45,675 matches
-
erau deținute femeile de drept comun, până În ’48, când comuniștii au transformat-o În Închisoare pentru deținutele politice. Era o diferență mare Între Jilava și Mislea... În sfârșit, o fost diferențe și-ntre Închisorile lor. Toate o fost mizerabile, dar parcă la Mislea era alt aer... Acolo, În munți, e o regiune foarte frumoasă. Eu de multe ori am fost În podul Închisorii, pentru că am lucrat la spălătorie și ieșeam să Întindem rufele iarna În pod, că acolo erau sârmele... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
I-o băgat la favorizare și le-o dat 15, 20 de ani. „Măi Pop, măi, ai vinit de pă altă lume”... „Măi fraților, ce mai faceți, măi?” Zice Cimpoca: „Bine, măi, ai un noroc chior. Aici se trăiește bine, parcă e mâncare de la restaurant”. Și așa o și fost. Da’ am mâncat două zile, da’ a treia zi n-am mai putut suporta nici mirosul de pâine... Și am Întrebat: „Cine e doctor aici pe secție la noi, civil?”. „Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva, așa-zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai dau Înapoi, să știi”. Te-au Înhățat, te condamnă! Ceea ce s-a și adeverit... Se obișnuia la Uranus să sefolosească informatori În celule? Da. Da’ eram conștienți că erau informatori printre noi... Mie mi-a băgat un copil, Marius parcă-l chema, fusese În clasa a VI-a. Și i-am zis: „Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și mi-a zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea aia pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări În ciubăr, și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții Îl pândeau de mult, și au năpădit toți politicii, toată colonia, și l-au călcat În picioare, l-au omorât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătea, că el ședea toată ziua pe acolo... Era o groapă de siloz și a văzut el că eu excavez 16 metri cubi, că depășesc orice normă și că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și zice: „Tovarășu’ comandant, Îmi permiteți să raportez! Am aici un deținut, de când mama m-a făcut n-am văzut așa ceva”. „Păi cu el la carceră, ce mai stai?”. „Nu! Nu! Vreau să vă spun altceva, În mod
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea era parcă Împotriva noastră, deși nu făcusem nimic și, vă spusei, ca băiat, am vorbit cu ea, am fost prieteni, trebuia să ne-nsurăm... Și pe data de 11 aprilie a fost procesul. Ne-a judecat Tribunalu’ Militar În fața tuturor ofițerilor din garnizoană
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pitești. Prima dată l-a scos pe Gherghișan, l-a bătut... A venit desfigurat În celulă. Am apucat să zic: „Petrică, ce se-ntâmplă?”. „Veleanu, hai și tu!” Știți cum Îi chema pe ofițerii aceștia? Pe ofițeri nu știu cum Îi cheamă... Parcă să zic unu’, Călin... Da’ nu mai știu sigur. Plutonier de serviciu pe secție atunci era Poștoacă. Ăsta ne-a dus și ne-a adus... Domne, și m-a dus și pe mine acolo... M-a Întrebat ăsta: „Asta vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne făcea dosar și pățeam altă belea. Cine era comandant la Pitești atunci? La Pitești era maiorul Cârstocea, și locțiitor politic, sublocotenentul Ion Lupu... Ăștea era... Dar, după un timp, ne-a mutat din camera 8 asta, În camera 26 parcă, și acolo ne-am Întâlnit și ne-am Împreunat cu patru sârbi arestați și ei pentru trecerea frauduloasă de frontieră... Atunci eram În scandal cu Tito... Printre ei, de remarcat era un inginer, Boșneag Atzo (?), al cărui frate era ministru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și În restu’ pușcăriilor ăsta era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu gardienii a fost destul de tensionată În timpul detenției... Ce să vă zic? Am avut conflicte, de exemplu, cu un gardian, unu’ Zăgan: „Ce fumați aicea, bă, parcă sunteți În cavernă?”. În loc de tavernă... „Ce, mă, aicea sunteți În Texai?” Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și Într-o duminică, tot ăsta..., Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm Înăuntru. Mămăliga-aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l băgam Înăuntru... Dar dacă te prindea, 14 zile de izolare. Atunci au venit, pare-se, doi colonei de Securitate, ne-a adunat În curte și, foarte mirați, ne Întreba: „Cine ne-a bătut? Cine ne-a forțat la muncă?”. Parcă erau străini de astea (râde - n.n.). Și a Întrebat cine vrea să se ducă să dea declarații. Unii s-au dus, Însă eu nu m-am dus... Dar, un plutonier d-ăsta major, Mușat Îl chema, a venit la mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o bucățică de ziar, păi ne omora, că: „De unde Îl ai?”. Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am fost mai liber În suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bătaie... ziceai: „Bă, aicea ne omoară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că: „De unde Îl ai?”. Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am fost mai liber În suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bătaie... ziceai: „Bă, aicea ne omoară! Ăștia nu ne mai lasă”. Și În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am fost mai liber În suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bătaie... ziceai: „Bă, aicea ne omoară! Ăștia nu ne mai lasă”. Și În ’53 m-am eliberat. Am făcut doi ani și două luni. A venit o grațiere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că puneau muzică”... Noi, fricoși de bătaie: „Ce, muzică vă trebe?!”