungaria turcă formează pașalîkul de Buda. Transilvania este un stat autonom al Imperiului otoman. Suveranul său, care poartă titlul de principe (voievod), este ales de dieta Transilvaniei, formată din nobili unguri, secui și sași, sultanul dîndu-i învestitura... Reforma luterană, înlocuită de marea pătrundere calvinistă din 1550, pătrunde în Ungaria și în Transilvania. Ortodocșii români își
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un legalism de fațadă. O proclamație publică anunță poporului candidatura prințului chiar înainte ca acesta să-și fi dat acordul. Într-un timp foarte scurt se organizează un plebiscit, de unde rezultă, după Brătianu, că "cinci milioane de români își aclamă suveranul, pe prințul Carol". Camera ratifică plebiscitul... Lui Carol nu-i rămîne decît să descopere Principatele. El se informează și-i primește la Düsseldorf pe Brătianu și pe Davila, inspectorul general al serviciului sanitar român și pe bătrînul aghiotant al prințului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că "...regele Carol a înțeles perfect și și-a îndeplinit rolul de rege constituțional. Regele și țara s-au înțeles. Practica regimului parlamentar a dat loc, aici ca și prin alte părți, la crize penibile, la situații dificile. Dar, dacă suveranul se menține în sfera înaltă care trebuie să fie a sa, foarte sus față de aceste mizerii și intrigi, ocupîndu-se împreună cu suita sa, cu tenacitate, de interesele permanente ale țării și favorizînd toate aceste progrese, el își păstrează toată popularitatea și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dominată de un conservatorism al elitelor care își împart puterea și înscenează în Parlament un simulacru de dezbatere. Marele cîștigător ar fi regele, care, după analiza conservatorului Beldiman din 1918, n-a putut să întreprindă o adevărată acțiune de regenerare. Suveranul observă luptele politice cu o îngăduință calculată: corupția politică este un mijloc de guvernare, iar creșterea imoralității are drept contra-efect extinderea puterii suveranului. Această putere regală își revendică siguranța din exterior, Carol făcînd politica Berlinului. Or, marea putere care are
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care, după analiza conservatorului Beldiman din 1918, n-a putut să întreprindă o adevărată acțiune de regenerare. Suveranul observă luptele politice cu o îngăduință calculată: corupția politică este un mijloc de guvernare, iar creșterea imoralității are drept contra-efect extinderea puterii suveranului. Această putere regală își revendică siguranța din exterior, Carol făcînd politica Berlinului. Or, marea putere care are interesul să sprijine România împotriva aspirațiilor seculare ale Rusiei este Germania. În 1888, ministrul Franței la București face cunoscut că "România este prinsă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Însă revine asupra acestui angajament. Magda Lupescu se va reîntoarce în România în toamna anului 1930, adusă de un fidel al regelui, Manoilescu. În acel moment Maniu demisionează. Încă de la 14 iunie, ministrul Franței la București se întreba: "Oare noul suveran va fi adevăratul succesor al unchiului său, regele Carol I care, pe acest pămînt al Orientului, s-a dovedit un constructor occidental și, în mijlocul neîncetatei și vanei agitații a partidelor, a fost creatorul unei întreprinderi de civilizație și de înzestrare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
marchează consacrarea deschiderii, dar și eșecul acesteia. O convenție semnată la 20 iulie recunoaște formal întinderea teritoriului român. Acest text apare prea tîrziu sau în contratimp cu evoluțiile internaționale și interne. În noiembrie același an, șeful Gărzii de Fier trimite suveranului și face public un document care va circula și va fi afișat în toate localurile universitare. Codreanu, exprimîndu-se în numele tinerilor români, construiește o imagine ideologică contrastantă, care consideră situația internațională ca o confruntare între bolșevism și statele apărute după revoluția
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]