46,314 matches
-
o revoltă mai serioasă în anul următor. Decimarea de către prinț a grupării Prachea Chon și a comuniștilor din zonele urbane eliberase, însă, terenul pentru Saloth Sar (cunoscut și ca Pol Pot), Ieng Sary și Son Sen—liderii maoiști ai grupărilor comuniste. Ei și-au condus adepții în zonele montane din nord-est și pe pământurile locuite de Khmer Loeu, un popor primitiv ostil atât khmerilor din zonele joase cât și guvernului central. Pentru Khmerii Roșii, care nu erau susținuți nici de nord-vietnamezi
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
care îl trădaseră. Pentru Khmerii Roșii, a fost un mijloc de a-și mări atracția față de mișcarea lor. Țăranii, motivați de loialitatea față de monarhie, s-au raliat treptat cauzei FUNK. Farmecul personal al lui Sihanouk, comportamentul mai onest al trupelor comuniste și bombardamentele aliaților au facilitat recrutarea. Misiunea a fost și mai ușoară pentru comuniști după 9 octombrie 1970, când Lon Nol a abolit monarhia ușor federalistă și a proclamat un stat centralizat denumit Republica Khmerilor. Lon Nol nu a aruncat
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Sud a permis Khmerilor Roșii să își aplice doctrina și politicile pentru prima oară fără nicio constrângere. Conducătorii Khmerilor Roșii erau aproape total necunoscuți publicului. Ei erau denumiți de compatrioții lor "peap prey" - "armata din pădure". Înainte, însăși existența partidului comunist ca parte din GRUNK fusese ascunsă. În „zonele eliberate”, el era denumit doar „Angka” - „organizația”. În 1973, partidul comunist a căzut sub controlul celor mai fanatici membri ai săi, Pol Pot și Son Sen, care erau de părere că „Cambodgia
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Roșii erau aproape total necunoscuți publicului. Ei erau denumiți de compatrioții lor "peap prey" - "armata din pădure". Înainte, însăși existența partidului comunist ca parte din GRUNK fusese ascunsă. În „zonele eliberate”, el era denumit doar „Angka” - „organizația”. În 1973, partidul comunist a căzut sub controlul celor mai fanatici membri ai săi, Pol Pot și Son Sen, care erau de părere că „Cambodgia trebuie să treacă printr-o revoluție socială totală și că tot ce fusese înainte era anatemă și trebuie distrus
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
murea încet de foame (90% din proviziile Republicii erau transportate prin convoaie). După ce fluviul a fost blocat la începutul lui februarie, Statele Unite au început o operațiune aeriană de aprovizionare. Ea a devenit, însă, din ce în ce mai riscantă din cauza tirului artileriei și rachetelor comuniste, care loveau constant orașul și aerodromurile. Disperați, și totuși hotărâți, soldații republicani, dintre care mulți rămăseseră fără muniție, au făcut tranșee în jurul capitalei și au luptat până când au fost depășiți de Khmerii Roșii. Până în ultima săptămână a lunii martie 1975
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
de Literatură "Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S." din Moscova cu scopul de a forma cadre tinere de scriitori și critici literari în Republica Populară Romînă, ridicați din rândurile poporului muncitor, de a le da acestora o educație comunistă, de a-i înarma cu cunoștințele necesare creației, făuririi unei literaturi noi, puse în slujba poporului muncitor. Școala de literatură combina, într-un spirit specific epocii, condiții materiale excelente într-o perioadă de penurie generală cu disciplina aproape militară și
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
care a predat lecții de poezie. Între elevii care au absolvit această școală s-au numărat Marin Ioniță, Ion Acsan, Hans Liebhardt, Adela Popescu, Ion Apetroaie, Ana Ioniță, Florian Grecea, Dumitru Carabăț, Gloria Barna (Alexandra Indrieș, după eliberarea din închisorile comuniste), Hary Salem, Alexandru Popescu-Vergu, Adrian Beldeanu, Ioana Zamfir, Mircea Dragnea, Nicolae Culcea, Mihaela Monoranu, Aurel Stanciu, Nic. Borza, Hristache Lungu, Ștefan Neagu, Sin Aron, Ariel Leibiș, Ovidiu Moraloiu, Ștefania Popovici, Ion Oproiu, Al. Căprariu, Panek Zoltan, Victor Tulbure, Vintilă Ornaru
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
(în chineză: 郭沫若; în pinyin: Guō Mòruò; în Wade-Giles: Kuo Mo-jo) sau Go Mo-jo, numit și "Dingtang" (鼎堂) (n. 16 noiembrie 1892 - d. 12 iunie 1978) a fost un scriitor, istoric și arheolog chinez. Membru al Partidului Comunist, a deținut și o funcție politică în cadrul provinciei Sichuan. A participat și la lupta de eliberare a Chinei. Scrierile sale sunt revoluționar-romantice, fiind evocate tradițiile de luptă ale poporului său. A realizat și studii privind societatea chineză antică.
