47,905 matches
-
linia continuă în paralel cu Autostrada A10. În dreptul punctului de taxare auto de la Saint-Arnoult linia părăsește traseul autostrăzii continuând spre sud până la bifurcația de la Courtalain situată la kilometrul 130. Pe primul sector, situat între ieșirea din Gara Montparnasse și Massy, viteza maximă autorizată este de 200 km/h. Tunelul Villejust poate fi traversat cu viteza maximă de 220 km/h după care viteza maximă autorizată este de 300 km/h. Din cei 124 km ai sectorului de mare viteză, 14,316
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
linia părăsește traseul autostrăzii continuând spre sud până la bifurcația de la Courtalain situată la kilometrul 130. Pe primul sector, situat între ieșirea din Gara Montparnasse și Massy, viteza maximă autorizată este de 200 km/h. Tunelul Villejust poate fi traversat cu viteza maximă de 220 km/h după care viteza maximă autorizată este de 300 km/h. Din cei 124 km ai sectorului de mare viteză, 14,316 km reprezintă tunele și 220 m reprezintă viaducte. Ramura vest dintre Courtalain și Connerré
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
bifurcația de la Courtalain situată la kilometrul 130. Pe primul sector, situat între ieșirea din Gara Montparnasse și Massy, viteza maximă autorizată este de 200 km/h. Tunelul Villejust poate fi traversat cu viteza maximă de 220 km/h după care viteza maximă autorizată este de 300 km/h. Din cei 124 km ai sectorului de mare viteză, 14,316 km reprezintă tunele și 220 m reprezintă viaducte. Ramura vest dintre Courtalain și Connerré, situat la periferia orașului Le Mans are o
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
și Massy, viteza maximă autorizată este de 200 km/h. Tunelul Villejust poate fi traversat cu viteza maximă de 220 km/h după care viteza maximă autorizată este de 300 km/h. Din cei 124 km ai sectorului de mare viteză, 14,316 km reprezintă tunele și 220 m reprezintă viaducte. Ramura vest dintre Courtalain și Connerré, situat la periferia orașului Le Mans are o lungime de 53 km. Viteza maximă autorizată este de 300 km/h cu excepția bifurcației care este
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
300 km/h. Din cei 124 km ai sectorului de mare viteză, 14,316 km reprezintă tunele și 220 m reprezintă viaducte. Ramura vest dintre Courtalain și Connerré, situat la periferia orașului Le Mans are o lungime de 53 km. Viteza maximă autorizată este de 300 km/h cu excepția bifurcației care este abordată cu o viteză maximă de 220 km/h. La Connerré linia se intersectează cu linia clasică Paris-Brest. Trenurile pot continua astfel traseul către Rennes sau Nantes. Unele TGV
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
reprezintă tunele și 220 m reprezintă viaducte. Ramura vest dintre Courtalain și Connerré, situat la periferia orașului Le Mans are o lungime de 53 km. Viteza maximă autorizată este de 300 km/h cu excepția bifurcației care este abordată cu o viteză maximă de 220 km/h. La Connerré linia se intersectează cu linia clasică Paris-Brest. Trenurile pot continua astfel traseul către Rennes sau Nantes. Unele TGV-uri continuă traseul către Brest, Quimper sau Saint-Malo prin Rennes sau Le Croizic prin Nantes
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
lungime de 102 km din care 4,5 km reprezintă tunele sau viaducte. După Courtalain linia continuă spre sud și coboară spre Valea Loarei. La kilometrul 162 trece prin gara Vendôme, situată în apropierea kilometrului 166 unde precedentul record de viteză pe calea ferată a fost stabilit la data de 18 mai 1990. După tunelul de la Vouvray linia traversează fluviul Loara, printr-o serie de trei viaducte, și gara Saint-Pierre-des-Corps. La ieșirea din această gară linia traversează râul Cher după care
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
traversează fluviul Loara, printr-o serie de trei viaducte, și gara Saint-Pierre-des-Corps. La ieșirea din această gară linia traversează râul Cher după care se intersectează cu linia clasică Paris-Bordeaux în dreptul localității Monts. Pe primul sector situat între Courtalain și Vouvray viteza maximă autorizată este de 300 km/h, după care aceasta este de doar 270 km/h. După Tours trenurile continuă spre Poitiers, La Rochelle sau Bordeaux, de unde unele continuă spre Toulouse, Tarbes și Hendaye. Două proiecte de continuare a liniei
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
este de 300 km/h, după care aceasta este de doar 270 km/h. După Tours trenurile continuă spre Poitiers, La Rochelle sau Bordeaux, de unde unele continuă spre Toulouse, Tarbes și Hendaye. Două proiecte de continuare a liniei de mare viteză sunt prevăzute: Acestea vor permite reducerea timpilor de voiaj la maxim trei ore între Paris și extremitățile vestice și sud-vestice ale Franței.
