46,314 matches
-
februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 - februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
Mihail Roșianu () [Corola-website/Science/320172_a_321501]
-
țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul a convins Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea unui cabinet moderat sub președinția lui Andrei Liapcev. A fost proclamată o amnistie, dar Partidul Comunist a rămas în afara legii. Agrarienii s-au reorganizat și au câștigat alegerile din 1931 sub conducerea noului lider al partidului, Nicola Mușanov. În momentul în care părea că a fost restabilită stabilitatea politică, au reapărut tensiuni economico-sociale datorită efectelor marii
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
(n. 31 ianuarie 1891, Adjud, Vrancea - d. între 23 ianuarie și 4 februarie 1953, Capul Midia) a fost un general român, decedat în închisorile comuniste. În anul 1913, fiind un tânăr ofițer, a fost selecționat, împreună cu fratele său, Nicolae, pentru a face parte din primele unități românești de schiori și trupe mobile de munte, foarte necesare, având în vedere în apropierea izbucnirii Primului Război Mondial. Frații Pălăngeanu
Emil Pălăngeanu () [Corola-website/Science/320288_a_321617]
-
(n. 14 aprilie 1947, Cacova Sibiului) este un inginer și om de afaceri român. În septembrie 2010 avea o avere estimată la 200 de milioane de euro, fiind cel mai bogat sibian. În timpul regimului comunist a fost șef de coloană la Transcom Sibiu. După 1989 a înființat holdingul Atlassib, din care fac parte compania de transport internațional de persoane Atlassib, precum și firmele de transport de marfă Transcar, Comtram și Transcom. Holdingul cuprinde încă patru firme
Ilie Carabulea () [Corola-website/Science/321043_a_322372]
-
sociale intersătești în Țara Oltului” și obține titlu de doctor “magna cum laude”. În timpul studenției a lucrat ca asistent și cercetător științific la „Institutul de Cercetări Sociale al României”. După cel de-al Doilea Război Mondial, fiind persecutat de autoritățiile comuniste, reușește să se angajeze ca referent la Ministerul Artelor. În 1952 este numit director al secției de artă a fabricii Decorativa din București. Începând cu anul 1953 lucrează la Muzeului Brukenthal din Sibiu, organizând Secția de etnografie și artă populară
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
(în unele documente scris Koffler) (n. 1902 - d. 17 aprilie 1954), a fost un activist politic comunist român, evreu de origine, care a fost acuzat, condamnat la moarte și executat în procesul ”lotului Lucrețiu Pătrășcanu”, în aprilie 1954. Kofler era fiu de negustori, care l-au trimis să studieze chimia la Berlin. Acolo a cunoscut scrierile la
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
și a avut apoi atribuții de curier. Din fondurile care i-au fost încredințate, după propriile sale declarații, și-a însușit ilicit o parte. Kofler era asistentul lui Ștefan Foriș, care a fost ales în 1940 secretar general al Partidului Comunist Român. El a fost cel care l-a racolat pe Gheorghe Gheorghiu Dej și l-a inițiat în ideologia comunismului, în închisoarea Doftana. În 1944 Ștefan Foriș și au fost înlăturați din conducerea PCR, iar în 1948 a fost înlăturat
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
clădiri futuriste, care se deteriorează, fără a lucra nimic și având o dietă fructivoră. Eforturile lui de a discuta cu ei sunt stânjenite de lipsa lor de curiozitate și disciplină, ceea ce îl duce la concluzia că sunt o pașnică societate comunistă, rezultatul cuceririi naturii cu ajutorul tehnologiei, lucru care a dus la o adaptare evolutivă în care forța și inteligența nu mai sunt avantaje pentru supraviețuire. Revenind la locul sosirii, călătorul descoperă că mașina lipsește, descoperind că a fost dusă de un
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
noi constituții în octombrie 1977, Sovietul Suprem al RSS Gruzine a propus o nouă constituție a republicii prin care, spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni de protest, iar liderul comunist Eduard Șevardnadze a negociat cu autoritățile centrale de la Moscova și a reușit să obțină permisiunea de a păstra statutul limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita comunistă abhază a protestat împotriva a ceea ce considera a fi o capitulare în fața naționalismului georgian, cerând transferarea autonomiei sale la RSFS Rusă. Cererea a fost respinsă, dar și abhazilor li s-au făcut o serie de concesii politice, culturale și economice
