4,773 matches
-
de o parte în Ordoliberalismul școlii freiburgheze (economia de piață socială); pe de altă parte în școala austriacă care este apreciată ca și clasic-liberală; și nu în ultimul rând în monetarismul școlii din Chicago. În România neoliberalismul a avut ca teoreticieni pe Ștefan Zeletin, Vintilă Brătianu și pe Mihail Manoilescu. Principiile de bază ale acestui curent erau: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea sociatății și consolidarea independenței naționale; susținerea intereselor burgheziei naționale; libertatea pătrunderii capitalului străin prin promovarea politicii "prin
Neoliberalism () [Corola-website/Science/300157_a_301486]
-
(n. 25 martie 1860, Störmthal, Prusia - d. 24 august 1919, Travemünde, Germania) a fost un politician, publicist și teoretician al liberalismului în Germania. În 1893 a transformat publicația "Die Hilfe" (Asistența) într-un forum de dezbateri a ideilor promovate de el. În 1896 a înființat Uniunea Social Națională, organizație ce făcea apel la forța națională printr-un program democratic
Friedrich Naumann () [Corola-website/Science/300185_a_301514]
-
se exprime, dar acum nu mai știu cum să le fac să tacă". Denumirea grupării se schimbă apoi în Acmeism. Dintre membrii fostului Atelier rămâne doar un grup de poeți care se numesc între ei acmeiști, ceilalți membri fiind marginalizați. Teoreticienii mișcării considerau că lupta dintre acmeism si simbolism este înainte de toate o confruntare pentru acea lume frumoasă, sonoră, care are forme, greutate și timp. Acmeiștii apreciau că atitudinea față de realitate, așa cum a fost promovată de simboliști, dusese la pierderea gustului
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
jurnale există, dar autorii lor sunt încâ în viață și, prin intermediul unor clauze testamentare speciale, au amînat data publicării lor la cîteva zeci de ani după dispariția lor fizică. O bună delimitare teoretică a domeniului poate fi descoperită în studiul teoreticianului francez Phillipe Lejeune, "Pactul autobiografic". Astfel, pe lista speciilor literaturii autobiografice propusă de Lejeune, alături de memorii, biografie, roman personal, poem autobiografic, autoportret sau eseu, figurează și jurnalul intim.
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
căreia trăsătura operativă ce determină percepția noastră a formei este “structura”, formula ascunsă, potrivit căreia este construită opera de artă. Această idée a avut o influență considerabilă în două cîmpuri de cercetare diferite, teoria muzicii și critica literară, prima prin intermediul teoreticianului musical austriacul Heinrich Schenker, cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și, apoi, Paris. Schenker afirma în tratatul său de armonie muzicală "Harmonielehre" (1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
pe teorii care își au originea în ideologiile din secolul al XVIII-lea, perioada apariției unei gândiri noi, unui curent de emancipare și a unei reacții de neacceptare acestui curent nou, prin căutarea păstrării sistemului vechi și rigid. Filozofi și teoreticieni ai vremii ca Johann Gottfried von Herder, Immanuel Kant și Georg Wilhelm Friedrich Hegel au căuta să explice în mod științific diferențele de rasă. Acești gânditori ai vremii iau în considerare nu numai caracteristicile biologice (corporale) diferite ale raselor ci
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
după ce Buharin a reușit să se exileze. În 1911, după o detenție scurtă, Buharin a fost exilat la Onega, în oblastul Arhangelsk, de unde a evadat și, curând, a ajuns în Hanovra. În exil, și-a continuat studiile, devenind unul dintre teoreticienii de frunte ai bolșevicilor. A început să se intereseze și de teoriile economice nemarxiste, între care a lui Alexandr Bogdanov. Buharin a scris mai multe cărți și a editat ziarul "Novîi Mir" (Lumea Nouă) în exil, împreună cu Lev Troțki și
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
la război și transformarea lui în scânteia care avea să declanșeze revoluția proletară mondială. În 1921, el și-a schimbat poziția și a acceptat politica lui Lenin, fiind inițiatorul și susținătorul Noii Politici Economice (NEP). A fost considerat ca principalul teoretician al Partidului bolsevic supranumit de Lenin si Rasfatatul Partidului . Unii istorici consideră că Lenin a avut dreptate în testamentul său cu remarca potrivit căreia Buharin nu a înțeles niciodată pe deplin marxismul și dialectica. După moartea lui Lenin, Buharin a
