4,793 matches
-
de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l ia cu leșin. Intră în magazin și întreabă de prețuri. Toată marfa lui o putea cumpăra cu 12 milioane lei. M-a fript, banditul! Plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să nu să răcească. Venii cu ibricul. Mi-a adus nepoată-mea niște cafea din Austria. Ce zici, ce miros, ne mai aducem și noi aminte de tinerețele noastre. Auziși ce-a făcut golanii aseară la complex? Daravelă mare. Sparseră vitrina și goliră toată băutura. Zice că i-a prins milițienii cu cîinii. Niște prăpădiți de puțoi cu cașu la gură. Vai dă curu lor. Să mai faci copii, numa năcazuri. — Mm, e foarte bună. Dar nepoata dumitale cum se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și urne străvechi, monede de aur, bijuterii și unelte. În dulapurile mai înalte se aflau statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă-i putea socoti prieteni. Se Îndreptă spre ușă, Însă chelnerița Îl opri: — N-ați achitat cafeaua... — Scuză-mă, te rog, am uitat. Fata luă banii, cu satisfacția omului care-și vede Întemeiate bănuielile, și-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur lucru: să vă purtați cît mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum. Voi intra primul; dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scăpă, căci surprinse privirea domnului Ford - o privire senină și gravă În același timp. Rowe se fîstici: ar fi vrut ca domnul Prentice să apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn În blocajul care se produsese spre Via Moccacino. Unii martori susțin că doar o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul sportiv informa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a rămas neclintit. Atunci statul l-a chemat În judecată, cerându-i daune imense. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la muncă pe viață În folosul comunității și ar fi sfârșit, probabil, ca manechin Într-o vitrină de haine second-hand. La proces, sistemul a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l distruge. Atitudinea sa demnă a fost prezentată În ziare ca pasivitate, privirea-i fixă a fost filmată astfel Încât să ofere luciri de aroganță, iar umerii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam! Dar, În ciuda protestelor mele, mama, tata și cu mine ne-am stabilit Într-un atom nedecomandat, undeva În dreptul numărului 1.457.209.833.945 bis de pe Calea Lactee, la marginea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curățător de tancuri petroliere sau controlor al sexului la pui. Dar cum mă descoperise? Ce mă dăduse de gol? Îl urmărisem doar de la mare distanță, cu infinite precauțiuni. Niciodată privirile nu ni se Încrucișaseră, niciodată nu se oprise În fața unei vitrine să verifice dacă era urmărit. Totuși, aflase din prima și nu numai că mă urmărise la rândul lui, dar chiar dorise să-mi dea de știre că o făcea. Pentru prima oară În ultima săptămână, m-am apropiat de fereastră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sophiei îi provoacă o ușoară greață, iar pe Hans îl determină să‑i dea Annei una peste mână. Purcelule! Anna poartă în sine o furie atât de mare - chestie provenită probabil din conflictul dintre generații -, încât îi vine să spargă vitrinele luminate de pe cel mai select bulevard comercial din Viena. Tare i‑ar mai plăcea să aibă toate lucrurile alea expuse în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sine o furie atât de mare - chestie provenită probabil din conflictul dintre generații -, încât îi vine să spargă vitrinele luminate de pe cel mai select bulevard comercial din Viena. Tare i‑ar mai plăcea să aibă toate lucrurile alea expuse în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici o distracție pentru că tocmai au avut parte de ea. Ca să nu bată la ochi, alergatul se transformă până la urmă într‑un mers pe jos voit inofensiv. Rainer o ia la braț pe Sophie care caută să‑și aranjeze frizura în vitrinele întunecate. Pare să fie cea mai puțin afectată dintre toți, și chiar așa și este. Sophie arată întotdeauna de parcă ar purta permanent mănuși albe. Acest lucru îi ațâță pe bărbați, dar nu‑i satisface niciodată. De aceea trebuie să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Waldviertel, căci altfel un invalid n‑ar putea să ajungă nicăieri și are și el nevoie de oxigen ca orice om. Astăzi, domnul și doamna Witkowski spun că vor să iasă în oraș ca să se uite la marfa expusă în vitrine; vitrinele sunt o poartă către lume. Porțile către lume se deschid fiindcă tocmai ai intrat pe Kärntnerstrasse, această distinsă arteră comercială, unde lumea din suburbii ajunge cel mult de două ori pe an. Iar când ajunge, se lipește imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căci altfel un invalid n‑ar putea să ajungă nicăieri și are și el nevoie de oxigen ca orice om. Astăzi, domnul și doamna Witkowski spun că vor să iasă în oraș ca să se uite la marfa expusă în vitrine; vitrinele sunt o poartă către lume. Porțile către lume se deschid fiindcă tocmai ai intrat pe Kärntnerstrasse, această distinsă arteră comercială, unde lumea din suburbii ajunge cel mult de două ori pe an. Iar când ajunge, se lipește imediat de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de cucoanele astea împopoțonate, fiindcă mai are încă multe planuri pe ziua de azi. E o pasăre mare care‑și face cu greu vânt de pe o cracă pe alta. Și uite‑așa pleacă și se mai uită și în alte vitrine, pe care, din recunoștință, Rainer nici nu le mai vede. La magazinul de articole sportive e expus un nou model de bicicletă de curse, cu mai multe viteze. Însă așa ceva e de pe altă lume, strălucește foarte frumos, dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]