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
, sau "Linia Nouă 1 (LN1)" (), este o Linie de Mare Viteză situată în Franța, dedicată transportului de pasageri. Linia deservește orașele situate la sud de Paris iar punctul de plecare a liniei este Gara Lyonului din Paris. Este prima linie de mare viteză din Franța, fiind inaugurată la data de 22
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
Nouă 1 (LN1)" (), este o Linie de Mare Viteză situată în Franța, dedicată transportului de pasageri. Linia deservește orașele situate la sud de Paris iar punctul de plecare a liniei este Gara Lyonului din Paris. Este prima linie de mare viteză din Franța, fiind inaugurată la data de 22 septembrie 1981, moment ce a însemnat începutul unei noi perioade a transportului feroviar de pasageri în Franța. Ulterior linia a fost prelungită până la Marsilia prin intermediul liniilor LGV Rhône-Alpes și Méditerranée și spre
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
Interconnexion Est, legături ce au permis scurtarea substanțială a timpilor de parcurs dintre Paris, orașele din nordul Franței, Anglia și Belgia pe de o parte și a orașelor din sudul Franței, Elveția și Italia de altă parte. Linia de mare viteză are o lungime de 409 km între localitățile Saint-Florentin în departamentul Yonne la periferia Parisului și Sathonay în departamentul Rhône la periferia Lyonului. Distanța totală dintre principalele gări deservite este de 425 km între Gara Lyonului în Paris și Gara
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
de economii importante prin utilizarea infrastructurii feroviare deja existente pentru accesul la gările din centrul orașelor. Aceasta a permis evitarea consturirii de infrastructuri noi în zone urbane dense. Cu toate acestea, linia poate fii utilizată doar de către trenurile de mare viteză, singurele trenuri ce pot aborda rampele abrupte cu o înclinare de până la 35 la mie. Linia este conectata în mai multe puncte la rețeaua clasică prin intermediul unor bretele de mare viteză la Pasilly-Aisy (15 km) pentru trenurile în direcția Dijon
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
linia poate fii utilizată doar de către trenurile de mare viteză, singurele trenuri ce pot aborda rampele abrupte cu o înclinare de până la 35 la mie. Linia este conectata în mai multe puncte la rețeaua clasică prin intermediul unor bretele de mare viteză la Pasilly-Aisy (15 km) pentru trenurile în direcția Dijon și Vallorbe, și la Mâcon-Pont-de-Veyle (6 km) pentru trenurile în direcția Bourg-en-Bresse și Savoia. De asemenea alte trei racorduri permit accesul trenurilor de servicii și rerutarea trenurilor în caz de incidente
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
are o lărgime de 13 m, cele două sensuri fiind situate la 4,2 m distanță. Pe toată lungimea ei, a fost prevăzută o bandă de 5 m lărgime folosită drept arteră de telecomunicații. Linia a fost proiectată pentru o viteză nominală de 300 km/h, majoritatea curbelor având o rază minimă de 4000 m. Linia nu conține tuneluri și totalizează 17 lucrări de infrastructură importante și alte 780 elemente curente (pasaje sub și supra-terane, canale, etc). Linia este înconjurată de
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
un cablu de cupru cu o lungime totală de peste 1000 km susținut de 15.900 stâlpi. Alimentarea este în opoziție de fază ceea ce echivalează cu o alimentare la 50 kV, și permite dezvoltarea de puteri de până la 14.000kW. Datorită vitezei mare de deplasare a trenurilor panourile de semnalizare clasice nu pot fi observate de către conductor. De aceea la construcția acesteia a fost dezvoltat sistemul TVM ce permite transmiterea și afișarea informațiilor în interiorul cabinei de conducere. Acest sistem este actualmente utilizat
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
panourile de semnalizare clasice nu pot fi observate de către conductor. De aceea la construcția acesteia a fost dezvoltat sistemul TVM ce permite transmiterea și afișarea informațiilor în interiorul cabinei de conducere. Acest sistem este actualmente utilizat pe ansamblul rețelelor de mare viteză din Franța, Anglia și Belgia. Datele sunt transmise prin intermediul șinelor prin semnale de frecvență înaltă, singurele indicatoare pe marginea liniei fiind delimitatoarele de sectoare feroviare. Pe traseul liniei au fost construite două gări noi: Aceste gări sunt simple din punct
