44,687 matches
-
a desfășurat la Bagdad și Damasc, iar în urma observațiilor o serie de discrepanțe au determinat o reexaminare critică conținută în paginile unor lucrări de mari dimensiuni, precum opera științifică ce aparține lui Al-Bīrūnī (973-1048). Aceasta constă într-o sinteză a tradițiilor astronomice grecești, indiene și arabe, fiind evidențiată în același timp relația dintre știință și filosofie. Al-Bīrūnī a aplicat în cercetarea sa metode matematice și deși a acceptat teoria geocentrică a lui Ptolemeu, a atras atenția asupra unor fenomene astronomice care
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul sistem și au propus noi modele planetare opuse celui ptolemeic. Mișcarea de rotație a pământului în jurul axei este dovedită, iar în cele din urmă teoria heliocentrică este luată în considerare. Tradiția astronomică andaluză, printre ai cărei exponenți se numără Ibn Băğğah (1095-1138), Ibn Țufayl (m.1185) și Ibn Rușd (1126-1198), se remarcă prin abordările sale filosofice, mai degrabă decât matematice. Povestea alegorică "Ḥayy bin Yaqḍăn" ilustrează această tendință: "I se vădi
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
care e cea mai înaltă, și face să se rotească toate celelalte dinspre răsărit spre apus timp de o zi și o noapte." (Ibn Țufayl apud Grete, 2014:463-464) Însă modelele cele mai apropiate de heliocentrism își revendică apartenența la tradiția estică, observațiile științifice matematice având prevalență asupra argumentelor de natură filosofică și a principiilor metafizice, acestea caracterizând cu pecădere tradiția greacă.
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
și o noapte." (Ibn Țufayl apud Grete, 2014:463-464) Însă modelele cele mai apropiate de heliocentrism își revendică apartenența la tradiția estică, observațiile științifice matematice având prevalență asupra argumentelor de natură filosofică și a principiilor metafizice, acestea caracterizând cu pecădere tradiția greacă.
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
o altă petrecere organizată de familia miresei, în casa proprie ori într-un local. În timpul petrecerii, familia mirelui oferă miresei bijuterii din aur ori diamante, în funcție de posibilitățile material, iar mirele o ajută pe aceasta să le ajusteze pe corp. Aceste tradiții pot bineînțeles varia de la un caz la altul, în funcție de mediu (urban, rural), posibilități financiare și în primul rând zonă. În Mosul spre exemplu petrecerea de nuntă este ținută a patra zi după ce ceremonia a avut loc. Aceasta se tine de
Tradiții de nuntă în Irak () [Corola-website/Science/336306_a_337635]
-
protejarea sentimentelor în detrimentul normelor morale impuse de societate, aspect ce determină influența romantică a operei, dar se realizează, totodată, și o monografie a satului egiptean, în care țăranii suferă din cauza sărăciei și a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967) , romanul ilustrează viața autorului, începând cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele lingvistice dintre araba literară și dialecte fiind doborâte. Tehnicile implicate în crearea romanelor devin din ce în ce mai sofisticate, însă se are întotdeauna în vedere loialitatea cu care autorii continuă să exploateze trecerea societății de la tradiție la modernitate, de la valori spirituale la superficialitate.