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
și-au asumat acest risc sau această răspundere. Dincolo de aceste analize, globalizarea rămâne un fapt real, viu, cu care trebuie să ne confruntăm, independent de voința sau opțiunea noastră. Se consideră că cel mai mare pericol (semnalat și de către unii teoreticieni ai globalizării) pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur și simplu." "Cucerită de piață, dopată de televiziune, sport sau internet, lumea globalizată trăiește în același timp pe fondul unei
Globalizare () [Corola-website/Science/298560_a_299889]
-
ce i-a fost rezervată și jertfă uriașă care îi stătea în față. Crezul sau a devenit crezul unei întregi generații. Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitate. A colaborat - ca și Nichifor Crainic, teoreticianul fundamentalist al „statului etnocratic”, poetul și editorul revistei "Gândirea" sau că preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa, unicul supraviețuitor postbelic al echipei gardiste combatante în Spania - la "Glasul Patriei" (mai tarziu "Tribuna României"). În acest ziar, destinat românilor din diaspora, Gyr
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
în volumul de debut, "L'enchanteur pourrissant" (1909, cu xilogravuri de André Derain). Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asista la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul "Leș peintres cubistes", apărut în revista de sub conducerea lui ""Leș Soirées de Paris"". Apollinaire propune termenul de ""orfism"" pentru a descrie tendința către abstracția absolută în pictură lui Robert Delaunay, termen care i
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
inteligența umană: diversiunea, vicleșugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experiența comandanților, psihicul luptătorilor... Mijloacele de luptă în cadrul acestor războaie au fost descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind niște principii ale războiului. Elementele din lucrarea acestuia sunt folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de războaie infomaționale. În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieții, ci opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile și comportamentele indivizilor pot fi induse sau
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
Sovieticii au lansat o contra-ofensivă dinspre Belarus și au contra-atacat în Ucraina, înaintând în Polonia către Germania pentru a încuraja în lupta sa pentru a prelua puterea. Încrederea sovieticilor a crescut. Ei și-au anunțat planurile de a invada Europa de Vest; teoreticianul comunist sovietic Nikolai Buharin scria în "Pravda", sperând să existe resurse pentru a continua campania dincolo de Varșovia „direct la Londra și la Paris”. Ordinul comandantului sovietic Mihail Tuhacevski pentru data de 2 iulie 1920, spunea: „Către Vest! Peste stârvul Poloniei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
nu de realitățile prezentului, în care anumite părți ale lumii domină economic zonele sărace. Aceasta este o combinare a imperialismului cu colonialismul. Marxiștii consideră în general că țările capitaliste dezvoltate sunt și imperialiste, însă unii marxiști (în special maoiștii), precum și teoreticienii liberali consideră că Uniunea Sovietică a ajuns în final social-imperialistă (socialistă în teorie, dar imperialistă în acțiuni), folosindu-se de puterea militară pentru pentru a influența și domina numeroase alte state. Unii analiști consideră și China, India și alte țări
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
acțiuni), folosindu-se de puterea militară pentru pentru a influența și domina numeroase alte state. Unii analiști consideră și China, India și alte țări influente regional drept state imperialiste. Marx nu a propus o definiție a imperialismului și, spre deosebire de diverși teoreticieni ulteriori, a considerat colonialismul puterilor europene drept modalitate de expansiune a capitalismului în întreaga lume și mai puțin ca jefuirea altor țări. După al doilea război mondial, unii autori, între care A. Gunder-Franck, Samir Amin, Theotonio dos Santos, analizează rolul
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în care afirmă că „Roma a oferit spectacolul