LGV Sud-Est () [Corola-website/Science/310510_a_311839]
-
societății. După "850", în 1968 apare modelul 124, din Italia, mașina anului în Europa acelui an. Mașina devine un reper în istoria SEAT, și chiar a lumii automobilistice spaniole. Motorul său de 1 197 cm³, cei 60 de cai putere, viteza maximă de peste 140 km/h și caroseria sa mărită au transformat modelul în prima berlină familială spaniolă în adevăratul sens al cuvântului. Succesul său a lungit producția pe o perioadă de 12 ani, în două variante principale (far rotund 68-75
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
plasarea a patru camere video, a căror imagini urmau să suplimenteze calitățile oglinzilor retrovizoare prin două monitoare interioare, cu scopul de a îmbunătăți posibilitățile de asigurare ale conducătorului auto. Prototipul avea o putere de 147 kW (200 CP) și o viteză maximă de 236 km/h. Modelul a intrat în producția de serie în toamna lui 2005. În 2005, în urma criticilor primite de la concesionarii SEAT din Germania, politica firmei s-a îndreptat spre construirea unor modele mai economice, iar țelul anual
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
SEAT a introdus noua sa generație de León în Campionatul Mondial de Turisme sub numele de Toledo Cupra, înlocuind modelul Toledo folosit anterior. Mașina prezintă câteva îmbunătățiri, de la motorul care poate atinge 260CP (peste 190 kW) și o cutie de viteze cu schimbare secvențială Hewland (fără legătură cu DSG) până la un pachet aerodinamic mai performant (datorită caroseriei hatchback, modelul León este dezavantajat față de sedanuri). SEAT Sport operează, în parteneriat cu Oreca, șase echipe în WTCC. Pentru sezonul 2007, SEAT Sport i-
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
inch. Motorul a suferit un chip tuning, în urma căruia propulsorul diesel de doi litri produce 176CP față de 140: modelul accelerează cu o secundă mai repede până la 100 km/h (9,9 secunde la modelul de serie) și ajunge la o viteză maximă cu 9 km/h mai mare (210 km/h față de 201). Performanțele motorului de 1,9 litri TDI cu 105CP și cuplu maxim de 250 Nm de pe SEAT Toldeo sunt îmbunătățite de Je Design până la 140CP și 320 Nm
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
modificată de Je Design este 1,9 l Diesel, care, pentru mașina de serie furnizează 160CP și un cuplu de 330 Nm. Prin schimbarea sistemului de management al motorului, acesta produce 185CP și un cuplu maxim de 390 Nm, atingând viteza maximă de 225 km/h, față de 220 km/h la modelul de serie (accelerația de la 0 la 100 km/h se realizează în 7 secunde, față de 7,6 secunde). A doua variantă de motor îmbunătățită de Je Design este 1
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
la 100 km/h se realizează în 7 secunde, față de 7,6 secunde). A doua variantă de motor îmbunătățită de Je Design este 1,8 l Turbo, tot cu ajutorul schimbării sistemului de management. Puterea a crescut de la 180CP la 196CP, viteza maximă s-a mărit și ea cu 3 km/h până la 232 km/h, iar cuplul maxim atinge valoarea de 300 Nm față de 235 Nm la versiunea de serie. Accelerația de la 0 la 100 km/h se realizează în 6
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
cei 185CP inițiali. Farurile față Je Design, spoilerul sport pe față, evacuarea printr-o țeavă de eșapament centrală dublă din oțel inoxidabil, pragurile laterale sunt toate elemente ale modelului SEAT León 1P de la Je Design. Această versiune ajunge la o viteză maximă de 214 km/h și accelerează de la 0 la 100 km/h în 8,3 secunde. Pentru León FR, atelierele Je Design, au pregătit două kituri, pe benzină și motorină. Motorul TFSI de 200CP produce după upgrade 244CP și
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
pregătit două kituri, pe benzină și motorină. Motorul TFSI de 200CP produce după upgrade 244CP și 355 Nm, suficienți pentru o accelerație de la 0 la 100 km/h în 6,5 secunde (față de 7,3 secunde în serie) și o viteză maximă de 235 km/h (mai mare cu 6 km/h). Modificarea propulsorului pe motorină de 2,0 TDI îl aduce la 193CP și un cuplu de 410 Nm, care îi dau lui León FR TDI o accelerație 0-100 km
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]