Guo Moruo () [Corola-website/Science/320508_a_321837]
-
lui iunie. Inflația a ajuns la 100% și a continuat să crească rapid. Faptul că Lituania și-a proclamat unilateral independența a dus la nemulțumiri în rândul minorităților, din care mare parte erau de origine rusă, susținători ai ramurii Partidului Comunist Lituanian susținut de la Moscova și a mișcării predominant comuniste a rusofonilor, "Iedinstvo". Tensiunile au fost escaladate rapid în primele zile ale lui 1991. În cele cinci zile dinaintea evenimentelor, muncitorii ruși, polonezi și de alte naționalități din fabricile din Vilnius
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
continuat să crească rapid. Faptul că Lituania și-a proclamat unilateral independența a dus la nemulțumiri în rândul minorităților, din care mare parte erau de origine rusă, susținători ai ramurii Partidului Comunist Lituanian susținut de la Moscova și a mișcării predominant comuniste a rusofonilor, "Iedinstvo". Tensiunile au fost escaladate rapid în primele zile ale lui 1991. În cele cinci zile dinaintea evenimentelor, muncitorii ruși, polonezi și de alte naționalități din fabricile din Vilnius au protestat împotriva creșterii prețurilor bunurilor de larg consum
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
al Lituaniei. Protestatarii au încercat să pătrundă în clădirea parlamentului, dar au fost respinși de forțele de ordine cu tunuri de apă. Deși în aceeași zi Consiliul Suprem a votat oprirea creșterii prețurilor, protestele și provocările Iedinstvo și ale Partidului Comunist s-au intensificat. Într-un discurs televizat și radiodifuzat, Landsbergis a cerut susținătorilor independenței să protejeze principalele clădiri guvernamentale și de infrastructură. Între 8 și 9 ianuarie, mai multe unități militare sovietice au fost aduse în Lituania pe calea aerului
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
alte obiective de interes regional din orașele Alytus și Šiauliai. La Casa Presei, armata sovietică a folosit muniție de război împotriva civililor, dinre care mai mulți au fost răniți. La ora 15, ora expirării ultimatumului, liderul Diviziei Ideologice a Partidului Comunist din Lituania, Juozas Jermalavičius, a anunțat înființarea Comitetului Național de Salvare al RSS Lituaniene, pe care l-a proclamat singurul guvern legitim din Lituania. La 16:40, Ministrul de Externe al URSS a primit o notă diplomatică din partea omolugului său
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
loc ciocniri la un post de trecere a frontierei de lângă Varėna. La orele serii, după 22:00, o coloană de vehicule militare sovietice a plecat dintr-o bază militară din Vilnius și s-a deplasat spre centrul orașului. Activiștii Partidului Comunist au instruit grupările de muncitori să fie gata „pentru evenimente speciale”. La miezul nopții, o altă coloană militară care conținea și tancuri s-a îndreptat spre turnul TV. Coloana militară ajunsă la turnul TV a început să tragă cu gloanțe
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
s-au prezentat 84,73% din alegători din care 90,47% au votat în favoarea independenței. Străzile din zona turnului TV din Vilnius au fost botezate după victimele atacului. În 1996, Mikoláš Burokiavicius și Juzoas Jermalavicius, secretari ai CC al Partidului Comunist din RSS Lituaniană, au fost condamnați, alături de alte patru persoane, la pedepse de la 8 la 12 ani de închisoare în legătură cu evenimentele din 1991.
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
țări, avea publicate mii de articole științifico-tehnice . Mai târziu a fost realizată o licență și în Timișoara, România. În 1974 Ion Drabenco a vizitat Marea Britanie la invitația unor firme din Londra, Manchester și Dover. În 1962 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În perioada 1969-1976 este ales deputat în Sovietul Orășenesc Chișinău , punând în discuție aspectul ecologic al orașului, criticând ineficiența organelor vizate cu instalarea dispozitivelor de curățire a aerului . În august 1978 Ion Drabenco, prin hotărârea Comitetului Central
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
melodii populare și lăutărești urbane) au apărut pe mai multe discuri de gramofon și de vinil. Cântă ocazional pe litoral la restaurantul „La calul Bălan” din Neptun împreună cu Romica Puceanu și Gabi Luncă, local frecventat de persoane din conducerea regimului comunist, printre care și Nicu Ceaușescu, iubitor de muzică lăutărească. Moare în anul 1988 la Giurgiu, la vârsta de 80 de ani.