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
Frances Hodgson Burnett. Redactorul Sarah Hale a promovat-o pe regina Victoria ca model de feminitate, de moralitate și de intelect, iar "Godey's" a angajat-o pe d-na Lydia H. Sigourney să raporteze cu privire la activitățile regale din Londra. Tradiția nunții albe este atribuită de obicei alegerii reginei Victoria de a purta o rochie de mireasă albă, la nunta ei cu prințul Albert în 1840. Cum femeile americane au decis să urmeze stilul vestimentar al tinerei regine, la mai puțin
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
a purta o rochie de mireasă albă, la nunta ei cu prințul Albert în 1840. Cum femeile americane au decis să urmeze stilul vestimentar al tinerei regine, la mai puțin de un deceniu după nunta ei "Godey's" a scris: „Tradiția a decis, din epocile cele mai timpurii, că albul este cea mai potrivită nuanță, oricare ar fi materialul. Este un simbol al purității și al inocenței copilăriei și al inimii neîntinate pe care ea i-o cedează celui ales”. O
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
de altar, se datează tot în secolul al XVII-lea, prin inscripția "Constantin zugrav 1648" ce apare pe una din icoane. Biserică ridicată în secolul XV are o planimetrie de inspirație gotica. Elevația a fost modificată în secolul XVII după tradiția munteneasca. Pictură murala, foarte valoroasă a fost realizată din anul 1654. Turnul clopotnița a fost adăugat în anul 1827.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Hunedoara () [Corola-website/Science/336330_a_337659]
-
Blanco began transforming the bushes and cypress trees în Francisco Alvarado Park în the center of town. Începând cu anii 1960, grădinarul Evangelisto Blanco a început transformarea tufișurilor și copacilor chiparos din Parcul Francisco Alvarado din centrul orașului. Orașul menține tradiția lui Blanco și acum este o atracție. În Sarchi, turiștii pot vizita magazinele de artizanat tradiționale ale țării. În orașul Palmares, există un mare festival în fiecare ianuarie. Festivalul are loc din 1987 și include muzică, parade de cai, precum și
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
ouă de fluturi și specii oamenilor de știință și cercetătorilor din toată lumea. O destinație populară la sfârșit de săptămână mulți costaricani călătoresc în această regiune pentru a cumpăra ornamente din piatră și plante decorative. Alajuela ocupă un loc central în tradiția literară din Costă Rica, evidențiata de numeroșii autori care au apărut și de bibliotecile publice existente. Există 14 biblioteci publice în Alajuela, mai mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
Alajuela, mai mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți poeți și autori s-au nascut în zona Sân Ramón, inclusiv José Joaquín Sălaș Pérez, Carlomagno Araya, Ema Gamboa și Feliz Ángel Sălaș. Personalitatea
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
sunt legate de moarte, inclusiv semnele sale fizice, efectele descompunerii, preocupările cu privire la înmormântarea de vii, revenirea la viață și doliu. Deși cunoscut ca un practicant magistral al ficțiunii gotice, Poe nu a inventat acest gen; el a urmat o îndelungată tradiție populară. Cariera literară a lui Poe a început în 1827, cu publicarea a 50 de exemplare ale volumului "Tamerlane and Other Poems" atribuit doar „unui bostonian”, o colecție de poezii timpurii care nu au primit practic nici o atenție. În decembrie
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
189, 190; Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari (1989 - 2010) - Mihai Marcu, Editura Socrate, Craiova, 2011, pag. 482 - 485; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Tradiții Clujene, Cluj, 2011, pag. 103, 104; Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică - Marian Petcu, Ed. Polirom, 2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul Mureș 1970 - 2012 - Ilarie Gh. Opriș, Vasile Mureșan, Ed. Nico, Târgu Mureș, 2012, pag. 286. Artă
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
atingă acel „discret și greu detectabil etos autentic autohton” din ultima parte a vieții. Alfred Hoffman afirmă că „Enescu a inovat continuu, dar fără gălăgie, fără să-și trâmbițeze descoperirile. Neîncetând să cultive și să dezvăluie atașamentul său pentru marile tradiții clasice și romantice, el s-a hrănit din seva muzicii populare românești.” Contactul cu lăutari ai satului l-au inspirat în creația sa și l-au determinat să mărturisească mai târziu: „Lor țiganilor, să le mulțumim, că ne-au păstrat