. Noi, dacă am fost opt-șapte inși din Suraia, am venit pe jos, da’ aveți cuvântul meu, că drumul ăla a fost ca și cum ai merge cu mașina... Da’ cu mașina parcă te mai siești, da’ noi așa de bine ce-am venit... nici n-am zis că merg pe jos, de bucurie că am scăpat și eram liberi... Ce ați făcut după aceea? După liberare am mai stat un an, doi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu renunțăm!” „Dați-i drumu’ Înainte! Trageți, ostași!” Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo, ce să vezi? În sala de mese, bucătarii Îmbrăcați În halate albe - până atunci n-aveau halate -, corfe cu apă pe masă, două feluri de mâncare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne muta, că nu ne ținea mult Într-o celulă, că ne lua de aicea și ne ducea În altă celulă, tot cu el eram... El avea douăzeci de ani... Și când a murit Petre Groza, nu mai rețin, da’ parcă În ’58 (7 ianuarie 1958 - n.n.), când i-a desfăcut testamentu’, a fost scris așa, că am auzit pe urmă: „Imediat după moartea mea, veți pune În libertate pe cei trei mari deținuți politici, marele ziarist Vasile Munteanu din Brașov
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum au Înaintat, au făcut făbrici... Și se făcuse un club mare acolo, și ne-a dus și pe noi de vreo două ori, de ne-a dat câte un film cu Gheorghe Gheorghiu-Dej care se ducea prin China. Și parcă văd copiii cu flori cum Îl Întâmpina pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Când v-ați eliberat? În ’64, În 17 aprilie ne-am eliberat, că a fost dat un decret... Ne-a scos din Închisoare, două sute patruzeci de la celule, ne-a dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat cinșpe ani. Au dat la ăla cinșpe, la ăla cinșpe, la altții optișpe, douăzeci, douășcinci. Douășcinci a fost maxim. Și a fost un om care a zis: „Mai degrabă ne dădeați un cartuș!”. Și când am auzit asta, atuncea parcă am rămas așa cu ceva la cap. Înțelegeți? Când am auzit așa, cinșpe ani! Odată a venit așa, ca nu știu cum, ca un trăsnet, un fulger. Cel mai mare șoc care l-am avut ăla a fost... Și când ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mare. Și s-a urcat pe bolovanu’ ’cela... Și pe cutare, cutare, cutare, patruzeci de persoane ne-a oprit În colonie, nu ne-a mai dat la muncă... Și a Început să ne prelucreze, să ne deie educație... Și atunci, parcă văd, unu’ de la Răstoaca, pot să ți-l spun pe nume, Ion Gălăgie - și să știi că nu mint și pot să fiu dat de față cu el la orice oră - zice: „Dom’le, da’ noi dacă ne dați drumu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla, fără calorii... Eu, parcă, stăteam În celula 97, cu Focșa, cu un unchi care e mort, cu Birche... cu toți am fost acolo. Da’ unii pleca la muncă În Deltă, și eu am tot rămas... Cât ați fost dumneavoastră acolo cine era comandantul Închisorii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
durat o săptămână, două, și o Început În fiecare săptămână să mă caute. Mă scula din somn și mă anchetau: „Ce fac? Ce gândesc?”. Veneau de la Focșani, politruci de ăștia, mama mamii lor, că ce gândesc eu, ce gândesc ceilalți... Parcă eu știu ce gândesc ceilalți?! Ce, eu stăteam cu ei? Veneau civili și mă chema la Poliție aicea-șa și mă Întrebau ce gândește cutare, ce gândește cutare... Mă puneau să scriu... dar nu am recunoscut nimic. Ce ați făcut după ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost supravegheat. După ’89 cum s-a schimbat viața dumneavoastră? Când a fost revoluția era Într-o vineri, tăiam porcul. Și mă cheamă soția: „Băi, vino Încoace. A fugit Ceaușescu”. Am lăsat porcul. Mă uitam cum s-a Întâmplat... Parcă nu credeam. Dup-aia m-am Înscris la țărăniști... Și avem și Asociația Foștilor Deținuți Politici, la București. Bine, vă mulțumesc. tc "" Fotografiitc "Fotografii" A Aldea (profesor) 178 Aldea Ionică 178 Alecsandri Vasile 264 Alexandrescu (deținut, profesor de filozofie) 290
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ziariști, femei, cu și fără ciorapi albaștri, capete odinioară încoronate, artiste intrate în vârsta critică, frumuseți perimate, toate și toți sunt cuprinși de frenezia publicării Memoriilor. Cele mai multe din aceste monografii sunt autoapărări. Foști monarhi, diplomați, generali, bărbați de stat simt parcă nevoia de a se justifica în fața eternului tribunal al opiniei publice. Faptele lor, fie că au fost înfrângeri, fie că au fost izbânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
francez de la Capșa. Apoi clientela s-a rărit. Acea tragică întâmplare nu a omorât numai un om, dar și localul. Bordeiul era grădina populară de vară.* Aspectul stradelor era cu totul altul cu 50 de ani în urmă. Iarna erau, parcă, mai multe căderi de zăpezi, iar primăria nu le ridica. Una din plăcerile bucureșteanului era să se plimbe cu sania. De cum se așeza zăpada în straturi groase și se făcea pârtie, apăreau săniile cu sutele. Nici o birjă nu mai circula
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]