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
de Sud. Toate aceste atacuri au fost efectuate de unități ale Armatei Populare Vietnameze (APV) sau ale Frontului Național pentru Eliberarea Vietnamului de Sud (FNE) de dimensiunea unor regimente dar, spre deosebire de tacticile de atacuri rapide utilizate de obicei de forțele comuniste, acestea erau atacuri susținute și violente. La începutul lui octombrie, APV a indensificat incursiunile unităților de dimensiunea batalioanelor și focul de artilerie îndreptate către Con Thien, o fortificație pe un deal din centrul liniei defensive a pușcașilor marini aflat la
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
la Oradea, a fost primit cu foarte multă bucurie și a început să lucreze la refacerea bisericilor și caselor parohiale pângărite sau distruse de hortiști. Totodată însă începe și o puternică luptă pentru a apăra țara și biserica de influențele comuniste. Atât în predici și în sfătuirile cu oamenii, cât și în lucrările administrative și alegerile bisericești, ierarhul Nicolae al Oradei mărturisește neîncetat credința ortodoxă și opoziția față de ateism, față de ideea luptei de clasă, a urii între clase, a prigonirii oamenilor
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
orădeni care luaseră parte la înlăturarea sa. Temându-se de orice apropiere între Rezistența anticomunistă și arhiereul Oradei, comuniștii impun închiderea lui la Mănăstirea Cheia, aflată într-o zonă foarte bine controlată de trupele sovietice de ocupație și de cele comuniste. Desigur, nici aici episcopul Nicolae Popovici nu a avut parte de liniște. Era urmărit permanent de către agenții și provocatorii trimiși de Securitate, „care vor să discute cu el, dar se ferește, iar unuia i-ar fi spus în față să
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
cine stați în contact, cine vă vizitează. Faceți în așa fel ca să vă feriți, să nu vă văd eu”. De asemenea, era șicanat cu percheziții ale Securității, mai ales în chilia în care locuia. Având domiciliul obligatoriu impus de regimul comunist, Popovici era obligat ca, de fiecare dată, când părăsea mănăstirea, să anunțe organele locale de miliție, ceea ce nu făcea, motiv pentru care era urmărit îndeaproape. Este acuzat de sprijinire a rezistenței din munți, anchetat, hărțuit. I se fac percheziții repetat
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
al XVIII-lea a văzut începutul secularizării în Europa, câștigând inerție după Revoluția franceză. Până la sfârșitul secolului XX, religia a coborât până la a fi o forță slabă în cea mai mare parte a Europei. În secolul al XX-lea, regimurile comunist est-european și comunist chinez erau explicit antireligioase. O mare varietate de noi mișcări religioase au luat naștere în secolul XX, multe propunând un sincretism de elemente ale religiilor deja existente. Aderența la astfel de noi mișcări este limitată, totuși, rămânând
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
a văzut începutul secularizării în Europa, câștigând inerție după Revoluția franceză. Până la sfârșitul secolului XX, religia a coborât până la a fi o forță slabă în cea mai mare parte a Europei. În secolul al XX-lea, regimurile comunist est-european și comunist chinez erau explicit antireligioase. O mare varietate de noi mișcări religioase au luat naștere în secolul XX, multe propunând un sincretism de elemente ale religiilor deja existente. Aderența la astfel de noi mișcări este limitată, totuși, rămânând sub 2% pe
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
și doar unul - Nugent Bull, un conservator catolic ucis mai târziu în timp ce activa in cadrul RAF în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - de partea naționaliștilor generalului Franco. Deși reprezenta o oportunitate pentru cauza de stânga - în special pentru Partidul Comunist din Australia și mișcarea sindicalistă - războiul nu a declanșat interesul public iar guvernul și-a menținut neutralitatea. Opoziția australiană în fața cauzei republicane a fost teoretizată de jurnalistul și activistul politic B.A. Santamaria pe baze anti-comuniste mai degrabă decât anti-naționaliste
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
la 27 iulie 1953. 17.808 australieni au servit în timpul războiului, 341 fiind uciși, 1.216 răniți iar 30 capturați. Urgența Malayană s-a declanșat la 18 iunie 1948, după ce trei manageri imobiliari au fost asasinați de membri ai Partidului Comunist Malayan (MCP). Implicarea australiană a început în iunie 1950 ca răspuns la solicitarea Marii Britanii, iar șase avioane Avro Lincoln din Escadrila 1 a RAAF și C-47 Skytrain Dakota din Escadrila 38 au fost trimise în Singapore pentru a forma
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și a foilor volante, în vreme ce bombardierele Lincoln au efectuat raiduri asupra bazelor Teroriștilor Comuniști (CT) din junglă. RAAF a înregistrat succese deosebite, în una din misiunile cunoscută sub denumirea de "Operațiunea Termită", cinci bombardiere Lincoln au distrus 181 de tabere comuniste ucigând 13 adepți comuniști și forțând predarea unuia, o operațiune efectuată în conjuncție cu trupele terestre și RAF. Trupele terestre australiene au fost desfășurate în Malaya în octombrie 1955 ca parte a Rezervei Strategice din Orientul Îndepărtat. În ianuarie 1956
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]