5,413 matches
-
patru avioane nemțești. Capitularea Germaniei îl găsește la Piestany. A doua zi după încheierea armistițiului, pe 10 mai 1945, de ziua națională, este înaintat la gradul de locotenent-comandor aviator. Războiul se terminase, dar pacea avea să se arate mult mai teribilă. Capitolul 7 1945 1947. Un sfârșit și un început La 1 august 1945, pe aerodromul de la Piestany (Cehoslovacia), unde îi găsise sfârșitul războiului, vânătorii români primesc ordinul de înapoiere în țară. Printre ei se găsește și locotenent-comandor Dan Vizanty, proaspăt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
toată sinceritatea că absolut totul, orice preocupare pe care firesc o trăiam în acele clipe, cuprinzând totalitatea evenimentelor petrecute în ultima vreme, trecea departe pe cu totul alt plan, încât mult timp după aceea și până astăzi când retrăiesc acest teribil moment, acest zbor îmi apare brăzdat în sufletul meu ca o premoniție a timpurilor ce au urmat și a faptului, de neconceput atunci, că efectuam ultimul zbor rândunica își pierdea nemilos aripile în zborul ei neobosit, către un scump ideal
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să ripostez. În aceeași clipă, pentru că totul s-a petrecut vertiginos, în încordarea mea, fețele noastre s-au apropiat și un iz de băutură m-a frapat. Faptul m-a calmat și m-a dezarmat. Am rămas nemișcat și furia teribilă din ochii mei s-a prefăcut într-o privire de profund dispreț și dezgust. Totuși, prea târziu, gestul meu fusese prea vizibil. Cu ochii ieșiți din orbite a început să țipe către hangarul englez, scoțând cuvinte total ininteligibile pentru mine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Plecând, însemna că-i abandonez fără nicio speranță, cu alte cuvinte, în voia ungurilor, care am văzut cum se comportaseră. Cu toate că i-am asigurat că voi face tot posibilul pentru a-i ajuta să intre în țară, vedeam mâhnirea lor teribilă și disperarea cu care mă priveau. Nu aveam de ales, trebuia să decid repede, trenul urma să plece în câteva minute. Când m-au văzut îndreptându-mă către tren, după ce-mi luasem rămas bun de la ei și le urasem
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
un legionar fanatic, într-atât de fanatic, încât se bucură stupid de moartea lui Iorga. Câteva articole publicate în gazete extremiste sunt, peste ani, privite cu uimire de un om trecut prin închisorile comuniste. Tinerețea este necontrolată: „Mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.“ Ce e uimitor este că discreția și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lirică. Când moare un scriitor autentic, ne gândim automat la faptul că, din acel moment, anumite lucruri vor rămâne pentru totdeauna nespuse. Fiindcă numai și numai acel scriitor putea să le spună. Moartea unui mare critic e cel puțin la fel de teribilă pentru viața literaturii. Pentru că, odată cu el, dispar pentru totdeauna interpretări și descifrări de texte pe care numai el avea harul și misiunea să le facă. Odată cu el, se pierd niște chei pe care nu le vom mai regăsi niciodată. Sunt
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prietenoasă, o soție și o mamă sensibilă și extrem de devotată.“ Reținerea afectivă a mamei îi dă copilului un sentiment dramatic de nesiguranță, care va persista apoi, în mod obscur, și în psihicul său deplin conturat, tânărul Negoițescu fiind torturat de „teribile îndoieli“ de sine. Or, știm din eseul lui Freud despre Poezie și adevăr că preferința maternă deschis arătată pentru micul Johann Wolfgang îi va insufla, de la început, lui Goethe „acel sentiment de învingător, acea încredere în succes, care nu rareori
