51,037 matches
-
text, o gumă de șters cu care mi se reducea existența, toate acestea nu puteau să fie decât într-o lume de hârtie în care fusesem imaginat ca personaj principal. Apoi devenisem o marionetă în mâna unui autor care avea intenția să mă distrugă. Nu înțelegeam motivul pentru care destinul meu era controlat de altcineva și de ce acesta luase o hotărâre atât de tragică și definitivă. Ceva nu a mers cum se așteptase, greșisem undeva, făcusem o mișcare sau un gest
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
încuie repede, coborî scările în timp ce și îmbrăca haina. Pe drum o luă la fugă, nu simțea decât o imensă părere de rău că nu putuse să facă mai mult, adică să facă ceva cu adevărat, doar avusese cele mai bune intenții și își dorea așa de mult să fie plăcută și iubită, dar nu avusese suficient timp să miște nici măcar un deget. El însă trebuie să știe totul. El oricum văzuse în sufletul ei, așa cum nici mama, nici tata nu văzuseră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia personajelor, ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii ei. — Spun, domnule profesor, că întreaga operă ramaniană pare să fi fost scrisă la două mâini; cea dreaptă bine intenționată, aplicând normele narative, urmând calea bătătorită... — Iar cealaltă? Cea stângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
așa cum obișnuia să facă în fiecare zi. Și de ce ar face astăzi altfel, practic trebuia să dea impresia de normalitate. Și tot ca-n fiecare zi își va lua desertul în cameră, îl va așeza pe birou, fără a avea intenția de a se atinge de el, doar ca să nu se abată de la obiceiurile sale zilnice. Credea că în lipsa lui schimbările din camera sa dispăruseră și se putea bucura de liniște și singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zone sau experiențe ale vieții? Nu se ascunde aici, în definitiv, o limită firească a înțelegerii de care suntem în stare? Este greu de uitat ceea ce spune la un moment dat Eugeniu Coșeriu, anume că, chiar și dincoace de unele intenții literare, omul dorește să exprime ceea ce din punct de vedere logic apare absurd. Dorește să suspende - fie și provizoriu - acele reguli care-i limitează libertatea de exprimare. Caută forme de expresie libere, alternative. Se bucură de posibilitatea lor și de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sensului în genere sau de un deficit al celui comun, nu avem cum ști în primă instanță. Doar că acum poți întâlni nonsensul la un alt nivel decât cel comun. Poate fi aparent, dar, în alte situații, lăsat cu bună intenție să se vadă ca atare. Își fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
privință, prea temător. Probabil că ajunsese îngrozit de câte i-a fost dat să audă din partea unor heraclitieni de duzină sau a unor simpli sofiști. Cu toate acestea, nu se poate ignora cazul vorbirii ludice sau al celei figurate. Nici intenția speculativă a unor afirmații proprii lui Heraclit din Efes și Zenon din Elea. Cu atât mai puțin situația aporetică a gândirii. Desigur, nu este posibilă întâlnirea cu un om care este non-om, adică fie nimic, fie copac sau pasăre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai sus. Bunăoară, nu spune că ar trebui încercat de mai multe ori - eventual ori de câte ori e cazul - să dovedești celui cu care discuți aparența adevărului. Nici că ar trebui să vezi dacă nu cumva are dreptate, fie prin una dintre intențiile sale, fie sub un înțeles distinct al celor exprimate. Kant spune, pur și simplu, că „în această situație nu mai este nimic de făcut“. Dar dacă ai în față pe cineva precum Zenon din Elea (acest „om de mare inteligență
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva anapoda, „să nege complet două judecăți contradictorii, ceea ce ar fi fost absurd“. Kant îl apără de această dată, felul său de a vorbi îi apare just. Însă cum anume îl apără în acest loc? Nu are în vedere o intenție apofatică în cele spuse de Zenon, nici o manieră speculativă de a vorbi, în accepțiunea veche a cuvântului. Consideră, simplu, că „dacă prin cuvântul «Dumnezeu» el a înțeles universul, atunci trebuia fără îndoială să spună că acesta nu este nici permanent
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
CELOR ABSURDE 11. Conștiința teoretică: „absurd de rațională“ (Nietzsche) Este de luat în seamă un anume fapt, că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica celor patru principii. Se contrazice pe sine mai ales la nivelul unor intenții și dorințe, al voinței ca atare. Bunăoară, atunci când se vrea neapărat stăpân „peste timp, substanță și secol“ (Jorge Luís Borges). Sau când pretinde o înțelegere deplină, fără rest, a ori că rei stări de lucruri. Deopotrivă, când se vede pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță într-o direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dat să fie doar un număr, o simplă entitate abstractă într-o mulți me indi ferentă de entități. Dacă ai vrea să spui mai multe despre o asemenea propoziție, ar trebui să știi măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se vadă însă că până și cele socotite neutre își obțin sensul, când se întâmplă acest lucru, în jocul inepuizabil al unor moduri de viață. Astfel, dacă o propoziție este privită izolat, fără să știi cine o spune, sub ce intenții sau cu ce efecte, atunci lipsa ei de sens este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în sine“ e indiferentă în privința sensului. Ca să o scoți din această indiferență, trebuie să vezi din ce joc al vorbirii face parte și cum lucrează acolo, când și cum este rostită. Poți vedea atunci legătura ei cu unele credințe și intenții, actele care o însoțesc și efectele pe care le produce. Vorba lui Wittgenstein: „Spune ce vrei, atâta timp cât aceasta nu te împiedică să vezi cum stau lucrurile“ (Cercetări filozofice, § 79). 108 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 99. Sensul și lipsa de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
totul altă accepțiune. Nu că ș i-ar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limbajul pe care l vorbim. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 111 101. Există și alte situații de acest fel, poate mai ușor sesizabile. Un poem, bunăoară, nu descrie o anumită stare a poetului, cum este cea de tristețe, nu are în intenție așa ceva. Tristețea poetului nu poate fi obiectul neutru al celor spuse într-un poem, ci ea se arată celui care este cu adevărat sensibil față de respectivul poem. Un fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un fel de întrecere retorică, atemporală, s-au formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei și unor nepotriviri care - deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei și unor nepotriviri care - deși stridente - sunt totuși previzibile. Poate chiar facile, precum secvența „idei verzi incolore“. Nu cred că e un exemplu prea convingător. Iar dacă va fi rostită cu o intenție anume, să zicem de-a oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele norme de coerență în actul de vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce intenții se pot suspenda unele norme de coerență în actul de vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care ș i-ar petrece puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel de-al doilea caz, nonsensul cunoaște o formă de-a dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]