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
asociată însă, în marea parte a lumii occidentale, cu fascismul, rasismul, nazismul, Al Doilea Război Mondial și Holocaustul. Utilizarea de către naziști derivă de la mișcarea naționalistă germană timpurie "völkisch", pentru care svastica era un simbol al identității "ariane", concept pe care teoreticieni ca Alfred Rosenberg l-au echivalat cu rasa nordică, "rasa dominantă", cu originea în Europa de nord. Svastica a rămas până în zilele noastre un simbol de bază al grupărilor neonaziste și este afișată de grupări radicale pentru a demonstra un
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt "Piticuț - zis și Cinabru", "Spărgătorul de nuci", "Elixirele diavolului", "Urciorul de aur" și "Domnișoara de Scudery". Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
(*2 decembrie 1859, Paris - †29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator și teoretician - împreună cu Paul Signac - al tehnicii divizioniste în pictură. Geurges Seurat se ivește atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei noi revoluții plastice. Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă. Tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele "A. E. Baconsky". A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox bucovinean, și al Liubei. Inițiala "E." din numele său provine de la
Anatol Baconsky () [Corola-website/Science/299609_a_300938]
-
(n. 11 noiembrie 1863, Paris - d. 15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician și acuarelist, discipol al lui Georges Seurat și - împreună cu el - teoretician al tehnicei divizioniste în pictură. s-a născut la Paris, fiu al unui negustor înstărit și fabricant de harnașamente. Intenționa să devină arhitect, nu termină însă studiile liceale și, în 1880, se decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
capacitatea noastră de înțelegere, acestă știință reprezintă o imposibilitate. Dacă este cunoașterea doar a unor opere, atunci nu e știință. Inutilă - recunoșteau faptul că anumite opere literare cu caracter educativ pot fi utile într-o măsură dar nu necesită explicațiile teoreticienilor iar operele care necesită explicații, care cer să fie elucidate nu servesc nici unui scop. Dăunătoare - printre operele literare sunt unele perverse, demoralizante și dăunătoare; orice teorie care se ocupă de astfel de opere devine și ea cu necesitate dăunătoare. Muzica
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
avea rolul de „control”, cu aspect punitiv, controllingul are rolul de a coordona toate procesele unei întreprinderi în scopul scăderii costurilor, maximizării încasărilor și îndeplinirea obiectivelor strategice ale întreprinderii. Controllingul are trei caracteristici principale: 1. Se adresează întregii întreprinderi - există teoreticieni ai controllingului care plasează câte un departament de controlling lângă fiecare din departamentele de bază ale întreprinderii (financiar, personal, producție, etc.), departamentul de controling fiind unul auxiliar; această abordare este eronată, departamentul de controlling trebuie să fie unic pentru întreaga
Controlling () [Corola-website/Science/299048_a_300377]
-
însă o refuză în semn de protest împotriva practicării disecțiilor pe cadavre din laboratoarele universității. Încă din tinerețe este preocupat de artă, literatură și călătorii. Fire meditativă și cu sensibilitate de poet, John Ruskin a fost un profund critic și teoretician al culturii, cu referință mai ales la artele plasice. El a preferat, ca gen pictural, peisagistica, dar dintr-un unghi de vedere modernist, concepție reflectată în monumentala sa lucrare ""Modern Painters"" ("Pictori moderni"), apărută în patru volume între anii 1843
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
asupra artei în Evul Mediu, intitulat ""The Seven Lamps of Architecture"" ("Cele șapte făclii ale arhitecturii", 1849), urmat de ""The Stones of Venice"" ("Pietrele Veneției", 1851-1853). Bun prieten și susținător al pictorului William Turner, Ruskin i-a influențat decisiv pe teoreticieni și eseiști de valoare, ca William Morris și Walter Pater, în cadrul mișcării ""Arts & Crafts"". Format sub auspiciile ideilor lui Thomas Carlyle, campion al elitismului cultural, Ruskin n-a practicat totuși "cultul eroilor", dar a știut să se înconjoare de personalități
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]