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în tine însuți, fă ceea ce corespunde profundei tale ființe.“ Autobiografia reflectă treptata limpezire de sine, descoperirea naturii proprii și supunerea față de ea. „Mă mâna, mărturisește I. Negoițescu, un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut.“ A te supune demonicului din tine înseamnă a te supune până la căpăt firii tale adevărate, fără să-ți fie rușine de ea, trăind frenetic în conformitate cu ea: „graba, precipitarea, spontaneitatea - iată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti (prezentă, între altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde favorizează, mai târziu, apariția acelei perspective insolite, moderne, deformatoare, pe care criticul o va avea asupra întregii literaturi clasice românești și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dragonul, acoperit pe tot corpul, ca un cer înstelat, de nenumărați ochi, este o proiecție mitică a inconștientului, cu „luminișurile“ sale răsfirate. În fine, am insistat, în (psiho) analiză, asupra „pubertății repetate“ a lui Negoițescu, asupra profilului său de copil teribil și de puer melancolic. Or, în sensul acesta, luându-mă după dicționarele de simboluri ce sintetizează sugestiile jungiene, a te lupta cu dragonul înseamnă a lua cunoștință de propriile impulsuri inconștiente, controlându-le și devenind, din acel moment, adult cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și m-a călcat în picioare, încât au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Dar m-am învățat să știu că și ceea ce e nedrept, sau mi se pare nedrept, are sens. Căci faptul pur și simplu de a iubi mă uimește totdeauna atât de mult, mi se pare, chiar în miezul celei mai teribile suferințe, atât de miraculos, încât descopăr acest sens. În iubire, mă dăruiesc totdeauna total, indiferent dacă primesc ceva în schimb. Uneori, dăruirii mele nebune i se răspunde cu o nemaipomenită cruzime, inconștiență, o cruzime de fiecare clipă, ce taie în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
forța urâțeniei mele“; o urâțenie pe care, de altfel, el o credea foarte frumoasă. Se îmbrăca foarte îngrijit: își lăsase să-i crească păr mult de tot, aranjat cu artă, și care îi mărea volumul capului. „Când scutur - spunea el - teribila mea coamă, nimeni nu cutează să mă întrerupă.“ ĂSe așeza adesea în fața unei mari oglinzi și se privea vorbind cu multă plăcere, dându-și capul înapoi și lărgindu-și umerii. Avea ticul acela al oamenilor vanitoși care aud cu plăcere
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că douăzeci de mii de oameni înconjurau deja sala, fără ca vreun zgomot din afară să le manifeste prezența. La tribună era Wolowski: mormăia nu știu ce loc comun privitor la Polonia, când poporul și-a vădit în sfârșit apropierea printr-un strigăt teribil, care, pătrunzând din toate părțile prin ferestrele de sus care fuseseră lăsate deschise din cauza căldurii, a căzut peste noi ca venit din cer. Nu mi-aș fi putut închipui că niște voci omenești, unindu-se, pot să producă un zgomot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a strâns ușor de mână și ... peste câteva clipe și-a dat duhul. Aceasta a fost mama mea ... Dumnezeu s-o odihnească în împărăția Sa. Maria (Mariana), prima născută, are acum 86 de ani (în 2008), deși a supraviețuit unui teribil bombardament aviatic la Bârlad (în vara anului 1944) când, ciuruită de numeroase schije, nimeni, inclusiv doctorii Spitalului Central din București, unde a fost transportată de urgență, nu-i mai dădeau nici o speranță de viață. Cele adânci i-au fost scoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
că prima care s-a instalat pe actualul amplasament a fost văduva Stanca de unde și numele de Stâncășeni. După o altă informație, istorică și deci mai credibilă, rezultă că satul Onești zis și Chipereni, a dispărut ca urmare a ciumei teribile din anul 1907. Cât privește biserica satului, ea ar fi fost ctitorită în timpul lui Ștefan cel Mare (?) din lemnul unor stejari din pădurea existentă pe acest loc. Că este veche și că e din lemnul stejarilor existenți din pădurile de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
vremea când fusesem arestat pentru prima dată, la Jilava. Pe atunci, lucram afară și putusem să văd cât era el de cumplit. După vreo lună, m-au mutat în camera 102 sau 103, nu mai știu bine. Era o secție teribilă: reduitul! Eram peste o sută de inși pe vestitele priciuri, nu era aer, era doar cald și abur. În aceeași celulă, l-am regăsit pe Remus Niculescu, cu care m-am înțeles tare bine. Pe cât nu-l înghițisem când eram
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