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
și mai multe publicații underground (Samizdat). În această perioadă, Georgia deținea locul întâi între republicile sovietice la nivelul de educație superioară raportat la populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale nelegați de Partidul Comunist și de nomenclatură, formau o pătură în care se răspândeau ușor sentimente antisovietice. Cele trei republici transcaucaziene ale URSS — RSS Gruzină, RSS Armeană și RSS Azerbaidjană — erau singurele republici unionale în care limbile unor „naționalități titulare”, în acest caz cea
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
înconjurat de armata sovietică. Restul protestatarilor s-au adurat la Universitatea de Stat Tbilisi. Cum situația amenința să devină periculoasă și se zvonea că vor veni și mai multe trupe sovietice, Eduard Șevardnadze, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Georgian, s-a adresat demonstranților și le-a amintit de studenții demonstranți împușcați de armata sovietică în Tbilisi la 9 martie 1956. Deși a fost huiduit când a încercat să se adreseze mulțimii, Șevardnadze a reacționat rapid. A contactat imediat
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
putere politică disproporționată în raport cu statutul lor minoritar în republica autonomă. Atât limba georgiană cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome. Mai mulți intelectuali georgieni i-au scris lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au avut loc cel puțin cinci demonstrații de masă în Georgia, în
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
studențești din Tbilisi. Deși Șevardnadze a reușit să satisfacă opinia publică fără a fi sancționat la centru, probabil din cauza succesului politicii sale economice din Georgia, el tot a încercat să neutralizeze mișcarea disidentă pentru a-și păstra reputația de lider comunist loial și de succes. Sub presiunea crescândă a autorităților, mișcarea națională a suferit o pierdere în aprilie 1979, când proeminentul disident georgian, Zviad Gamsakhurdia, a fost grațiat după ce și-a repudiat opiniile, recunoscând pe postul național de televiziune că a
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Atentatul de la Biserica Sf. Nedelia a fost un atac terorist asupra bisericii Sf. Nedelia din Sofia, efectuat la 16 aprilie 1925, când o grupare din Partidul Comunist Bulgar (PCB) a aruncat în aer acoperișul bisericii aflate în centrul capitalei Bulgariei, în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev, ucis într-un alt atentat comunist din 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice și
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Nedelia din Sofia, efectuat la 16 aprilie 1925, când o grupare din Partidul Comunist Bulgar (PCB) a aruncat în aer acoperișul bisericii aflate în centrul capitalei Bulgariei, în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev, ucis într-un alt atentat comunist din 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice și militare a țării, au murit și circa 500 de persoane au fost rănite în atac. După eșecul revoltei din septembrie din 1923 și după interzicerea PCB de către
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
ai elitei politice și militare a țării, au murit și circa 500 de persoane au fost rănite în atac. După eșecul revoltei din septembrie din 1923 și după interzicerea PCB de către Curtea Supremă de Apel la 2 aprilie 1924, Partidul Comunist s-a găsit într-o situație dificilă. Guvernul a arestat numeroși activiști și era pusă în pericol existența grupării. Comitetul Central al PCB a format un Grup Special Punitiv, din care făceau parte Iako Dorosiev, căpitanul Ivan Minkov și Vulko
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Ivan Minkov și Vulko Cervenkov. Organizația Militară (OM) a BCP, condusă de maiorul Kosta Iankov și de Ivan Minkov, a organizat grupări izolate („шесторки”, "„șestorki”") ce comiteau atentate individuale. Aceasta nu a împiedicat poliția să descopere și să anihileze structurile comuniste ilegale. Ulterior, în decembrie 1924, organizația l-a recrutat pe Petăr Zadgorski, paracliser la biserica Sf. Nedelia. Dimităr Hadjidimitrov și Dimităr Zlatarev, liderii secțiunii de armament a OM, au propus să fie asasinat directorul Poliției, Vladimir Nacev, iar în timpul înmormântării