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
perioadei, lăudând în schimb scrierile mai profunde din punct de vedere psihologic ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Mateiu Caragiale. Eseistul și sociologul Mircea Vulcănescu susținea însă că scrierile lui Cezar Petrescu sunt semnificative pentru că se înscriu într-o tradiție literară românească, chiar dacă au scăderi artistice. Iritat de succesul la public al romanelor lui Cezar Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Moisei, comuna Moisei. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica de lemn ortodoxă ucraineană a fost ctitorită în 1600 (1672) de către Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei și de Arhimandritul Mihai. Tradiția povestește că un fecior, trimis de părinți să își caute o soție, trece în Bucovina, unde se călugărește. Părinții, disperați, l-au așteptat pe locul unde fiul lucrase ultima dată, au pus o cruce, se rugau și cântau. Odată a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
șeful ereditar al provinciei Enderta, și proprietarul moșiilor pe care trăia familia sa. După aceea a tecut la curtea nepotului lui Ras Araya, Dejazmatch-ul Kassa Mercha, a devenit „șambelanul și portarul” și în această calitate, mâna dreaptă a acestuia. O tradiție orală (menționată și ea de H.Erlich) povestește că tanarul Alula s-a numarat printre cei care l-au capturat pe fostul împărat Tekle Giyorgis în bătălia victorioasă a lui Kassa din 11 iulie 1871. Alula a luat parte și
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
o face premiabilă și la variante în cheia unei modernități ponderate și o definește ca pe un artist dublat de un intelectual rasat.” „Eleonora Brigalda, artistă remarcabilă, aflată la deplina maturitate artistică, dovedește, ca întotdeauna, o receptivitate rară fată de tradiția cromatismului viguros, fauv, animat de obsesia de a exprima prin petele dense de culoare o interioritate vie, tumultoasă, pasională. În mitologia ei personală ocupă un loc fundamental atât aglutinarea motivelor silvestre, vegetale și geologice într-un ansamblu cosmologic spectacular, cât
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
Moldova, 2012, p.18 5. Mardare, Gh. Vatra neamului redată în 50 de tablouri, În: Flux, 14 decembrie, Chișinău, Moldova, 2012 6. Mardare Gh. Condiția de manifestare maximă a forței creative umane este în primul rând...libertatea, În: Arta și tradiția în Europa, Ed. Spiru Haret, Iași, România, 2015, p.124-126 7. Marian, A., O fascinantă lume, vatra neamului. În: Limba Română nr.9-12 (219-222), Chișinău, Moldova, 2013, p.320-323 8. Eleonora Brigalda distinsă cu « Premio Italia 2012, perl Arte, În
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
numai că nu s-a opus politicilor naziste de Holocaust, dar le-au și adoptat și le-au îmbrățișat. O combinație de factori servește drept explicație pentru participarea unor lituanieni la genocidul împotriva evreilor. Între aceștia se numără valorile și tradițiile naționale, inclusiv cele de antisemitism, frecvente în toată Europa Centrală contemporană, și o dorință mai specific lituaniană pentru un stat național lituanian mai „pur”, cu care populația evreiască era considerată incompatibilă. Au mai existat o serie de alți factori, cum
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb reînființat. Cetatea Semendria este un complex monumental construit în tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși fundațiile sale nu erau destinate a fi scufundate, ea este clasificată că o cetate pe apă pentru că este complet înconjurat de apă. După finalizarea cetății a avut loc o scădere a importanței militare
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de stat între care cele aparținând curentului hasidic Habad:Beit Israel-Habad, care cuprind o școală de fete și una de băieți, gradinițe și cămine de copii. De asemenea funcționează și o Casă Habad care promovează studiul legilor religioase și al tradiției religioase hasidice. La Netivot este activă și rețeaua de învățământ religios „Noam” care include școala talmudică Noam Orot. Există și o ieșivă liceală, licee religioase de fete și de băieți, Ulpanat „Bnei Akiva” - școala mișcării de tineret național-religios „Bnei Akiva
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
a avut o așa de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul înaripat Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să ia legătura
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]