6,881 matches
-
se scutură de un șuvoi de rîs reprimat. — Chiar așa, Duncan? Faptul că se țineau de mînă era plăcut din rațiuni pur simbolice, dar în punctul în care umerii li se atingeau ușor, prin el trecea un flux atît de tăcut și relaxat, că mintea îi fu cuprinsă de o senzație de gol limpede, și nu se mai lăsă chinuită de gîndurile despre ce trebuie să facă atunci cînd or să ajungă acasă. Se opriră la poartă. Ea își închise brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl amenința din cealaltă parte a camerei. Toate obiectele pe care le vedea păreau alcătuite dintr-o teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti încă o dată cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade era gol, doar cu salteaua de sîrmă. Thaw își imagină cum trupul lui cu piept de turturea era dus de tînărul tăcut și îmbrăcat în negru care îi înlocuia cilindrii de oxigen, dar acum era prea fericit ca să simtă altceva decît ușurare. Dorea să vorbească, să facă lumea să rîdă. Cînd sora îi aduse micul dejun, el îl gustă și zise: — Soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
joasă și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea, știi, și la început mi s-a părut un tip drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stadion. Jumătate din cei de-acolo păreau a fi delegați și vorbeau în grupuri mici, liniștite. Fetele în stacojiu dădeau o notă vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie de sticlă din apropierea canapelei se aflau teancuri de broșuri pe care scria PROGRAMUL ADUNĂRII. Lanark luă una și o deschise. Citi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tu? Tot pentru jocuri, aici? Nu-i trebui mult ca să realizeze că pusese o întrebare stupidă căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic deformat, dar care nu întârzia să-și manifeste completa satisfacție în el însuși. O mașină trecu în viteză pe stradă, scutindu-l de orice comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
foarte rapide. Poate ți se va părea interesant să întâlnești un detectiv non-A, dar vei fi foarte surprins cât de repede te va lua de guler. Gosseyn, al cărui țel principal era să intre în legătură cu autoritățile de pe Venus, rămase tăcut. Se simțea hărțuit. Cu cât mai repede se va pierde în imensitatea pădurii, cu atât mai mult se va afla în siguranță. Dar totala lipsă de înțelegere a situației de către Amelia Prescott o punea într-o lumină cu totul nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
complete despre acea moarte, despre impactul gloanțelor și a razei de energie care te-au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pomeni de Patricia); în cunoștință de cauză, îi revenea astfel sarcina de a decide asupra soartei lui Prescott. Și așa și făcu, încă în timpul parcurgerii primelor cinci sute de metri, înainte de a-i dezlega și mâinile. Când termină, ea rămase tăcută atât de multă vreme, încât el simți nevoia să adauge: ― Soțul dumneavoastră vă poate împiedica să transmiteți faptele pe care vi le-am dezvăluit. Pe de altă parte, convingerile sale non-A este posibil să fie mai puternice decât loialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
putea raporta la . X, înfiorătorul mutilat, al cărui ego se dezvoltase anormal, fără ca psihiatrii ― a căror datorie este de a supraveghea pe indivizii periculoși ― să-și fi putut da seama. În dimineața următoare, Gosseyn se trezi tot într-o casă tăcută. Coborî din pat, uimit că nu a fost încă descoperit, se decise să-i mai acorde lui Crang o zi întreagă, înainte de a intreprinde vreo acțiune definitivă. Ar fi putut încerca mai multe variante. Spre exemplu, un apel prin videofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală Mașina. Atâta vreme cât acest aparat va acționa asupra mea nu pot face nici o declarație publică. Gosseyn, care tocmai se pregătea să dea drumul unei noi tirade, renunță și rămase tăcut, în timp ce Mașina continuă: ― Un sistem de creiere electronice este o structură ciudată și foarte limitată. Ea funcționează pe bazele unui flux intermitent de energie. În cursul acestui proces, întreruperea fluxului la momentul potrivit este la fel de importantă ca libera trecere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
noastră este pacea; și asemănător altor instituții, Liga a reușit până la urmă să-și formeze oameni care cred cu adevărat în pace. ― Câteodată ― zise plin de orgoliu Enro ― simt că aș prefera războiul, cu toate distrugerile sale. Ofițerul Ligii rămase tăcut. Enro renuță să-și mai muște buza inferioară și întrebă scurt: ― Atunci, ce doriți? Cu diplomație, ambasadorul se explică: ― Recent am descoperit că ministerul dumneavoastră de Transporturi a dat dovadă de prea mult zel. ― În ce sens? ― În cazul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de pe Terra, este indicat să vină cu o navă spațială. Însă... Cineva ciocăni la ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze în șoapte. Apoi uriașul se îndreptă către ușă. ― Vă las pe tustrei să puneți la punct detaliile după cum credeți voi că e mai bine. Crang m-a informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat, privind tăcut plafonul. Crang, din nou Crang. Bănuielile sale cu privire la acesta începură să se spulbere. În mintea sa se întreba dacă nu cumva Thorson voise s-o ucidă pe Patricia și deci prezența ei aici era rezultatul unui compromis sugerat de Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în perete, litera U, gotică. Sub etajeră, o cheie veche, ceva mai mare decât cheile obișnuite... * Vrând să-și transforme curtea într-o grădină zoologică tăcută și pașnică, John Fairnington, din Branxton, a populat-o cu animale făcute din beton. 7. În prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia cunoștea mânia și frustrarea pe care mi le pricinuiau sistemele. * De 33 de ani doctorul William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș dormea pe masă; eu citeam ceva despre acea auditoare și confidentă a străfundurilor, măicuța Mechtilde de Magdeburg, care, cu un mileniu și ceva în urmă, bântuită de viziuni ale infernului, vestea apropiata domnie a urii veșnice. „De ce ură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să merg și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung; izbeam în dreapta și în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
retină. Astfel, fanatica, adânca noastră uniune se topea într-o singurătate dublă al cărei unic ecou îl ascundeam în mine ca pe un talisman. Uneori, puneam sub semnul îndoielii însăși existența ei exemplară : seară de seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad în sus sau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zăcea în covorul lui de praf. Mă simțeam în afara oricărei legături favorabile cu norii aceia adunați sub ochii mei într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexpli cabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din groapa oarbă a instinctelor, e dragostea maternă, și așa mai departe. O ascultam tăcut. Ca s-o suport, îi puneam, în gând, niște mustăți mari, căzăcești. Îi stătea bine cu ele. La un moment s-a oprit să respire. „Tanti“, i-am spus, „dumneavoastră aveți perfectă dreptate. Cunosc și eu sentimentul acesta. Pe mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]