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
de asemenea că republicile sovietice se aflau sub controlul strict al Moscovei și astfel valabilitatea opțiunilor lor poate fi pusă la îndoială. Mai mult decât atât, URSS a fost întemeiată pe 29 decembrie 1922. Aceasta ar presupune că guvernele locale comuniste din republicile sovietice ar fi legitime doar după această dată. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, guvernele Turciei, Georgiei și Azerbaigeanului au acceptat validilitatea tratatului. În schimb, Armenia a adoptat o poziție diferită. Guvernul Armeniei nu a ratificat tratatul, iar
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
la proba de tir, cu 11 talere lovite din 20 posibile. La Sesiunea CIO de la Londra de la 1 decembrie 1908, a fost ales al 57-lea membru al Comitetului Internațional Olimpic (al 35-lea în funcție), fiind retras de către autoritățile comuniste în februarie 1948. A fost al 2-lea român membru al Comitetului Internațional Olimpic, după George Gh. Bibescu (1899-1901), fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu (1843-1848). A deținut apoi funcții de conducere în cadrul mișcării sportive din România, fiind
Gheorghe Plagino () [Corola-website/Science/321240_a_322569]
-
a fost un conflict între forțele Partidului Comunist din Kampuchia (denumit și Khmerii Roșii) și aliații lor din Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord) și Viet Cong împotriva forțelor guvernamentale din Cambodgia (după octombrie 1970, Republica Khmerilor), susținută de Statele Unite și de Republica Vietnam (Vietnamul de Sud). Luptele
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
chinezi, prin care s-a permis prezența trupelor Armatei Populare Vietnameze (APV) și ale Frontului de Eliberare Națională (FEN) cu baze logistice în regiunile de graniță din sud. El acceptase să permită și utilizarea portului Sihanoukville de către vasele sub drapel comunist ce livrau provizii și materiale ce susțineau efortul APV/FEN în Vietnam. Aceste concesii încălcau statutul de neutralitate al Cambodgiei, garantat prin Conferința de la Geneva din 1954. Sihanouk era convins că China, și nu Statele Unite, vor controla în final Peninsula
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Sirik Matak, un membru ultraconservator al ramurii Sisowath a familiei regale, vechi dușman al lui Sihanouk. Pe lângă aceste evoluții și pe lângă conflictele între interesele elitei politice de la Phnom Penh, tensiunile sociale au creat un mediu favorabil pentru apariție unei insurgențe comuniste în zonele rurale. Prințul s-a văzut atunci într-o dilemă politică. Pentru a păstra echilibrul în fața creșterii puterii conservatorilor, a numit chiar pe liderii grupului căruia i se opunea membri într-un „contraguvern” care trebuia să monitorizeze și să
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
comuniștii păstraseră o oarecare influență. La 11 martie 1967, în timp ce Sihanouk era plecat în Franța, a izbucnit o revoltă în zona din jurul orașului Samlaut din Battambang, unde țăranii furioși au atacat o brigadă de colectare a taxelor. Încurajată de cadrele comuniste locale, insurecția s-a răspândit rapid prin toată regiunea. Lon Nol, acționând în absența prințului, a declarat lege marțială. Sute de țărani au fost uciși și sate întregi pustiite în timpul represiunii. După întoarcerea în țară în martie, Sihanouk a renunțat
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
tipică, prințul a numit alți stângiști în guvern pentru a-i echilibra pe conservatori. Criza imediată trecuse, dar ea a avut două consecințe importante. În primul rând, a motivat mii de oameni să se înroleze în grupările paramilitare ale Partidului Comunist Cambodgian (denumite de Sihanouk Khmerii Roșii). În al doilea rând, pentru țărani, numele lui Lon Nol a devenit asociat cu represiunea violentă în Cambodgia. Deși insurgența din 1967 fusese una spontană, Khmerii Roșii au încercat, fără prea mult succes, să
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]