9,257 matches
-
033013130432• — Da, și? — Să nu-mi spui că nu vezi modelul, Norman, spuse Ted. — Nu, nu văd modelul. — Uită-te printre gene! Norman se conformă: — Îmi pare rău. — Dar este evident un desen al creaturii! spuse Ted. Privește: ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gene! Norman se conformă: — Îmi pare rău. — Dar este evident un desen al creaturii! spuse Ted. Privește: ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu e doar un desen, e un autoportret. — Ted... Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi spui că exagerez. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic si merse către el. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe atunci tânăr și mult mai subțire. Stinghia de sus făcea corp comun, acum, cu trunchiul. Aici era cândva lumea lui de basm. Aici visa în voie. Își aminti că adormea înainte de a se termina fiecare poveste spusă de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe atunci tânăr și mult mai subțire. Stinghia de sus făcea corp comun, acum, cu trunchiul. Aici era cândva lumea lui de basm. Aici visa în voie. Își aminti că adormea înainte de a se termina fiecare poveste spusă de bunicul ori de mama sa. Întotdeauna întreba, a doua zi, despre cum se termina povestea „de ieri
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Fixa încordat doar coada care alunga prin mișcarea ei continuă o sumedenie de muște ce zumzăiau amenințător. Când a ajuns aproape de iapă a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mulțumire pe care băiatul o văzuse rar în ochii oamenilor. Și-a răsfrânt buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce șia desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nou cu Anca și Cornel. Erau cu Alesia. Au început să se joace, toți, de a v ați ascunselea. Era o plăcere să-i privești cum se tupilau după copaci și tufe, în timp ce unul dintre ei, cu ochii închiși, lângă trunchiul unui copac, număra până la o sută. Apoi striga tare. „Cine nu e gata, îl iau cu lopata!”, deschidea ochii și pleca în căutare. Mămicile se apropiaseră și se uitau după ei cu drag. Râdeau când ei se descopereau și se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să pară departe. Era binevoitor. Ruba a scris chiar o poezie În care-l asemuia c-un palmier. Care se legăna În capul mesei de tortură. Realitatea-i că nu se legăna, palmierul nu este om, e adevărat că are trunchiul drept și neramificat precum Martin, dar poartă pe vîrf o coroană bogată de frunze penate sau palmate, ceea ce nu e cazul profesorului. La Început m-a surprins că nu-și Întrerupea deloc atacanții, nici măcar atunci cînd, de multe ori, aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Își aminti. Albumul conținea articole aranjate În ordine cronologică, iar ceea ce nu scria În articole Îi era oricum Întipărit În memorie cu litere de foc. 1934: cazul Atherton. Copiii: mexicani, negri, orientali - trei băieți și două fete. Găsiți dezmembrați, cu trunchiurile În bazinele de colectare a apelor pluviale din L.A. Brațele și picioarele le fuseseră tăiate. Organele interne - scoase. Presa l-a numit pe ucigaș „Dr. Frankenstein“. Inspectorul Preston Exley conduce ancheta. El consideră că porecla de Frankenstein este potrivită: asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o amprentă. Întrerupătorul Împins În jos, luminile aprinse. Sid Hudgens măcelărit pe covor, covorul Îmbibat, pe podea o baltă de sînge lipicios. Brațele și picioarele tăiate și așezate În unghiuri stranii față de trunchi. Despicat de la vintre pînă la gît, cu albul oaselor ițindu-se prin masa aceea roșie. Fișete răsturnate În spatele lui. Dosarele Împrăștiate pe o bucată mai curată de covor. Jack Își mușcă mîinile, ca nu cumva să urle. Nici o urmă de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
A fost cel mai pitoresc mafiot văzut vreodată În Orașul Îngerilor Căzuți, meseriașule, iar ca să-l urmărești În acțiune la Mocambo sau la Trocadero era ca și cum l-ai urmări pe tăticul Stradivarius cioplind o scripcă de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le strecura niște plicuri babane interpușilor de la Biroul Șerifului și Încingea cîte un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders, sau cu alte frumuseți unduitoare ale stabilimentului. Privirile se Îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de-a lungul holului pînă la Omucideri, găsi dosarele din 1934, găsi „Atherton, Loren, 187 P.C. (multiplă)“. Trei dosare groase, apoi fotografiile - făcute de doctor Frankenstein Însuși. Copiii fotografiați imediat după dezmembrare. Brațele și picioarele aranjate la mică distanță de trunchiuri. Sub trupuri hîrtie cerată, albă. DÎre