avea și efecte secundare asupra creierului. Mai erau acolo și unii care făceau pe ei, având încă dizenterie, mai era și Tomescu, și un nenorocit de portar de bloc, neamț de origine, care înnebunise în urma medicamentului. A fost un moment teribil. Când transportam tinetele strigam: „Am fost grațiat! Am fost grațiat!“ și auzeam: „Care grațiat? Ce-s basmele astea?“ După vreo două săptămâni, am fost scos de acolo și dus înapoi, în celula infirmeriei, unde mi am regăsit prietenii care mi-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lungă, până se anunța stingerea. Este, desigur, un fel de a spune, căci, fie ziuă, fie noapte, o lumină foarte puternică era aprinsă în celulă. Ofițerii de Securitate de acolo erau ori niște brute, ori niște tineri orbiți de o teribilă propagandă. Erau în stare de orice. Toată înalta lor tehnică de terorizare fizică și morală era importată din vasta experiență a KGB-ului care, încă de pe vremea lui Dzerjinski și a GPU-ului, crease o școală rămasă celebră prin sistemul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
astfel popoarele Galiei. În 253-254 și în 256, francii și alamanii efectuează raiduri în regiunile din nordul Galiei. Situația se agravează între 259 și 262, cînd germanii parcurg văile rîurilor Saône și Rhône și ajung în sud. Dar cea mai teribilă dintre invazii este cea din 275-277: întreaga Galie cade pradă jafurilor francilor și alamanilor. Mai mult de 60 de orașe au fost devastate. Satele sînt devastate și vilele incendiate. În același timp coastele Armoricii sînt ruinate de pirați. Chiar dacă sursele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Poitiers, țăranii din bogata Île-de-France se ridică împotriva neglijenței nobililor, a extorcărilor comise de militari și a fiscalității regelui: "jacqueria" nu a durat decît 12 zile (29 mai-10 iunie 1358), dar a dat numele tuturor revoltelor țărănești din timpurile moderne. Teribilă, reacția nobililor a provocat o nemulțuire latentă, dar durabilă. În orașele devenite "orașe închise", revoltele sînt mai bine cunoscute. Izolată de lumea satelor, lumea urbană cunoaște dezbinarea: între vechi locuitori și noi veniți alungați din sate, între meșterii din ateliere
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
creștini, găsesc în solidaritățile de familie, de parohie, de meserie, cadre liniștitoare împotriva precarității existenței. Populația În 1328, am văzut, populația franceză, în limitele Franței actuale, se situa, fără îndoială, între 15 și 20 de milioane de locuitori, dar criza teribilă din secolul al XIV-lea antrenase o scădere dramatică, de ordinul treimii sau a jumătății. Dimpotrivă, începînd de pe la 1450, se produce o redresare spectaculoasă, care readuce în curînd populația la cifra din 1328. Dar această creștere, care nu este decît
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în special la primele vîrste. Mortalitatea infantilă, adică cea a copiilor mai mici de un an, este de ordinul a 25%, cu diferențe regionale puternice, ceea ce înseamnă că un copil din patru nu ajunge la prima sa aniversare. După acest teribil tribut, datorat mai ales accidentelor la naștere, mortalitatea rămîne extrem de puternică pînă la cinci ani și în continuare importantă între 5 și 10 ani: în total, aproape jumătate din numărul copiilor nu ating vîrsta de 10 ani. În astfel de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul Parisului, revoluționar și muncitoresc, și vestul burghez. Trupele comandate de generalul Cavaignac, călit în războaiele din Africa, și garda națională a cartierelor frumoase reprimă fără milă baricadele. Revoluție spontană, provocată de o mizerie teribilă, zilele din Iunie sînt decisive pentru viitorul celei de-a II-a Republici: identificate cu ororile Terorii iacobine de către burghezii parizieni și de către provincie, ele conduc republica la o evoluție reacționară, care aruncă mișcarea muncitorească în opoziție și înăspresc luptele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căruia el putea să se dezvolte și să ajungă la perfecțiune întreaga istorie a lumii devenea astfel o paideia a omului deificabil. Ca și episcopul Antiohiei, Irineu al Lyonului judeca transgresiunea lui Adam și a Evei nu ca pe o teribilă cădere, ci ca pe o greșeală infantilă. Cuplul originar, aflat la vîrsta spirituală a copilăriei, voise să-și însușească prematur o știință pe care nu era încă în stare să o folosească pentru a dobîndi perfecțiunea. Ambii autori invocă imaginea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]