de sînge trasate cu degetul În jurul membrelor, roșu pe alb. Desene complicate, identice cu cele din fotografiile porno făcute cu cerneală. Membre desfăcute, la fel cu membrele tăiate ale lui Hudgens. Ed Își prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prea multă muncă dacă Mertens era acolo. Dădu ocol piscinei: scaune arse, o trambulină de sărituri. În apă plutea cuiul unei grenade. Ed dădu cu piciorul În palmierul plutitor. În frunziș - cioburi de porțelan. O schijă de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte pasti. Cercetă gazonul - o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tu și cu mine, cînd războiul era În toi? Uneori nu pot să mă ridic din pat dimineața. Am cărat tărgi, pentru Dumnezeu! Îmi amintesc cum am ridicat - și În acel moment Își Întinse mîinile - Îmi amintesc cum am ridicat trunchiul unui copil... Ce naiba am pățit, Mickey? Știi tu ce-ai pățit, spuse Mickey cu blîndețe. Kay se așeză la loc și se Întoarse dezgustată de sine. — Nu-i mai mult decît s-a petrecut cu mii dintre noi. Cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns bara de control, parcă strunind un cal Înaripat. Corabia văzduhului se Înclină adînc și plonjă pe deasupra livezii, aproape atingîndu-mi fața cu aripa stîngă. M-am ghemuit printre trunchiurile arse, În vreme ce deltaplanul zbura În cercuri largi pe deasupra mea, gata să se repeadă din nou dacă Încercam să ajung la poarta ce dădea spre casa Hollinger. Ținîndu-mi țeasta la adăpost, am luat-o la fugă prin țărîna amestecată cu cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea. Scoarța ca o piele de elefant prăfuită a trunchiurilor de palmieri strălucea ici și colo reflectînd lumina dinspre apa piscinelor, dar nu se auzea niciun sunet de copil jucîndu-se, nimic care să perturbe liniștea aproape perfectă. — Ce de piscine, am remarcat. Și nu-i nimeni să Înoate... — SÎnt suprafețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deal de dimensiuni modeste care le oferea celor trei locuințe priveliștea plăcută a grădinilor Înconjurătoare și Înălța piscina pînă unde putea fi văzută perfect de la fereastra la care ne aflam noi. Reflectată de oglinda spartă a apei, lumina vibra pe trunchiurile palmierilor și Împestrița pereții bungalourilor. O adolescentă tocmai ieșea din piscină; se ridică pe bordură, cu sînii goi, strîngîndu-și nările Între degete ca să-și scurgă apa din nas. Părul blond, precum cînepa arsă, Îi acoperea umerii. Scoțînd un țipăt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de tenis, am accelerat În ultima curbă, aproape să dau peste un bărbat subțiratic, cu părul argintiu, care stătea În fața porții mele. Am frînat cu putere, Învîrtind mașina pe carosabil și oprindu-mă cu o zdruncinătură la cîțiva centimetri de trunchiul masiv al unui eucalipt care domina aleea. — Doctor Sanger... era să vă lovesc. (Am oprit motorul și m-am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l știam și l-am uitat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl irosești pe al altora! Am rămas nemișcată pe bancă, continuând să mă uit în fața mea mult după ce profa de română plecase, ca și cum silueta aceea bondoacă, bine înțepenită pe niște picioare mici și butucănoase, s-ar fi lățit ca un trunchi imens de copac sprijinit pe două buturugi semețe, cu o încrengătură de brațe îndreptate amenințător spre mine, asemenea unor limbi de șerpi veninoși. Ceva se frânsese înăuntrul meu, înțepenindu-mă. M-am ridicat cu greutate și am pornit spre stația
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp, cu mirare, că este trasă înapoi de niște brațe nevăzute și că, dintr-odată, pășește prin aer fără să mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
coloane vii, toate probabil că evocă locul sfânt Înălțat de mâna omului. Știm că primele locuri cu adevărat sacre din perioada neolitică, cu mult Înainte de Stonehenge (care nu este altceva decât o dumbravă pietrificată), au fost crângurile artificiale făcute din trunchiurile de copaci prăbușiți, transportați și Înălțați din nou; și că acoperișurile lor trebuie să li se fi părut celor care le Înălțau nu atât acoperișuri, cât coronamente artificiale. Până și cele mai mărunte păduri au secretele lor și locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească văzduhul cu verdele lor intens. Acest covor asemeni unei mări de smarald Înclinate, trunchiurile contorsionate, ramurile Întrețesute, cu grădinile lor secundare aeriene și luxuriante... nu există decât un singur epitet adevărat pentru a reda prima impresie pe care ți-o lasă, chiar și astăzi, Codrul lui Wistman - de basm. El corespunde În mod straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]